Destin...realitate sau mit?!

[MariS_]

Destin...realitate sau mit?!
Nu cred in destin ca predestinare ci doar in destin ca misiune. Nu
cred ca noi venim pe lume doar pentru mantuirea noastra, ci si
pentru a implini o sarcina mai mica sau mai importanta in cadrul
planului mai general al lui Dumnezeu cu lumea. Dar aceasta sarcina
sau misiune nu e obligatorie, nu e silita, nu e predeterminata, ci
doar favorizata de Dumnezeu in cazul in care o descoperim si ne
inhamam sa o ducem la bun sfarsit. Ea ajuta mult la mantuirea
noastra. Talantii primiti la nastere sunt tocmai bagajul necesar ca
sa putem savarsi sarcina in cele mai bune conditii. Exemplul cel
mai elocvent in acest sens este apostolul Pavel, cel ce a fost Saul,
fariseul zelos ce avea misiune de la oameni sa prinda si sa piarda
pe crestini, dar avea si misiunea speciala de la Dumnezeu sa devina
apostolul neamurilor. Putea sa refuze aceasta misiune dar el a ales
sa o indeplineasca si a fost ajutat pentru aceasta. Prin misiunea lui
mantuirea sa a fost nu numai usurata dar si incununata cu marea
cununa a celor alesi.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[ioana30]

... in destin ca misiune...

nu prea inteleg sensul aici?

[MariS_]

În prealabil postat de ioana30

... in destin ca misiune...

nu prea inteleg sensul aici?

Ca sa intelegi gandeste-te la apostolul Pavel. Misiunea sa de
a deveni apostolul neamurilor a fost o intamplare? Nu cred.
A fost o obligare, o silire din partea lui Dumnezeu? Nu cred
nici asta. Atunci raspunsul este: i s-a oferit o misiune, iar
Saul a acceptat acea misiune sau sarcina. Putea s-o refuze.
Iuda, alt caz "celebru", a refuzat misiunea de a fi apostol.
Har, smerenie si jertfa de sine.