Cu ce criterii se determina care este credinta corecta si ceea falsa?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Bast-et

Cu ce criterii se determina care este credinta corecta si ceea falsa?

Stâlpii credinţei sunt doi principali şi doi secundari. Stâlpii credinţei aceştia sunt: Biblia sau Sf Scriptură, Predania sau Sf Tradiţie, magisteriul viu al Bisericii şi liturgica.

Prin urmare, credinţa corectă este acea credinţă care:
- este necontradictorie cu Sf Scriptură
- este necontradictorie cu cele păstrate în Tradiţie şi de către Sfinţii Părinţi
- este reflectată în magisteriul viu al Bisericii
- este reflectată în felul oamenilor de a se ruga şi în viaţa lor de credinţă.
Se înţelege că o credinţă este falsă dacă nu respectă una dintre aceste condiţii şi în mod deosebit una din primele două.


Dacă despre primele două-trei s-a vorbit, despre ultima s-a vorbit prea puţin, deşi e foarte la îndemână. Noi spunem că, în principal, ceea ce credem se reflectă în felul în care ne rugăm şi Îi aducem cult lui Dumnezeu, precum şi îngerilor şi sfinţilor Săi. Pe scurt: lex credendi, lex orandi. Pe de altă parte şi reciproca este adevărată, astfel încât liturgica este izvor de credinţă. După cum ne rugăm, aşa credem: lex orandi, lex credendi.

Aplicaţie:
Oare Duhul (Spiritul) Sfânt este sau nu este omniprezent ?
Eu pot să argumentez foarte bine sprijinindu-mă pe argumente biblice, patristice sau magisteriale. Dar pot să argumentez şi sprijinindu-mă de liturgică şi o astfel de demonstraţie este validă. În rugăciunea către Spiritul (Duhul) sfânt numită "Împărate ceresc", care datează din vremea sinodului al II-lea ecumenic (adică sec al IV-lea) se spune: "Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea eşti şi pe toate le-mplineşti..." Prin urmare, Duhul Sfânt se află pretutindeni, adică este omniprezent. Q.E.D.