Este permis intr-o casatorie?

[Rodica50]

AVETI RABDARE SA-L CITITI PANA LA CAPAT!

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie

Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. "Nu e decat o suferinta, a fi singur". Nici Dumnezeu nu e o singura persoana. Caci in acest caz n-ar fi iubire, ba n-ar fi peste tot persoana, deci Dumnezeu. De aceea nici omul n-ar fi chipul lui Dumnezeu, daca ar fi o monada inchisa. In acest caz existenta lui ar fi un chin, daca ar mai exista peste tot.

Geneza spune ca Dumnezeu a facut pe Eva pentru ca a vazut ca "nu e bine sa fie omul singur" (2, 18). Nu numai ca sa-l ajute pe Adam crease Dumnezeu si pe Eva, ci si pentru ca sa-l fereasca de singuratate, caci numai pentru ca se completeaza reciproc, ei sunt omul deplin. "Barbat si femeie i-a facut pe ei si i-a binecuvantat; si a chemat numele lui om (Adam), in ziua in care i-a facut pe ei" (Gen. 5, 2). Omul este o unitate completa, deci chip al lui Dumnezeu, pentru ca unitatea sa de om se realizeaza in dualitatea personala neuniforma, ci complementara de barbat si femeie: "Si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el, barbat si femeie i-a facut pe ei" (Gen. 1, 27). "Vorbind de doi, Dumnezeu vorbeste de unul singur", noteaza Sfantul Ioan Gura de Aur. Iar Sfantul Chiril din Alexandria spune: "Dumnezeu a creat coexistenta".

Scoaterea Evei din Adam inseamna ca Eva a fost cuprinsa virtual in Adam si inainte de aducerea ei distincta la existenta. Dar a fost in Adam nu ca ceva identic cu el si deci ea nu e rezultatul unei simple dezvoltari a lui. Omul e bipolar in sine insusi. Numai asa e fiinta dialogica.

Partenerii in dialog trebuie sa aiba si ceva comun, dar si ceva deosebit, mai deosebit decat are un individ de acelasi sex fata de alt individ. "Adam a fost totdeauna Adam-Eva". "Se poate spune ca aceste doua aspecte (masculin si feminin) ale omului sunt in asa masura inseparabile in iubirea lui Dumnezeu, ca o fiinta umana, luata izolat si considerata in sine, nu e deplin om. Nu e, asa zicand, decat o jumatate de om, intr-o existenta izolata de complementarul sau". Nu e decat o jumatate neuniforma cu cealalta jumatate.

Deosebirea complementara trupeasca reda si conditioneaza o diferenta complementara sufleteasca. Aceasta nu face pe fiecare mai putin om. Dar umanitatea este traita de fiecare in alt mod si intr-o completare reciproca. Fiecare e la fel de om, dar integritatea umana si-o traiesc numai impreuna, in completarea reciproca. Cu alte cuvinte, aceasta unitate umana diferentiata si complementara este o unitate conjugala. "Fiinta umana este o fiinta conjugala". Perechea umana din rai era o pereche conjugala. "Aceasta era casatoria paradisiaca, avandu-si baza in natura umana duala". Dar ea avea si un har.

Pentru a fi o unire desavarsita, casatoria comporta o iubire desavarsita. De aceea ea trebuie sa fie indisolubila. Astfel, casatoria avea de la inceput atributele unitatii si indisolubilitatii. Barbatul avea, in mod deplin, in unirea desavarsita cu o femeie, tot ce-l completa esential; si femeia la fel. Trecerea de la legatura cu o femeie la legatura cu alta, sau de la un barbat la altul, nu procura nici unuia completarea deplina printr-o unire desavarsita. Femeiescul e mereu cautat fara sa fie gasit deplin, in acea daruire a lui deplina si pentru toata viata; si barbatescul la fel. Fiecare jumatate ramane mai mult sau mai putin un individ necomplet ca om, mai mult sau mai putin intr-o singuratate.

Unirea deplina intre un barbat si o femeie, corespunzand unei iubiri desavarsite, e netrecatoare. Caci fiecare a gasit in celalalt nu un obiect, ale carui posibilitati de satisfacere sunt limitate si care se ascunde ca persoana atunci cand e tratat ca obiect, ci o persoana inepuizabila si vesnic noua in capacitatea si imaginatia ei de autodaruire.

Cei doi se iubesc pentru ca se completeaza, pentru ca nu-si sunt uniformi. Iubirea nu se naste intre doua suflete care suna la fel, ci care suna "armonic", spune Schiller. Iubirea este un schimb de fiinta, o intregire reciproca. Iubirea imbogateste pe fiecare pentru ca primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, pentru ca nu da si nu primeste nimic.

Barbatul gaseste in femeie o taina indefinita. Ea isi cunoaste niste insuficiente care se cer dupa o intregire prin barbat, de aceea il iubeste pe barbat; si barbatul, la fel. Casatoria e in acelasi timp dragoste si ajutor, bucurie de celalalt si rabdare a lui. Pentru toate acestea se da celor doi ce se casatoresc harul dumnezeiesc. Iubirea uneste uimirea in fata tainei celuilalt si rabdarea neputintelor lui si ajutorarea lui in ele. In iubire, amandoi devin tari.

Casatoria ca legatura naturala a fost slabita si desfigurata in multe forme dupa cadere, prin egoismul descatusat si dezvoltat de cadere. Ea a pierdut prin aceasta harul legat de starea primordiala. Totusi ea n-a fost desfiintata in esenta. Caci nici natura umana n-a fost distrusa.

Barbatul se intregeste asa de mult prin femeie, deoarece ea este cealalta jumatate a speciei si numai impreuna cu ea barbatul formeaza omul intreg si numai in unire cu ea se realizeaza ca barbat. Si femeia la fel. Caci barbatul e cel ce completeaza femeia, si viceversa. Si daca barbatul nu completeaza de fapt femeia si nu e completat de ea, nu se realizeaza ca barbat, precum nici femeia, ca femeie. In felul acesta, in femeia lui, barbatul are toata cealalta jumatate a speciei, si viceversa, incat nici unul nu are nevoie de alt barbat sau de alta femeie.

Dar orice barbat sau femeie e nu numai un exemplar uniform al unei jumatati a speciei, ci poarta si caracterele unice ale unei persoane nerepetate. Vietuind impreuna, cele doua persoane se configureaza una dupa cealalta, incat barbatul se completeaza si ca persoana prin femeie, si invers. Fiecare devine un fel de co-persoana si amandoi o unitate co-personala.

De aceea, barbatul care ar trece de la o femeie la alta nu se mai realizeaza ca persoana, definita prin convietuirea cu o singura persoana ca femeie. Trasaturile lui personale vor deveni fluide, nedefinite. Propriu-zis el va deveni mai mult un individ-specie, caci cel ce e lipsit de o adevarata si permanenta comuniune personala, e mai mult un individ uniform al speciei decat o persoana. In el se dezvolta mai mult pasiunile speciei, nearmonizate si neinfranate in trasaturile unei persoane cu caractere spirituale reliefate in mod propriu.

Prin educatie caracterele lor personale imbinate le capata si copiii lor; sau si cei doi se resimt cu vremea de trasaturile personale ale copiilor. Asa se pregatesc oamenii sa devina o universala comunitate co-personala in imparatia cerurilor. Aceasta reciproca configurare personala n-a lipsit cu totul nici dupa cadere, ba ea a fost ajutata intr-un fel chiar de legea naturii.

Slujba ortodoxa afirma: "Nici pacatul de la inceput, nici potopul n-au stricat sfintenia casatoriei". Sfantul Efrem Sirul adauga: "De la Adam pana la Domnul, iubirea conjugala autentica era Taina desavarsita". Mai precis vorbeste Fericitul Augustin, spunand la randul sau: "Hristos a intarit la Cana ceea ce a instituit in rai".

Totusi atributele naturale ale casatoriei, unitatea si indisolubilitatea, erau de multi si chiar de multe popoare intregi nesocotite. Dar constiinta ca ea e una si indisolubila persista intre oameni. Din aceasta constiinta pun fariseii lui Iisus intrebarea: "Se cade, oare, omului sa-si lase femeia sa pentru orice pricina?" (Mt. 19, 4).

[Rodica50]

Din intelegerea realista a neputintei celor mai multi de a stapani cu totul pofta trupeasca si din intelegerea casatoriei ca unic mijloc de transfigurare a ei, de transformare a ei prin penetrarea unirii trupesti de unirea sufleteasca intre barbat si femeie, rezulta marea cinste ce o acorda Biserica Tainei Nuntii.

E drept ca Sfantul Apostol Pavel a spus: "e bine pentru om sa nu se atinga de femeie. Dar ca paza impotriva desfraului, fiecare barbat sa-si aiba femeia lui si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei. Daca insa nu pot sa se infraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca decat sa arda." (1 Cor. 7, 1, 2, 9).

Dar prin acest cuvant el n-a inteles casatoria numai in sensul negativ, de remediu al manifestarii dezordonate a concupiscentei, ca mijloc tolerat de satisfacere a unei porniri pacatoase, fara efectele de dezordine sociala, pe care le are cand e satisfacuta in afara casatoriei. El a aratat in alte locuri inaltul continut pozitiv al unirii dintre barbat si femeie, in casatorie (Ef. 5, 28-32).

Altii, trecand peste justificarea casatoriei ca remediu contra concupiscentei, au considerat ca ea isi justifica existenta numai prin nasterea de prunci. Dar in aceasta se include si mai vadit intelegerea ei ca o unire mai mult decat trupeasca. Intre reprezentantii de seama ai acestei intelegeri a casatoriei trebuie mentionat fericitul Augustin. Pavel Evdokimov, combatand aceasta interpretare, considera legatura casatoriei sublima in ea insasi, neavand nevoie pentru a se justifica de nasterea de prunci. El dezaproba cu dreptate indoielile privitoare la calitatea morala ireprosabila a legaturii trupesti.

De fapt, Sfantul Apostol Pavel nu accepta satisfacerea poftei trupesti in afara casatoriei. Deci o considera ca pacat cand e satisfacuta in afara casatoriei. Dar de ce e pacat in afara casatoriei? Desigur nu numai pentru dezordinea sociala pe care o provoaca, ci si pentru netransfigurarea ei printr-o unire sufleteasca, produsa de iubirea spirituala din casatorie.

De fapt, cine nu stie ca cel ce priveste femeia din afara casatoriei o vede ingustata la calitatea unui obiect carnal de placere epidermica? Numai in casatorie ea se descopera ca persoana cu toata complexitatea de probleme, in care are nevoie sa fie ajutata, sa nu fie singura, cum are nevoie si barbatul; numai casatoria ridica legatura intre barbat si femeie la prietenie si adanca responsabilitate practica reciproca, in care fiecare trebuie sa se angajeze total.

In felul acesta, casatoria este nu un simplu remediu tolerat pentru satisfacerea unei pofte ce ramane mai departe pacatoasa, ci un mijloc care face ca legatura dintre barbat si femeie sa fie cu adevarat o legatura completa, o legatura a unei comuniuni totale intre persoane, in care se realizeaza fiecare complet ca persoana, sau ca om adevarat, ajutandu-l si pe celalalt in acest scop, asa cum a voit-o Dumnezeu cand a creat pe om ca barbat si femeie, spre o completare reciproca.

In acest sens, Biserica concepe legatura sotilor ca o legatura completa, trupeasca si sufleteasca. In casatoria adevarata ei progreseaza in unirea sufleteasca, pentru ca de fapt numai in aceasta se poate progresa. Acest progres trebuie sa-l ajute ei si cu vointa. In acest sens li se da harul acestei Taine. Ei trebuie sa aiba constiinta ca, daca legatura lor se reduce la satisfacerea poftei trupesti, aceasta aluneca spre pacat si e pandita de destramare.

Fara sa conteste importanta legaturii trupesti, crestinismul nici n-o justifica in exclusivitatea ei. Cand Sfantul Apostol Pavel declara casatoria ca un remediu impotriva arderii dificil de suportat, sau a satisfacerii ei dezordonate, el include in acest rost al casatoriei pe acela de mijloc de transfigurare a unirii trupesti.

Acest inteles se include si mai vadit in cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur, in care atribuie casatoriei si rostul nasterii de prunci. "Sunt doua motive pentru care a fost instituita casatoria.. pentru a face pe om sa se multumeasca cu o singura femeie si pentru a face copii. Dar motivul principal e cel dintai. Cat despre procreare, casatoria nu o antreneaza in mod absolut. Dovada sunt multele casatorii care nu pot avea copii. Iata de ce prima ratiune a casatoriei este sa reglementeze viata sexuala, mai ales acum cand neamul omenesc a umplut tot pamantul". Ca el atribuie casatoriei si rostul realizarii unei uniri spirituale, o arata in alte dati, cand o prezinta ca chip al unitatii.

De fapt, un mijloc important care ajuta pe cei doi soti sa inainteze spre o unire sufleteasca tot mai adanca este nasterea si cresterea de prunci. Actele de unire trupeasca se imbiba prin asumarea acestei responsabilitati de un element spiritual si mai accentuat.

In felul acesta, in faza intai a casatoriei un mare rol in transfigurarea legaturii trupesti, care detine un loc mai mare in unirea dintre soti, il are asumarea raspunderii nasterii de prunci, ca in partea a doua aceasta legatura sa fie in mare masura depasita in fiinta ei de unirea spirituala in care sotii au progresat. E adevarat ca in textul de mai sus, Sfantul Ioan Gura de Aur declara ca o casatorie e realizata si cand se implineste numai scopul ei principal: reglementarea sexualitatii, fara implinirea scopului al doilea: nasterea de prunci. Dar el adauga ca ea e realizata fara nasterea de prunci, cand pruncii lipsesc nu din vointa sotilor, ci fara voia lor. Caci cand nasterea de copii e evitata cu voia, legatura intre soti cade intr-un simplu prilej de satisfacere a poftei trupesti, ce trece astfel la acte pacatoase.

Copiii nascuti si crescuti nu iau loc in afara legaturii dintre soti, ci ei sporesc in mod esential comuniunea dintre soti, prin responsabilitatea comuna, in care ei se unesc, deci adancesc esenta casatoriei, care fara copii se saraceste de substanta spirituala interioara. Sotii devin in acest caz de cele mai multe ori o unitate egoista in doi, poate de un egoism mai accentuat decat cel de unul singur, pentru ca un sot are in celalalt aproape tot ce-i trebuie pentru a se satisface in ordinea material-trupeasca si pentru a nu suferi nici de singuratate atat de mult ca cel inchis in egoismul de unul singur.

Prin copii sotii depasesc acest egoism, deschizandu-se spre altii. Prin copii se deschid mai mult spre societate in general, de care au nevoie pentru cresterea copiilor, pentru incadrarea lor in societate. Prin ei intra in relatii mai bogate cu societatea. P. Florensky spune ca societatea - deci si Biserica - este formata din unitati duale, nu din indivizi; am zice din molecule, nu din atomi. Dar o familie care nu are copii nu e necesara in sens deplin societatii. Familia promoveaza coeziunea sociala, bisericeasca, nu indivizii. Celula familiei, desi nu se dizolva in organismul bisericesc sau social, trebuie sa fie intr-o comunicare cu celelalte celule prin "sangele" comun al lor, prin copii.

Desigur nasterea si cresterea de prunci, slujirea Bisericii si a societatii, ca infranare a egoismului in doi (sau in mai multi; cu copii cu tot), inseamna o cruce. De aceea se canta la slujba cununiei un imn inchinat mucenicilor. Sotii care nu-si infraneaza egoismul in doi vor deveni pana la urma netransparenti chiar si lor insisi. Vor constitui un egoism de instincte, de mic grup animalic, grupul insensibil la altii al familiei de tip biologic, un grup inchis ca o cetate in zidurile proprii si capabil numai de iesiri acaparatoare, nu si de iesiri daruitoare.

"O casatorie care nu-si rastigneste statornic lacomia si autosuficienta proprie si nu se depaseste pe sine prin aceasta nazuinta", nu e familie crestina. Dupa invatatura crestina, pacatul propriu al familiei de azi este nu divortul sau lipsa de "acomodare", sau "salbaticia spirituala", ci autoadorarea familiei, refuzul de a vedea casatoria ca orientata spre imparatia lui Dumnezeu.

Exista o pornire de a face "totul pentru familie", daca trebuie, chiar a fura. Familia nu mai este spre slava lui Dumnezeu; ea a inceput sa nu mai fie o intrare sacramentala in prezenta Lui. Nu lipsa de sfiala sfanta fata de familie face ca divortul sa apara ca un proces aproape natural, ci aceasta autoidolatrizare a familiei face ca familia moderna sa se sfarame asa de usor; este acea identificare a familiei cu succesul si cu refuzul de a purta crucea.

O casatorie crestina se incheie intre doua persoane, iar fidelitatea comuna a celor doi fata de al treilea - Dumnezeu - ii pastreaza pe acestia intr-o adevarata unitate intre ei si cu Dumnezeu". Propriu-zis Hristos este cel care savarseste Taina casatoriei, dar o savarseste unindu-i pe cei doi in Sine si ca atare El ramane permanent ca mijloc de unire intre ei. Daca ei se despart de El, se slabeste si unitatea intre ei.

Infranarea acestui egoism in doi include si infranarea de a folosi legatura casatoriei pentru o simpla placere, cu evitarea nasterii de prunci.

pr. prof. Dumitru Staniloae

NU STIU DACA AM REUSIT SA-L POSTEZ TOT, ESTE FOARTE INTERESANT SI LAMURITOR - EXPUS DE O VOCE AUTORIZATA. IL GASITI PE CRESTIN ORTODOX.

[Preotul tau]

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Deci sa inteleg ca pentru dumneata preotia nu inseamna mare lucru, asa-i? Ce oare ai avut in gand cand ai hotarat sa te prezinti in aceasta comunitate, fie ea si virtuala, cu acest nickname? Domnul sa ne ierte, ca mare mai este gradina asta, a Lui; si multi "şmecheri" se chinuie sa sara gardul, spre interior!!! Tată, este si o poarta, sa stii! Incearca pe acolo!

eu respect pe preoti, nu am facut un nick cu referire la mine, asa mi-a trecut prin minte, acum inteleg ca am gresit, dar unde este butonul ca sa schimb nick-ul, ca l-am cautat, dar nu am gasit?

[heaven]

În prealabil postat de zaharia_2009

Parerea mea este parerea poruncita de canoane . Ce sa vorbesc mai mult . Si de as voi nu am ce si cum ! A trai practic , ca sa zic asa , nu inseamna sa nu avem reguli si principii si sa vietuim la libera alegere . Aceasta se numeste ,,vegetare" si nu vietuire ... desi si viata plantelor se supune numeroaselor reguli , altminteri mor, precum oamenii neascultatori !
Imi pare f. rau. Este cel mai concis raspuns pe care pot sa vi-l dau .
Vorbind f. deschis ma asteptam sa va satisfaca primul raspuns dar inteleg astfel ca ,,nu prea" sunteti un riguros !
Deci , lucrurile sunt simple : fiecare face ce voieste , parerea mea mai putin conteaza . Am detaliat anterior cit am putut !

Aduc aminte ca aici este,totusi,un forum.Lectura particulara pot face si eu,insa pe principiul unui dialog constructiv ma astept sa primesc niste opinii personale si nu doar citate din carti,oricat de valoroase ar fi ele din punct de vedere spiritual,moral etc.
Deci,este cat se poate de inteles de ce un asemenea raspuns nu poate lamuri pe cineva care cauta calea catre dialog si nu catre biblioteca,nu ca cea din urma nu ar fi folositoare!
Eu am postat pur si simplu o situatie,ipotetica,pentru ca nici un canon nu specifica exact aceste delimitari,deci,ca un frate crestin si in cunostinta de cauza,dupa cum doresti sa lasi sa se vada,puteai sa ma lamuresti.Este atat de greu sa ai o parere personala?
In fine,eu nu mai insist cu nimic sau poate vreun alt user o sa aiba bunavointa sa ma lumineze si pe mine,insa aceasta simpla atitudine a unora din voi,lipsita de blandete si bunavointa ma face sa imi pun anumite intrebari despre cat de autentica este aceasta ortodoxie pe care unii spun cu atata patos ca o traiesc,in schimb nu se feresc sa dea cu biciul in semenii si sa intzepe din inaltimea ortodoxiei lor pe "pacatosii si ereticii" care indraznesc sa puna intrebari sau sa aiba o parere diferita...

[cristina2012]

În prealabil postat de Erethorn

Sa inteleg ca Biserica dumneavoastra nu defineste cu exactitate ce este pacat si ce nu ?

Nasol.

Inseamna ca, in pat, ortodoxul casatorit nu poate fi niciodata sigur daca ceea ce face nu il va duce cumva in iad ?

"Daca pun mana aici, e probabil ok.... dar daca nu e ?!.... Dar daca pun mana putin mai jos, e sigur desfranare, mai bine sa nu mai pun mana de loc !"

Ba din contra, Biserica Ortodoxa stabileste clar ca perversiunile (sex oral, anal, etc.) sunt pacat. Nu exista dubiu in aceasta privinta. Mai departe nu stiu daca e cazul sa se pronunte Biserica, rusinea e cea care trebuie sa ne atentioneze daca gresim, asa cum spunea un user undeva pe la inceputul subiectului. Fireste mai e si duhovnicul saracul.

Dintr-o discutie purtata pe forumul catolic, am inteles ca Biserica dvs nu defineste cu exactitate daca anumite perversiuni sunt pacat sau nu. Mai exact exista un teolog catolic ce s-a ocupat de teologia trupului, Cristopher West, dar nu toata lumea e de acord cu el, ca urmare am inteles ca de ceva timp si-a oprit activitatea. Acest teolog sustine la capitolul perversiuni ca orice (sodomie, gomorie) este permis atata timp cat actul se finalizeaza vaginal, deci nu se opune conceptiei. Tot odata, am inteles ca nu exista nici un act magisterial si nici o enciclica papala care sa spuna clar ca e voie, sau ca nu e voie, deci fiecare intelege ce vrea.
Pe forumul catolic, unii catolici au sustinut cu tarie ca e voie, altii ca nu e voie... deci nu as putea spune ca m-am lamurit.

[Rodica50]

În prealabil postat de heaven

Aduc aminte ca aici este,totusi,un forum.Lectura particulara pot face si eu,insa pe principiul unui dialog constructiv ma astept sa primesc niste opinii personale si nu doar citate din carti,oricat de valoroase ar fi ele din punct de vedere spiritual,moral etc.
Deci,este cat se poate de inteles de ce un asemenea raspuns nu poate lamuri pe cineva care cauta calea catre dialog si nu catre biblioteca,nu ca cea din urma nu ar fi folositoare!
Eu am postat pur si simplu o situatie,ipotetica,pentru ca nici un canon nu specifica exact aceste delimitari,deci,ca un frate crestin si in cunostinta de cauza,dupa cum doresti sa lasi sa se vada,puteai sa ma lamuresti.Este atat de greu sa ai o parere personala?
In fine,eu nu mai insist cu nimic sau poate vreun alt user o sa aiba bunavointa sa ma lumineze si pe mine,insa aceasta simpla atitudine a unora din voi,lipsita de blandete si bunavointa ma face sa imi pun anumite intrebari despre cat de autentica este aceasta ortodoxie pe care unii spun cu atata patos ca o traiesc,in schimb nu se feresc sa dea cu biciul in semenii si sa intzepe din inaltimea ortodoxiei lor pe "pacatosii si ereticii" care indraznesc sa puna intrebari sau sa aiba o parere diferita...

Cred ca mai frumos decat a spus-o Dumitru Staniloaie nu stim sa o spunem. Acesta a fost motivul- subiectul mi se pare foarte delicat si am vrut sa dau o parere autorizata. Articolul este de pe CrestinOrtodox- nu stiu sa creez un link- asta e tot.De aceea am invitat la rabdarea de a citi . In astfel de probleme nu se merge pe pareri- ci pe ceea ce este corect. Articolul este exceptional, in lumina Ortodoxiei, asa cum ar trebui inteleasa si cum este, dealtfel, Ortodoxia.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de heaven

Aduc aminte ca aici este,totusi,un forum.Lectura particulara pot face si eu,insa pe principiul unui dialog constructiv ma astept sa primesc niste opinii personale si nu doar citate din carti,oricat de valoroase ar fi ele din punct de vedere spiritual,moral etc.
Deci,este cat se poate de inteles de ce un asemenea raspuns nu poate lamuri pe cineva care cauta calea catre dialog si nu catre biblioteca,nu ca cea din urma nu ar fi folositoare!
Eu am postat pur si simplu o situatie,ipotetica,pentru ca nici un canon nu specifica exact aceste delimitari,deci,ca un frate crestin si in cunostinta de cauza,dupa cum doresti sa lasi sa se vada,puteai sa ma lamuresti.Este atat de greu sa ai o parere personala?
In fine,eu nu mai insist cu nimic sau poate vreun alt user o sa aiba bunavointa sa ma lumineze si pe mine,insa aceasta simpla atitudine a unora din voi,lipsita de blandete si bunavointa ma face sa imi pun anumite intrebari despre cat de autentica este aceasta ortodoxie pe care unii spun cu atata patos ca o traiesc,in schimb nu se feresc sa dea cu biciul in semenii si sa intzepe din inaltimea ortodoxiei lor pe "pacatosii si ereticii" care indraznesc sa puna intrebari sau sa aiba o parere diferita...

Domnule, pe mine nu ma intereseaza sa discut deoarece nu am chef sa fac mincare , de exemplu, ca si din alte motive . Pe mine ma intereseaza sa marturisesc adevarul sau sa-l aflu din surse cit mai veridice. Asadar ne deosebim ! Inteleg sa facem vorbire scurta , clara si precisa si nu sa facem vorbarie. Daca voiai sa te lamuresti cu adevarat cautai sa afli inscrisurile cu adevaruri nu sa incepem sa discutam in contradictoriu . Asa ca pt. vorbaraie va propun sa va reorientati catre alt forumist dornic de ipoteze ! Daca nu studiati canoanele cum de v-ati facut deja o parere ? Inteleg ca nu sunteti dintre cei care primesc ca prohibite perversiunile sexuale . Atunci ce sa va urez ? Spor la placerile pe care in inima le sustineti . Vedeti ca nu au loc in aceiasi inima si sfintele canoane si si perversiunile ! Fiti dvs. blind cu spurcaciuni si cu ticalosii ! Chiar raspundeam unei surori ca despre asemenea lucruri este rusine sa si vorbesti dara-mi-te sa le si accepti si sa le practici sau sa stai la masa alaturi de un asemenea om pt. a discuta sau minca ! Ce nu este de inteles in acest demers sau ce este asa de dezarmant pt. dvs. ? Aparati-va pacatele !

[emma c]

În prealabil postat de t_iubesc

Dar eu cred ca se pricepe foarte bine, unii din noi avem impresia ca numai noi ne pricepem la ceva foarte bine. Mie mi se pare ca este cunoscator intr-o asemenea materie. In plus, acest aer de naivitate si inocenta mi se pare absolut fermecator si imi place foarte mult. Asta imi aminteste faptul de faptul ca intr-o relatie foarte important este si contactul vizual nu doar finalizarea amintita mai sus, daca ne indragostim sau nu de ochii celuilalt, cel putin eu ma dau in vant dupa ochi albastri foarte tare, cum sa nu te cucereasca asemenea priviri dragastoase si ochi frumosi, albastri - bine, cel putin asta este febletea mea.

Oricum, foarte succint si frumos expus aceasta informatie despre finalizare - desi un termen mai de erotic massage, de la mica publicitate.

ooh.....cat ma bucur ca am ochii verzi/caprui, sa nu-ti fie pe plac!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristina2012

Mai exact exista un teolog catolic ce s-a ocupat de teologia trupului, Cristopher West, dar nu toata lumea e de acord cu el, ca urmare am inteles ca de ceva timp si-a oprit activitatea. Acest teolog sustine la capitolul perversiuni ca orice (sodomie, gomorie) este permis atata timp cat actul se finalizeaza vaginal, deci nu se opune conceptiei. Tot odata, am inteles ca nu exista nici un act magisterial si nici o enciclica papala care sa spuna clar ca e voie, sau ca nu e voie, deci fiecare intelege ce vrea.

În primul rând, acest Christopher West nu a făcut decât să prezinte publicului larg seria de meditaţii privind teologia trupului al căror autor este venerabilul părinte Ioan Paul al II-lea. Chiar dacă părerile particulare ale unui papă exprimate în scris nu sunt tocmai "act magisterial", ele sunt totuşi mai mult decât opinia unui simplu laic. Ideea principală este, într-adevăr, cea enunţată de dv şi la care m-am referit şi eu în primele postări: mijloace ca felatio, cunnilingus, fetişism, anumite poziţii, folosirea penelor ori altor accesorii etc etc sunt licite, atâta timp cât sunt folosite în vederea sau în întregirea actului matrimonial cu finalizare naturală.

În al doilea rând, "păcat" este ceea ce Biserica defineşte ca atare. Deci, în mod normal, Biserica nu defineşte în mod pozitiv, adică ceea ce este permis, ci în mod negativ, adică ceea ce este interzis. Aşa cum Biserica nu a publicat niciodată un "Index al cărţilor permise", ci un "Index al cărţilor interzise", tot aşa ar fi absurd să cerem Bisericii acte magisteriale cu liste cuprinzând ceea ce este permis soţilor în pat. Ceea ce avem este listă de lucruri interzise soţilor.

Pe forumul catolic, unii catolici au sustinut cu tarie ca e voie, altii ca nu e voie... deci nu as putea spune ca m-am lamurit.

Păi, tot cam aşa este şi pe forumul ortodox. Vi se pare unitate de păreri ale celor care au menţionat religia ortodoxă în dreptul numelui ?

[Rodica50]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În primul rând, acest Christopher West nu a făcut decât să prezinte publicului larg seria de meditaţii privind teologia trupului al căror autor este venerabilul părinte Ioan Paul al II-lea. Chiar dacă părerile particulare ale unui papă exprimate în scris nu sunt tocmai "act magisterial", ele sunt totuşi mai mult decât opinia unui simplu laic. Ideea principală este, într-adevăr, cea enunţată de dv şi la care m-am referit şi eu în primele postări: mijloace ca felatio, cunnilingus, fetişism, folosirea penelor etc etc sunt licite, atâta timp cât sunt folosite în vederea sau în întregirea actului matrimonial cu finalizare naturală.

În al doilea rând, "păcat" este ceea ce Biserica defineşte ca atare. Deci, în mod normal, Biserica nu defineşte în mod pozitiv, adică ceea ce este permis, ci în mod negativ, adică ceea ce este interzis. Aşa cum Biserica nu a publicat niciodată un "Index al cărţilor permise", ci un "Index al cărţilor interzise", tot aşa ar fi absurd să cerem Bisericii acte magisteriale cu liste cuprinzând ceea ce este permis soţilor în pat. Ceea ce avem este listă de lucruri interzise soţilor.

Pe forumul catolic, unii catolici au sustinut cu tarie ca e voie, altii ca nu e voie... deci nu as putea spune ca m-am lamurit.

[/quote]

Dar tu ce crezi, Mihnea, lui Hristos-Dumnezeu care lucruri ii sunt dragi la noi?Mi-a placut ce ai expus despre familia ta.Dar am contraziceri privind ideile expuse aici.Si exista o contrazicere si intre expunere si semnatura.Cu scuze.