Singuratatea

[Marius22]

Singuratatea tot mai accentuata din prezent reprezinta urmarea racirii sau chiar a lipsei dragostei dintre noi.

Dumnezeu nu ne-a creat si nu a intemeiat Biserica pentru ca noi sa ne simtim singuri, ci dimpotriva, pentru ca in toata vremea sa facem experienta comuniunii cu El si cu semenii. Singuratatea exista insa acolo unde lipseste iubirea.

Omul care iubeste si cel care este iubit nu traieste niciodata povara singuratatii. El continuu poarta in sine pe ceilalti si este in acelasi timp purtat de ei. Cu atat mai mult, atunci cand il poarta in sine pe Dumnezeu si cand este purtat de El, singuratatea ii devine straina.

[windorin]

Fuga de singuratate este sadita in firea omului, caci omul a fost zidit dupa chipul lui Dumnezeu, care este comuniune de Persoane.

Cu toate acestea, exista si o singuratatea buna, care este sfanta si nascatoare de sfintenie.
Este acel timp (mai mult sau mai putin) in care omul ramane singur, numai el si Dumnezeu.

Pentru cei ce au complexe, marcaje sufletesti din trecut, ori altceva de acest gen, este o dovada de mare curaj a se indrepta spre singuratatea cea buna, de bunavoie, deoarece acest lucru implica infruntarea slabiciunilor, cunoasterea aprofundata de sine si depasirea tuturor slabiciunilor, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, care plineste toate lipsurile celor dornici de vindecare si sanatate sufleteasca. Pe cat de greu este, pe atat de mult rasplateste Dumnezeu.