Ce s-a intamplat cu bunul samaritean?

[windorin]

În prealabil postat de Rodica50

Ce determina impietrirea inimii fata de suferinta aproapelui?

Mandria si iubirea egoista (de poate fi numita "iubire").
Sa ne fie noua bine si atat. Iubim 2-3 persoane si atat. Ne este de ajuns.
Cat despre ceilalti... "nu avem nimic cu ei, nu ii uram", de parca aceasta ar fi de ajuns sa spunem ca suntem crestini.

Suntem rai si necompatimitori pentru ca nu vrem sa urmam sfintilor si cuvintelor din Evanghelie.
Ne multumim cu starea in care ne aflam.
Daca ne e rau, mai incercam sa ne imbunatatim putin, insa daca ne e bine, chiar ca nu mai facem... decat prea putin.

[Rodica50]

În prealabil postat de windorin

Mandria si iubirea egoista (de poate fi numita "iubire").
Sa ne fie noua bine si atat. Iubim 2-3 persoane si atat. Ne este de ajuns.
Cat despre ceilalti... "nu avem nimic cu ei, nu ii uram", de parca aceasta ar fi de ajuns sa spunem ca suntem crestini.

Suntem rai si necompatimitori pentru ca nu vrem sa urmam sfintilor si cuvintelor din Evanghelie.
Ne multumim cu starea in care ne aflam.
Daca ne e rau, mai incercam sa ne imbunatatim putin, insa daca ne e bine, chiar ca nu mai facem... decat prea putin.

Traim vremuri foarte grele si din pacate facem foarte putin pentru cei din jur.Si este si multa neputinta - pentru ca de multe ori vrem sa ajutam dar nu putem- lucrul acesta se vede din mijloacele de transport, de pe strada, de la locul de munca...e o supravietuire sfasietoare pe care doar oamenii caliti o pot observa si intelege, cei care au bunatatea inascuta si lepadarea de sine.

Pentru Andrei- inteleg foarte bine ce inseamna actul caritabil- uneori un cuvant bun spus la timpul potrivit inseamna mai mult decat toate averile din lume- exemplele pot continua.

[glykys]

Omul cazut pe marginea santului nu stie cine l-a ajutat, nu l-a vazut niciodata pe samaritean. Acela si-a facut datoria si a plecat mai departe, pe drumul sau. Pe mine asta m-a impresionat, ca omul acela nu a stiut niciodata cine l-a ajutat.
Si noi intalnim in viata, ba chiar in fiecare zi, as zice, buni samariteni, oameni care inteleg sa isi faca datoria fata de celalalt, insa noi nu ii privim ca atare, considerand ca meritam sa primim ceea ce ne daruiesc ei, ori nici nu ne dam seama de binele pe care ni l-au facut.
Eu una am intalnit mereu, dar mereu, oameni buni in cale, care m-au ajutat, in toate problemele vietii mele. Acestia au disparut, rand pe rand, din viata mea (in sensul ca nu i-am mai revazut), dupa ce si-au indepinit misiunea.

Intr-un fel sau altul, fiecare dintre noi este un bun samaritean. Problema mea personala (probabil si a multora dintre noi) este ca sunt oricand gata sa sar in ajutorul cuiva strain pe care nu l-am vazut in viata mea, dar cu cei dragi ma surprind atat de exigent incat ma sperii. Ma rog mereu sa-mi dea Dumnezeu rabdare sa pot accepta, sa pot intelege, dar de multe ori izbucnesc pur si simplu pentru un fleac ce mi se pare nedrept, sau nu a avut o tonalitate rezonabila!...

[glykys]

În prealabil postat de OmuBun

Problema mea personala (probabil si a multora dintre noi) este ca sunt oricand gata sa sar in ajutorul cuiva strain pe care nu l-am vazut in viata mea, dar cu cei dragi ma surprind atat de exigent incat ma sperii.

Si eu am aceasta problema....
Cand o vei fi rezolvat putin, te rog sa imi spui si mie cum ai facut.

[Rodica50]

În prealabil postat de glykys

Si eu am aceasta problema....
Cand o vei fi rezolvat putin, te rog sa imi spui si mie cum ai facut.

Cu rabdare. Imbina blandetea cu severitatea, dar cu atentie, grija si multa dragoste. Adica trebuie sa ai motive intemeiate sa fii sever, dar trebuie sa intorci totul in dragoste, pace, armonie.Oamenii inteleg mult si din blandete.

În prealabil postat de glykys

Omul cazut pe marginea santului nu stie cine l-a ajutat, nu l-a vazut niciodata pe samaritean. Acela si-a facut datoria si a plecat mai departe, pe drumul sau. Pe mine asta m-a impresionat, ca omul acela nu a stiut niciodata cine l-a ajutat.
Si noi intalnim in viata, ba chiar in fiecare zi, as zice, buni samariteni, oameni care inteleg sa isi faca datoria fata de celalalt, insa noi nu ii privim ca atare, considerand ca meritam sa primim ceea ce ne daruiesc ei, ori nici nu ne dam seama de binele pe care ni l-au facut.
Eu una am intalnit mereu, dar mereu, oameni buni in cale, care m-au ajutat, in toate problemele vietii mele. Acestia au disparut, rand pe rand, din viata mea (in sensul ca nu i-am mai revazut), dupa ce si-au indepinit misiunea.

Foarte bine ai punctat .Am întâlnit şi eu oameni care după ce au făcut un bine au dispărut. Îi port în gândul meu ca pe nişte lucruri de mare preţ.