Frica de Dumnezeu

[Sanda55]

In sfarsit am inteles si eu de ce se spune \"frica de Dumnezeu\". Spuneam ca nu mi-e frica de Dumnezeu pt ca Dumnezeu ma iubeste si eu Il iubesc neconditionat. Ca vin la El cu dragoste si pocainta dar nu cu frica. Greseam?
Frumos articol

[georgeval]

Trebuie asadar sa precizam ca, in duhul autentic al Bibliei, "frica de Dumnezeu" este de fapt ascultarea libera si constienta de Tatal nostru ceresc. Ea nu are nimic in comun cu groaza ori cu teroarea pe care o exercita un stapan asupra supusilor sai sau cu frica superstitioasa de intamplari rele. Dimensiunea esentiala a vietii crestine este libertatea si optimismul, nu constrangerea sau frica.

[Marius22]

"Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutremur", spune o cantare din slujba Vecerniei.

Aceasta este atitudinea pe care trebuie sa o avem in fata lui Dumnezeu, in ciuda familiaritatii noastre cu El, in ciuda faptului ca ne este Parinte Iubitor. Teama si iubirea nu se exclud reciproc, ci se lumineaza una pe cealalta din perspectiva relatiei omului cu Dumnezeu. Iubindu-l pe Dumnezeu ma tem de El, nu pentru ca El imi poate face ceva rau, pentru ca apare pentru mine ca un potential pericol, ci ma tem pentru ca nu pot cuprinde masura bunatatii Sale. Ma cutremur atunci cand mi se descopera adancul negrait al cunostintei lui Dumnezeu, Care ma cheama la un progres vesnic intru Sine. Ma tem, ma cutremur, dar mai ales ma bucur...

[Carmen FUNIERU]

Este bună şi frica în sens de temere de pedeapsă, dar cei care îl iubesc pe Dumnezeu se tem mai ales ca să nu-l supere, să nu-i rănească dragostea.
Un fiu care ţine la tatăl lui, îl ascultă şi se poartă frumos ca să nu îl mâhnească. Căci nu suportă să-l vadă întristat.

[iustin10]

Cred ca este o intalnire fericita intre dragostea lui Dumnezeu si frica noastra fata de dreptatea Sa.Daca ne este frica de judecata Sa,fara sa cartim si sa ne razvratim,aceasta ne va fi ca o pavaza in lupta cu pacatul.La fel,vom fi ajutati sa ne infrangem increderea in sine excesiva si mandria,caci nu ne vom teme de lume ci doar de Dumnezeu.Cu adevarat frica de Dumenzeu este inceputul intelepciunii. A iti fi frica fara a socoti aceasta ca o robie,este un lucru placut lui Dumnezeu,care nu e aspru decat cu cei nedrepti si ingamfati.
"Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi"
Frica este mai degraba fata de noi,ca sa nu pacatuim,si prin care ne recunoastem slabi si cerem ajutorul lui Dumnezeu