l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de timeea89

Ultimul rand mi se pare cel mai bun lucru pe care i-l putem spune. Restul, nu avem dreptu!!! Numai Dumnezeu stie exact de ce sufera ea atat, mai mare pacat facem cu tot felul de interpretari. Daca ai fi fost tu bolnav esti sigur ca ai fi acceptat bucuros?

multumesc frumos timeea ti-am dat un mesaj privat.

În prealabil postat de Rodica50

Dumnezeu poate locui in noi, daca o vrem cu adevarat, daca suntem pregatiti sa Il primim,sa Il pastram in "casa noastra".Ne cere mult?

In general stim cu totii cam ce ne cere... Pe-aici marea majoritate au inteles sa-I deschida usa, si sa-L inghesuie intr-un colt. E adevarat ca ESTE acolo, dar cat de comod sta, e greu de realizat. In general oferim confort sporit grijilor cotidiene, slabiciunilor si multe altele care ne ocupa mai tot timpul. Ne-am facut un obicei sa vorbim de Dumnezeu cand nu se cade si nici nu realizam ca-L tinem sechestrat intr-o incapere mizera si urat mirositoare!... De obicei ne preocupa incaperile celorlalti, nu "bordeiul" nostru!

[Rodica50]

În prealabil postat de OmuBun

In general stim cu totii cam ce ne cere... Pe-aici marea majoritate au inteles sa-I deschida usa, si sa-L inghesuie intr-un colt. E adevarat ca ESTE acolo, dar cat de comod sta, e greu de realizat. In general oferim confort sporit grijilor cotidiene, slabiciunilor si multe altele care ne ocupa mai tot timpul. Ne-am facut un obicei sa vorbim de Dumnezeu cand nu se cade si nici nu realizam ca-L tinem sechestrat intr-o incapere mizera si urat mirositoare!... De obicei ne preocupa incaperile celorlalti, nu "bordeiul" nostru!

E foarte adevarat ce spui, ne trebuie cate o atentionare de la cate un prieten.Pe de alta parte, pe cat de serioasa este postarea ta, prin stil m-ai facut sa rad- dar nu din rautate, ci pentru purul adevar. Da, uitam de noi si ne preocupa intotdeauna cel de langa noi, care mereu nu poate intra in competitie cu noi pentru ca ne credem cei mai buni, cei mai indreptatiti, cei mai nedreptatiti... E greu, intradevar, dar cu un prieten ca Dumnezeu, nimic nu e imposibil.Iar Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui.Mi-a placut ce spunea Parintele Teofil despre prietenie, despre cei care locuiesc Raiul- ca sunt intr-o permanenta stare de prietenie.

În prealabil postat de Rodica50

... E greu, intradevar, dar cu un prieten ca Dumnezeu, nimic nu e imposibil.

Prietenia cere sacrificiu. Noua ni se zbarleste parul daca cineva indrazneste sa nu fie de acord cu punctul nostru de vedere.
Noi stim sa ne asezam in genunchi si sa spunem intr-una "Da-mi, Doamne!", dar pentru o multumire , facem o cruce la repezeala sau poate nici pe aceea, ca doar Dumnezeu nu are nevoie de multumirile noastre.
Spunea Cami mai devreme despre suferinta care ne tine in legatura stransa cu Dumnezeu, dar cati dintre noi accepta suferinta ca pe o necesitate ca sa ne aduca permanent aminte ca suntem slabi si stam prost cu memoria!? Orice "bashina" pe care o trage copilul nostru, o studiem profund si spunem: "Doamne, nu cumva pute cam ciudat? Da-i, Doamne viata lunga si imbelshugata, copilului meu, sa nu sufere cum am suferit eu!"... etc... etc... Despre imbelshugare versus mantuire nu ne mai gandim ca nu face parte din... lista de prioritati!...

[delia31]

În prealabil postat de OmuBun

In general stim cu totii cam ce ne cere... Pe-aici marea majoritate au inteles sa-I deschida usa, si sa-L inghesuie intr-un colt. E adevarat ca ESTE acolo, dar cat de comod sta, e greu de realizat. In general oferim confort sporit grijilor cotidiene, slabiciunilor si multe altele care ne ocupa mai tot timpul. Ne-am facut un obicei sa vorbim de Dumnezeu cand nu se cade si nici nu realizam ca-L tinem sechestrat intr-o incapere mizera si urat mirositoare!... De obicei ne preocupa incaperile celorlalti, nu "bordeiul" nostru!

asa cum zici omule bun. si asa cum zice si Blaga in niste versuri:
"vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat/
sa nu se simta Dumnezeu/
in mine/
un rob in temnita - incatusat."

[gabriela8]

Oare suntem noi in masura sa Il judecam pe Dumnezeu? Stiu ca e grea boala, suferinta e cumplita dar iubirea lui Dumnezeu e mare, foarte mare!
De multe ori simteam ca nu mai pot si ma razvrateam inaintea lui Dumnezeu si Il intrebam ce vrea de la mine, si ziceam ca nu ma mai rog etc. si mi-am dat seama ca problema era la mine, nu la Dumnezeu!
Recunoasterea greselilor noastre trebuie sa fie sincera, dorinta de indreptare la fel si dragostea fata de Dumnezeu nelimitata!
Dumnezeu asteapta iubirea noastra si lasarea in voia Lui, caci stie Dumnezeu tot ce avem nevoie!

[laraG]

Sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu este cu noi si nu ne paraseste pentru ca suntem toti fiii Lui.Pe toate le ingaduie spre binele nostru, chiar si suferintele cele mai mari.De aceea trebuie sa avem credinta nestramutata in purtarea Lui de grija in orice moment al vietii .Bunul Dumnezeu si Maicuta Sfanta sa-ti ajute sa depasesti aceasta stare de nemultumire!Doamne ajuta!

Mda... , te inteleg , te inteleg , dar nu in totalitate. SI eu am unele probleme de sanatate care periodic ma chinuie, dar cum sa zic trebuie sa accepti. Prin asta tu ai un avantaj spiritual , te poti mantui mai usor cu aceasta boala. Nu , Nu ! sa nu Il urasti pe Dumnezeu! Diavolul asta vrea , ca sa te atraga spre el , Iubeste pe Dumnezeu , roagate , si cat mai des la Sfantul Maslu si roagate!

Doamne ajuta si sanatate!

[ap2010]

Eu sufar de o boala de mai bine de 10 ani,si rabd,nu urasc.Ma rog sa nu se agraveze,sa nu am dureri si mai mari,mai mult nu pot cere.Incearca!

[ioana30]

as vrea sa adaug si eu ceva...poate te ajuta putin
acum doua luni de zile am hotarat sa ma "angajez" social, sa ajut oameni "nevoiasi", mi-am ales doua domenii, orbii si oamenii fara casa. iar acum o luna am mers prima data la un orb, este un barbat de 42ani si a orbit acum 16 ani, in urma unei operatii pe creier. va puteti imagina ca pentur el, care a vazut totul si care stie cum arata "lumea", orasul,copacii,florile etc este mult mai greu decat pt unul care s-a nascut orb. DAR CE VREAU SA SPUN ESTE CA ACEASTA PERSOANA RADE MEREU;TRAIESTE CU SPERANTA IN EL!
eu am mers la el sa-l ajut,dar de faft ma ajuta el pe mine mai mult, ma ajuta sa-mi dau seama ca durerile meu sunt zero in comparatie cu "crucea" pe care o duce el, ca viata-i frumoasa si ca trebuie sa zambim mereu. Daca el nu "este suparat" pe DUMNEZEU pt faptul ca trebuie sa-si traiasca zilele in intuneric ( am uitat sa spun ca este un om credincios), atunci poate avem si noi puterea sa mergem mai departe!
sper ca acest exemplu "mic" sau "mare" te incurajeaza putin!