Soc la Manastirea Brancoveni ! ! ! . . .

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Frate Mihnea, catolicule placut mie, lasa-ma, te rog, sa duc eu azi crucea ta, asa cum ieri ai dus-o tu pe-a mea; Domnul sa-ti rasplateasca! Sper sa nu-mi fie judecata iubirea sincera fata de creatia lui Dumnezeu drept "ecumenicitate" tradatoare!. Oricum, ochiul omului crestin poate face diferenta intre lumina si lipsa ei; eu inca mai sper asa!


Citatul acesta:
este din Sfanta Scriptura, mai precis din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 2. Fratele Mihnea a crezut ca este mult prea de recunoscut sursa acestuia de catre cineva care incearca sa cuprinda cu mintea, spre judecata, probleme asa de importante si cuprinzatoare ca apostazia, erezia sau lepadarea de la credinta cea adevarata! Probabil s-a inselat de valoarea interlocutorului, sau poate ca partenerul de dialog s-a lasat cuprins de unele idei preconcepute, venite din "oarece" stare de ispitire spre rautate si a fortat, jignind, facandu-se ca nu cunoaste sursa!

Nu-i frumos deloc; si nici ziditor pentru suflet!

Parinte, familia ne-o da Dumnezeu, iar prietenii ni-i alegem singuri. Fiecare cu prietenii pe care si-i alege.

In rest, trebuie sa recunosc ca nu stiu Biblia pe de rost; totusi, fiind vorba de apostol, m-a dus si pe mine mintea mea proasta ca e vorba de Biblie; dar este OBLIGATIA fiecaruia dintre noi, cand apelam la un citat sa spunem de unde este. Am spus: o intrebare simpla, care necesita un raspuns simplu. Vad insa ca v-ati lasat luat de val... Nu-i nimic. Multumesc totusi pentru raspuns.

Nu vad unde e jignirea? Eu am invatat la biblioteconomie cum se redacteaza un text. Daca va uitati in orice carte, veti vedea ca orice citat are trimitere la autorul, carte si pagina.

Parinte Gheorghe, nu ma cunoasteti si atunci e de preferat sa nu faceti aprecieri la persoana mea, ci la cele scrise de mine, altfel este atac la persoana, asa cum faceti aici, tragand niste concluzii pripite si inexacte. Sunteti preot, dar nu imi sunteti duhovnic, ca sa ma cunoasteti cu adevarat.
Va rog sa ma iertati si pe mine, ca v-am facut sa luati atitudine in felul in care ati facut-o. Cu totii vom da socoteala odata si odata. Doamne ajuta.
P.S. In privinta valorii mele aveti dreptate: nu am nici o valoare, fiind la inceput de drum.