Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

[quote=DAMIAN;299062]1) Rugăciunile noastre nu-şi vor atinge scopul dacă au avem o credinţă sinceră, adevărată. Isus afirmă în mod explicit: quote] Iar ti-a iesit porumbelul sectar ! ! ! In sfarsit Iisus a devenit Isus , pe langa singurul nostru mijlocitor precum spuneai . Iisus , acum e Isus ! Damiane , mergi inainte , eu am rabdare !

[DAMIAN]

3) Rugăciunea poate fi eficace numai dacă este făcută în conformitate cu voia absolută a lui Dumnezeu: „îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă" (I Ioan 5:14; vezi articolul VOIA LUI DUMNEZEU, ). în modelul de rugăciune dat de Isus, Rugăciunea domnească, există o cerere care confirmă acest principiu: „facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ" (Mat. 6:10; compară cu Luca 11:2; să observăm propria rugăciune a lui Isus în Ghetsimani, Mat. 26:42). în multe împrejurări cunoaştem voia lui Dumnezeu deoarece El ne-a revelat-o în Scriptură. Noi putem fi siguri că orice rugăciune care este bazată cu adevărat pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său va fi desigur eficientă. Ilie a fost sigur că Domnul Dumnezeul lui Israel va răspunde rugăciunii sale cu foc şi după aceea cu ploaie, din cauza cuvântului profetic al Domnului care i-a fost spus lui (I Împ. 18:1) şi pentru că el a fost deplin încredinţat că nici unul din dumnezeii păgâni nu era egal sau mai mare decât puternicul Domn Dumnezeu al lui Israel (I Împ. 18:21-24). Uneori voia lui Dumnezeu devine clară numai pentru că noi căutăm cu stăruinţă să descifrăm care este ea. Apoi, odată ce am ajuns să cunoaştem voia lui Dumnezeu în legătură cu orice problemă dată, putem să ne rugăm cu credinţă că Dumnezeu ne va răspunde (vezi I Ioan 5:14,).

(4) Nu numai că noi trebuie să ne rugăm conform cu voia lui Dumnezeu, dar trebuie să fim în voia lui Dumnezeu dacă vrem ca El să ne audă şi să ne răspundă.
Dumnezeu voieşte să ne dea lucrurile pe care le cerem numai dacă noi căutăm mai întâi împărăţia şi neprihănirea Sa (vezi Mat. 6;33, ). Apostolul Ioan afirmă fără echivoc: „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui" (I Ioan 3:22,). Păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iubirea Lui şi săvârşirea a ce este plăcut înaintea Lui sunt condiţii indispensabile pentru primirea răspunsurilor la rugăciune. Când Iacov scria că rugăciunile celui neprihănit sunt eficace, el se referea atât la o persoană neprihănită prin credinţa în Hristos cât şi la una care trăieşte o viaţă de neprihănire, în frica de Dumnezeu, şi de ascultare faţă de El — ca de exemplu, cea a proorocului Ilie (Iac.5:16-18; compară cu Ps. 34:13-14). Acelaşi punct de vedere a fost subliniat deja în Vechiul Testament. Dumnezeu a arătat in mod clar că rugăciunile lui Moise în favoarea Israeliţilor au fost eficace datorită relaţiei sale de ascultare şi credincioşie faţă de Domnul (vezi Ex. 33:17,). Din contră, psalmistul afirmă ca dacă noi păstrăm păcatul în vieţile noastre, „nu ne-ar asculta Domnul" rugăciunile noastre (Ps. 66:18; vezi Iac. 4:3,). Acest fel de atitudine a constituit principalul motiv din cauza căruia Domnul nu a mai ascultat rugăciunile Israeliţilor idolatri şi răi (Is.1:15). Dar dacă poporul lui Dumnezeu se căieste de păcatele sale şi se întoarce de la căile sale rele, Domnul promite să-Şi aplece din nou urechea Sa spre ei, să-i asculte, să le ierte păcatele şi să le tămăduiască ţara (II Cron. 7:14; compară cu 6:36-39; Luca 18:14). Să reţinem faptul că rugăciunea marelui preot pentru iertarea păcatelor Isra*eliţilor în Ziua Ispăşirii nu putea să fie ascultată până când propria sa stare păcătoasă nu era curăţită (vezi Ex. 26:33, nota; vezi articolul ZIUA ISPĂŞIRII,).În sfârşit, pentru ca rugăciunea să fie eficientă noi trebuie să fim stăruitori. Acesta este aspectul cel mai important al pildei văduvei stăruitoare (vezi Luca 18:1-7; vezi 18:1, ), îndemnul lui Isus de a „cere ... a căuta ... a bate" (Mat. 7:7-8) învaţă despre perseverenţa în rugăciune (vezi Mat. 7:7-8,). Apostolul Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat (Col. 4:2; I Tes. 5:17,). La fel, sfinţii Vechiului Testament au recunoscut acest principiu. De exemplu, numai atât timp cât Moise a perseverat în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu au avut Israeliţii succes în lupta lor împotriva Amaleciţilor (vezi Ex. 17:11, ). După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit încă în rugăciune până ce ploaia a venit (I Împ. 18:41-45). Anterior, acest mare prooroc s-a rugat cu stăruinţă şi cu zel pentru ca Dumnezeu să aducă din moarte la viaţă pe fiul văduvei din Sarepta până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale (I Împ. 17:17-23).

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

3) Rugăciunea poate fi eficace numai dacă este făcută în conformitate cu voia absolută a lui Dumnezeu: „îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă" (I Ioan 5:14; vezi articolul VOIA LUI DUMNEZEU, ). în modelul de rugăciune dat de Isus, Rugăciunea domnească, există o cerere care confirmă acest principiu: „facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ" (Mat. 6:10; compară cu Luca 11:2; să observăm propria rugăciune a lui Isus în Ghetsimani, Mat. 26:42). în multe împrejurări cunoaştem voia lui Dumnezeu deoarece El ne-a revelat-o în Scriptură. Noi putem fi siguri că orice rugăciune care este bazată cu adevărat pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său va fi desigur eficientă. Ilie a fost sigur că Domnul Dumnezeul lui Israel va răspunde rugăciunii sale cu foc şi după aceea cu ploaie, din cauza cuvântului profetic al Domnului care i-a fost spus lui (I Împ. 18:1) şi pentru că el a fost deplin încredinţat că nici unul din dumnezeii păgâni nu era egal sau mai mare decât puternicul Domn Dumnezeu al lui Israel (I Împ. 18:21-24). Uneori voia lui Dumnezeu devine clară numai pentru că noi căutăm cu stăruinţă să descifrăm care este ea. Apoi, odată ce am ajuns să cunoaştem voia lui Dumnezeu în legătură cu orice problemă dată, putem să ne rugăm cu credinţă că Dumnezeu ne va răspunde (vezi I Ioan 5:14,).

(4) Nu numai că noi trebuie să ne rugăm conform cu voia lui Dumnezeu, dar trebuie să fim în voia lui Dumnezeu dacă vrem ca El să ne audă şi să ne răspundă.
Dumnezeu voieşte să ne dea lucrurile pe care le cerem numai dacă noi căutăm mai întâi împărăţia şi neprihănirea Sa (vezi Mat. 6;33, ). Apostolul Ioan afirmă fără echivoc: „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui" (I Ioan 3:22,). Păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iubirea Lui şi săvârşirea a ce este plăcut înaintea Lui sunt condiţii indispensabile pentru primirea răspunsurilor la rugăciune. Când Iacov scria că rugăciunile celui neprihănit sunt eficace, el se referea atât la o persoană neprihănită prin credinţa în Hristos cât şi la una care trăieşte o viaţă de neprihănire, în frica de Dumnezeu, şi de ascultare faţă de El — ca de exemplu, cea a proorocului Ilie (Iac.5:16-18; compară cu Ps. 34:13-14). Acelaşi punct de vedere a fost subliniat deja în Vechiul Testament. Dumnezeu a arătat in mod clar că rugăciunile lui Moise în favoarea Israeliţilor au fost eficace datorită relaţiei sale de ascultare şi credincioşie faţă de Domnul (vezi Ex. 33:17,). Din contră, psalmistul afirmă ca dacă noi păstrăm păcatul în vieţile noastre, „nu ne-ar asculta Domnul" rugăciunile noastre (Ps. 66:18; vezi Iac. 4:3,). Acest fel de atitudine a constituit principalul motiv din cauza căruia Domnul nu a mai ascultat rugăciunile Israeliţilor idolatri şi răi (Is.1:15). Dar dacă poporul lui Dumnezeu se căieste de păcatele sale şi se întoarce de la căile sale rele, Domnul promite să-Şi aplece din nou urechea Sa spre ei, să-i asculte, să le ierte păcatele şi să le tămăduiască ţara (II Cron. 7:14; compară cu 6:36-39; Luca 18:14). Să reţinem faptul că rugăciunea marelui preot pentru iertarea păcatelor Isra*eliţilor în Ziua Ispăşirii nu putea să fie ascultată până când propria sa stare păcătoasă nu era curăţită (vezi Ex. 26:33, nota; vezi articolul ZIUA ISPĂŞIRII,).În sfârşit, pentru ca rugăciunea să fie eficientă noi trebuie să fim stăruitori. Acesta este aspectul cel mai important al pildei văduvei stăruitoare (vezi Luca 18:1-7; vezi 18:1, ), îndemnul lui Isus de a „cere ... a căuta ... a bate" (Mat. 7:7-8) învaţă despre perseverenţa în rugăciune (vezi Mat. 7:7-8,). Apostolul Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat (Col. 4:2; I Tes. 5:17,). La fel, sfinţii Vechiului Testament au recunoscut acest principiu. De exemplu, numai atât timp cât Moise a perseverat în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu au avut Israeliţii succes în lupta lor împotriva Amaleciţilor (vezi Ex. 17:11, ). După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit încă în rugăciune până ce ploaia a venit (I Împ. 18:41-45). Anterior, acest mare prooroc s-a rugat cu stăruinţă şi cu zel pentru ca Dumnezeu să aducă din moarte la viaţă pe fiul văduvei din Sarepta până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale (I Împ. 17:17-23).

Da " parinte " - pastore - dar , te rog nu uita sa scri ca la-nceput Iisus , chiar daca mai ai 100 de invataturi ! Nu de alta , se prind ortodocsii de pe forum , si e Pacat ! Nu ?

[DAMIAN]

Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiţia spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.

Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea Tatăl nostru

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiţia spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.

Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea Tatăl nostru

Asa , Iisus . . . nu se mai prind astia de pe forum !

[DAMIAN]

Rugăciunea neîncetată
Sfântul Pavel, în prima sa epistolă către Tesaloniceni scrie: "Rugați-vă neîncetat" (5, 17), iar Romanilor le spune: "la rugăciune stăruiți" (12, 12). Aceste cuvinte au fost interpretate în două moduri distincte în tradiția ortodoxă: fie ca stabilire a unei rânduieli de rugăciune care să fie urmată zi de zi, fie de a se ruga mereu cu una și aceeași rugăciune scurtă, rugăciunea lui Iisus care, repetată de sute și mii de ori în timpul zilei și al nopții, se va înrădăcina în inimă, fiind prezentă în suflet ca o chemare permanentă a Domnului Iisus Hristos.

[coldworld]

cand ne rugam, trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne raspunda, altfel eu nu vad sensul rugaciunii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de coldworld

cand ne rugam, trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne raspunda, altfel eu nu vad sensul rugaciunii.

Sensul rugăciunii este permanenţa legăturii noastre cu Dumnezeu . Apoi rugăciunea este şi de mulţumire , şi de laudă , de Slăvire , nu numai de cerere . Fi sigur că El ne răspunde , dar răspunsul este dat după adevărata nevoie a noastră, după nevoinţa noastră, după faptele noastre. Pedagogia Lui , de multe ori ni se pare nedreaptă , dar oare cât de drepţi suntem noi şi oare cât efort facem noi pentru îndreptarea noastră ? Cerem mult, dar dăm atât de puţin ! Fie voia mea după Voia Ta Doamne , nu după mintea mea strâmbă şi iubitoare de păcat ! Apoi, hai să fim sinceri , de câte ori ne-am pus întrebarea sincer : am făcut milostenie de câte ori am putut , necăutând la faţă , mi-am urât păcatul din tot sufletul, m-am căit suficient pentru păcatele mele , m-am Spovedit la timp , am fost la Sf.Biserică lăsând lenevia şi uitarea deoparte . . . ? ? ? Mă rog doar din interes şi numai la necaz ? Iubesc prea mult cele lumeşti , lipindu-mi sufletul doar de cele materiale ? Aştept să mi se dea cât mai repede şi cât mai mult din cele cerute de mine ? . . . Cu un ochi privesc la rugăciune şi cu unul la păcat ? Gândul e la desfrânare, iar gura la rugăciune ? Dumnezeu trebuie să fie cel drept, iar noi doar facultativ ? N întrebări , dar noi aşteptăm răspuns doar de la El, şi nu oricum, rapid şi la obiect, căci ce sens ar mai avea rugăciunea ! Noi cerem , vrem dialog , dar să cerem numai noi şi El doar să se supună ! Cam greu şi cam nedrept frate ! Nu crezi ?

Acum ceva vreme, in cadrul unui pelerinaj pe la manastiri, am intalnit icoana unui sfant roman, daca nu ma insel, pe care am citit un cuvant unic. Sfantul tinea in mana un sul de hartie, pe care erau scrise cuvintele: "Este mai tarziu decat crezi..." Cuvintele sfantului au fost atat de zguduitoare inimii mele, incat nici pana astazi nu le-am uitat. Din pacate insa, acestea imi vin in minte numai din cand in cand, iar nu neincetat.
[COLOR=#0000ff]Sfintii Parinti[/COLOR] rostesc, in unanimitate: "Pururi de vei vedea moartea in fata ta, nu vei mai gresi." Asa am inteles si eu cuvintele sfantului din icoana, ca pe un semnal de alarma, tras pentru trezirea omului din lene si [COLOR=#0000ff]nepasare[/COLOR], din impietrire si amanare. Gata oricand pentru plecarea din aceasta lume, omul va cadea cu mult mai greu in ispitele celui viclean.
Cuvantul atat de cunoscut - "Mai bine mai tarziu, decat niciodata." - nu este unul pe care sa ne putem baza, in cele ce priveste [COLOR=#0000ff]viata duhovniceasca[/COLOR]. Daca pe acest gand nu ne putem baza nici macar in cele lumesti, in afaceri si alte munci, cu atat mai mult nu o putem face in cele ce priveste viata cea vesnica.
A spune "mai bine mai tarziu, decat niciodata" inseamna a amana pentru mai tarziu infaptuirea gandului celui bun primit in prezent, fie direct de la Dumnezeu, fie prin vreun om de aproape. [COLOR=#0000ff]Amanarea[/COLOR] este insa totuna cu lipsa desavarsita a faptei celei bune si cu ispitirea lui Dumnezeu, caci prin amanarea lucrului celui bun se profita de bunatatea lui Dumnezeu, crezand ca nu ni se va ingadui sa murim inainte de vreme.
A hrani [COLOR=#0000ff]nadejdea[/COLOR] ca vom trai ani indelungati si in putere, ba inca si ca vom lucra toate cele bune, dar mai tarziu, este o nadejde neintemeiata, caci vedem cum oameni de peste tot mor in floarea varstei, ori chiar din copilarie, fie de boala, fie in accidente.
In fiecare [COLOR=#0000ff]seara[/COLOR], rostind si noi rugaciunea Sfantului Ioan Damaschin, spunem: "Stapane, Iubitorule de oameni, au doara nu-mi va fi mie acest pat groapa? Sau inca vei mai lumina cu ziua ticalosul meu suflet? Iata groapa imi zace inainte si iata moartea imi sta inainte."
Oare cati dintre crestini constientizeaza faptul ca in fiecare noaptea, suflelul le poate fi luat din trup?! Cunoastem inca si pilda cu [COLOR=#0000ff]bogatul cel lacom[/COLOR], caruia i s-a zis: "Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?" (Luca 12, 20) Sa luam deci aminte la indelunga bunatatea lui Dumnezeu, insa fara a profita de ea.
Tinand cont ca nici un om nu stie ceasul in care sufletul sau se va desparti de trup, se cade ca omul sa fie gata oricand spre a se infatisa inaintea Dreptului Judecator, avand haina vietii curata si impobodita cu fapte bune, iar candela sufletului aprinsa.
"Astazi" este vremea de a incepe o viata duhovniceasca si a lucra virtutile, iar nu "mai incolo", ori "maine".
Drept aceea, decat sa spunem "mai bine mai tarziu, decat niciodata", mai bine spunem:
"Mai bine mai devreme, decat prea tarziu."

[sidonia.saceanu]

Buna seara
Nu stiu daca scriu bine aici dar sper sa ma ajutati cu un sfat.Sunt plecata in Italia pentru o perioada de 4 luni si mi-am inchiriat un apartament.Problema este ca nu stiu unde este estul si nici busola nu am gasit.Nici nu am cautat pentru ca nu stiu sa ma descurc cu ea.
Cum as putea acum sa ma rog? In ce parte sa stau?
Va multumesc mult!