l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de Delirul

Acuma nu ca ma dau in vant dupa politica dar banuiesc ca PSD-ul a facut acea monstruoasa coalitie PSD+PNL+PC+PRM+UDMR and friends nu fiindca ii durea in cot de tara si popor. Nu vad de unde aveau ei atat avant sa se coalizeze si rascoalizeze, chipurile fiindca le pasa de interesele noastre ca natiune, intr-un context in care Romania era si este inca la pamant din punct de vedere economic si daca vrei cu adevarat sa faci ceva aproape ca nu stii de unde sa incepi agricultura, industrie, invatamant, sist sanitar, deci este de munca si zau ca nu vad de unde atata inghesuiala din partea PSD-ului sa ne scoata din rahat, tocmai ei care cat au fost la guvernare au farmat si lichidat tot ce era cu putinta si ne-au facut sa traim din importuri si din banii celor care au plecat peste hotare tocmai fiindca nu mai aveau cum sa se descurce in tara.

Nu zic ca astialalti sunt mai buni, insa tu chiar daca ai vrea sa faci bine dar esti inconjurat numai de sacali crezi ca ai putea face ceva ? La primul mandat in 2004 l-am votat pe Basescu in 2009 nici nu m-am dus la vot insa cum iti explici ca in mass media PSD-istii tipau si tunau pe posturile TV ale prietenilor PC-isti in zi electorala, cand acest lucru este ilegal si persoanele in cauza daca ar fi fost pe cinstite ar fi trebuit trase aspru la raspundere. Crezi ca indarjirea asta a lor vine din faptul ca-i doare de noi?, sincer ma indoiesc. Am asa o banuiala ce prin atitudinea lor total nediplomatica si lipsita de profesionalism mi-a fost comfirmata, ca pe PSD-isti si intreaga lor sleahta ii doare numai de ei si in rest baga vesnicile baliverne folosindu-se intens de mass-media sperand ca astfel au sa mai prosteasca poporul. Basescu este drept ca mai face o gluma doua, uneori cam nelalocul lor, dar macar sunt gandite insa la capitolul profesionalism isi pastreaza totusi integritatea si ei acum se leaga de glumele lui ca nu au a se lega de altceva. Am vazut un discurs intre Basescu si Crin Antonescu, dupa ce acesta ca un om cu doua fete ce este s-a raliat cu PSD-ul. Crin Antonescu dadea ca o moara stricata din gura, bagand mereu tot felul de insulte ori Basescu ii raspundea frumos, calm si la subiect fara a se pierde cu firea, pe cand fatarnicul de Antonescu tot turuia abia lasandu-l sa deschida gura. Ti se pare asta un comportament democratic din partea reprezentantilor coalitiei PSD-iste ? Atunci normal ca imi pun intrebarea de ce se comporta PSD-istii si prietenarii lor astfel incalcand buna cuviinta si zau ca nimic bun nu imi vine in minte.

Sincer prefer ca tara sa fie condusa de niste incompetenti, asa cum este vazut PD-L-ul in frunte cu Basescu, dar care parca macar isi mai dau silinta chit ca nu le prea iese decat sa fie condusa de niste sacali care nu se ingrijesc decat sa suga din seva tarii cat se poate si in rest sa ne proasteasca in mass-media asa cum au ei chef exact ca si in vechiul sistem comunist numai ca daca atunci lucrurile erau la vedere acuma sunt mult mai ascunse si jocul pe care il fac este unul mult mai perfid. Trebuie doar sa-ti incretesti un pic fruntea ca sa-ti dai seama ca acestia sunt departe de a avea bune intentii, fiindca zau, multi dintre ei sunt departe de a fi niste indivizi inteligenti.

Ce sa mai spun ca ordonanta referitoare la buletinele biometrice a fost ideia lui Nastase, citat

"La 27 august anul curent o delegatie de la doua firme germane din cadrul unui mare trust, Deutsche Telecom, a vizitat Guvernul Romaniei. Dupa numai doua zile, la 29 august, premierul Adrian Nastase a emis Ordonanta de urgenta nr. 69 privind regimul juridic al cartii electronice de identitate, document care a fost publicat in Monitorul oficial peste alte doua zile, la 31 august. Ce vor fi discutat nemtii cu guvernantii nostri nu stim, dar viteza naucitoare a aplicarii in Romania a cartelelor electronice de identitate este un simptom care ne pune pe ganduri, daca nu ne inspaimanta."

ai impresia ca acestea sunt spre binele nostru ?

Personal prefer sa ma consider apolitic avand in vedere cum stau lucrurile la noi, dar zic hai sa nu aratam repede cu degetul pe X sau Y tocmai fiindca suntem prostiti zilnic prin TV, ziare si NET si s-ar putea ca adevarul adevarat sa ne cam scape.

ma interesa explicatia duhovniceasca cea politica o stim cu totii, deci repet d c asta nu pateste nimic care a ingenunchiat o tara?

[Delirul]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

ma interesa explicatia duhovniceasca cea politica o stim cu totii, deci repet d c asta nu pateste nimic care a ingenunchiat o tara?

Eu zau ca te inteleg ca treci prin momente grele, dar acum la cine te mai referi ?. Explicatia pe care ti-am dat-o nu a fost tocmai una politica a avut si substrat politic fiindca ai facut referire la o personalitate politica dar daca ai citit-o pana la sfarsit ai fi vazut ca scopul a fost altul decat sa fac tam tam pe astfel de teme pe care desigur ca deja le stim cu totii.

[Delirul]

A incerca sa cauti mereu vinovati nu te va ajuta la nimica, asta nu-ti va rezolva problemele. Crezi ca daca X sau Y pe care tu gandesti ca este vinovat de starea ta, chit ca s-ar putea sa nu fie dupa cum am incercat sa-ti explic in postul anterior, ala cu iz politic, ar fi pedepsit lucrul asta iti va aduce tie vre-un folos ?, sau iti va face bine ? Nu astfel doar te vei adanci si mai mult in depresii, incercand sa cauti mereu alti si alti vinovati pentru ati scuza probabil slabiciunea ta.

Mai demult am auzit o pilda "Odata traia un parinte cu mult har si la el veneau multi oameni de pretutindeni sa-i vorbeasca despre necazurile lor si sa-i sfatuiasca. In satul de unde era el traia un om foarte indaratnic cu porniri rele si mai tot timpul veneau la el oameni si i se plangeau parintelui ca respictivul le face numai neajunsuri si nu-l mai pot suporta. Asa azi asa maine ca la un moment dat cand venise la el cineva sa i se planga despre "rautaciosul "cu pricina parintele s-a maniat si i-au scapat vorbe prin care l-a judecat pe respectivul cum ca este un om rau si netrebnic. La un moment dat "rautaciosul" moare si in timp ce parintele statea la rugaciune apare un inger ce avea dupa el sufletul aceluia si-i spune parintelui "Daca ti-ai luat libertatea sa-l judeci cat era in viata inseamna ca te consideri in masura sa-l judeci si acuma, i-a spune ce ar trebui sa facem cu sufletul acestui nefericit sa-l trimitem in Rai sau la chinurile vesnice ?" si parintele cand a auzit acestea s-a albit la fata fiindca stia ca nu este un lucru usor sa condamni pe cineva pe vecie chiar daca aparent ar merita-o si si-a cerut iertare ca intr-un moment de slabiciune a spus lucrurile acelea.

Si eu am judecat adesea, am facut-o si in postul anterior cu ceva substrat politic, cand am spus despre unul ca este asa sau altfel insa cand ma gandesc la pilda aceasta zau ca parca nu-mi mai arde de asa ceva si ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa mi se intample si mie ceva similar ca parintele din acea pilda desi sunt departe de a ma considera vrednic de asa incercari.

Omul cazut ajunge sa-si iubeasca in mod pervers temnita,sa se indragosteasca de miasmele propriei putreziciuni,sa gaseasca cea mai mare desfatare in secretiile purulente si pietroase ale patimilor proprii...Nu vrea vindecare,vrea doar sa-si planga de mila.Nu vrea sa fie salvat,ajutat,schimbat,eliberat,vrea numai sa se simta o victima neconsolata a unui Creator nemilos si a unei societati ingrate,vrea sa spuna cu glas tare si tanguitor tuturor cat este el de bolnav,de nedreptatit,de neajutorat,cat de mult ii lipseste iubirea celorlalti,cat de parasit si singur se afla...iar cand bate la usa lui omul care-i poate darui vindecare,si iubire,si dezlegare de toate chirgile rautatii,cand i se intinde mana mantuitoare,atunci el o azvarle cat colo si o ia la fuga mancand pamantul...ca in povestea cu omul lenes,-,,mai bine la spanzuratoare''...mai bine cu porcii si cu demonii decat cu HRISTOS la bucuria cea nestricacioasa.De ce ne e frica de iubire?De ce ne frica de HRISTOS?

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de cristian67

Omul cazut ajunge sa-si iubeasca in mod pervers temnita,sa se indragosteasca de miasmele propriei putreziciuni,sa gaseasca cea mai mare desfatare in secretiile purulente si pietroase ale patimilor proprii...Nu vrea vindecare,vrea doar sa-si planga de mila.Nu vrea sa fie salvat,ajutat,schimbat,eliberat,vrea numai sa se simta o victima neconsolata a unui Creator nemilos si a unei societati ingrate,vrea sa spuna cu glas tare si tanguitor tuturor cat este el de bolnav,de nedreptatit,de neajutorat,cat de mult ii lipseste iubirea celorlalti,cat de parasit si singur se afla...iar cand bate la usa lui omul care-i poate darui vindecare,si iubire,si dezlegare de toate chirgile rautatii,cand i se intinde mana mantuitoare,atunci el o azvarle cat colo si o ia la fuga mancand pamantul...ca in povestea cu omul lenes,-,,mai bine la spanzuratoare''...mai bine cu porcii si cu demonii decat cu HRISTOS la bucuria cea nestricacioasa.De ce ne e frica de iubire?De ce ne frica de HRISTOS?

deci ce sa inteleg din acest mesaj ca eu nu vreau sa fiu ajutata, imi place mocirla, multumesc de mesaj te rog nu mai imi scrie.

În prealabil postat de ingerul_pazitor

deci ce sa inteleg din acest mesaj ca eu nu vreau sa fiu ajutata, imi place mocirla, multumesc de mesaj te rog nu mai imi scrie.

Daca aveam sa-ti scriu ceva personal,faceam acest lucru pe privat,inseamna ca intr-adevar te-ai regasit,iata forta cuvantului,iata energia lui,e foarte adevarat ca multora dintre noi ne e frica de HRISTOS.Domnul sa te binecuvanteze,sa-ti dea putere sa te apropii de El.

[umilul]

Ingere pazitor, ti-ai pus un nume frumos, acest nume pentru mine insemna dragostea Domnului si Mantuitorului nostru pentru noi, isi trimite ingerii sa aiba grija de noi. Referitor la cele scrise de tine iti marturisesc cu sinceritate ca la capitolul vorbe si exprimare nu stau prea bine, drept pentru care iti citez un mare Sfant, Ioana Gura de Aur despre problemele vietii din trecut, dar care din punct de vedere duhovnicesc sunt atat de adevarate si in prezent :
"
E partea unui suflet mărinimos de a nu se lăsa deloc abătut, de a nu deznădăjdui câtuşi de puţin în faţa multelor rele care-l împresoară – de a nu se depărta întru nimic de Dumnezeu, ci prin rugăciuni repetate şi fără izbăvire, de a stărui până ce El va avea milă, aşa cum zice prea-fericitul David.
Imbrâncindu-ne în deznădejde, diavolul caută să smulgă din inimile noastre nădejdea în Dumnezeu, singura ancoră temeinică, acest susţinător al vieţuirii noastre, care ne duce de mână pe drumul cerului – şi chezăşuieşte mântuire sufletelor aflate în cădere.
“Prin nădejde – zice Pavel – am fost mântuiţi. Ca şi un lanţ trainic coborât ca din cer, nădejdea ne susţine sufletele. Ea atrage încetul cu încetul către cereştile înălţimi pe acei care se ţin bine „legaţi” de ea; ea ne ridică deasupra învolburărilor mizeriilor lumii acesteia.
Cine slăbeşte şi se scapă din ancora aceasta sfântă, cade de îndată şi se îneacă. Cel rău ştie bine aceasta, când zăreşte că suntem zdrobiţi de gândul relelor noastre fapte, se arată şi adaogă acestei greutăţi gândurile deznădejdii, mai grele decât plumbul însuşi. Dacă le primim, este cu neputinţă să nu fim târâţi de îndată de această adăugire de greutate, desprinşi cu putere de lanţ şi aruncaţi în fundul ticăloşiei…
Mulţi oameni, după ce au fost puşi jos şi depărtaţi de calea cea strâmtă a virtuţii, s-au ridicat atât de minunat, încât restul zilelor lor a şters ceea ce fusese mai înainte, primiră premiul, îşi puseră cununa, fiind aşezaţi printre învingători şi număraţi în obştea sfinţilor.
Atâta vreme cât stăm în cuptorul plăcerilor, cu toate multele pilde de acest fel, lucrul ni se pare cu neputinţă. Dar de îndată ce-am făcut cei dintâi paşi ca să ieşim la lumină, lăsăm, treptat, înapoia noastră flăcările cele arzătoare şi drumul pe care-l vedem deschizându-ni-se înainte ni se arată ca împrospătat de rouă – şi plin de uşurinţă.
Trebuie să nu ne descurajăm – şi să nu deznădăjduim, cu privire la această întoarcere. La această întâmplare, de vei avea putere şi bunăvoinţă – şi bunăvoinţă şi putere multă îţi vei dobândi. Când cineva şi-a închis sieşi poarta pocăinţei, – când, ca să zic astfel, şi-a zidit uşa care duce la mântuire, cum va putea, stând afară, să facă ceva bun? Astfel că cel rău pune totul în lucrare ca să sădească acest gând în noi – căci, pe urmă, nu va mai avea voie, ca să ne biruiască, nici de efort, nici de trudă – la ce bun, dacă stăm căzuţi la pământ, doborâţi, şi nevrând a ne împotrivi?
Cel ce va fi în stare a se desface din această legătură, îşi va lua din nou tăria şi nu va înceta, până la cea de pe urmă suflare, de a se împotrivi diavolului. [COLOR=red]De mii de ori doborât fiind, el se va ridica necontenit şi-şi va împovăra duşmanul. Acela care, dimpotrivă, este înlănţuit de gândurile deznădejdii, îşi nimiceşte propria-i putere şi cum va putea el să izbândească, să se împotrivească, fugind din faţa duşmanului?…
Să nu ziceţi că toate acestea sunt cu privire numai la cei care s-au făcut vinovaţi de greşeli uşoare. Presupuneţi un om plin de toate stricăciunile; că acest om ar fi săvârşit toate greşelile care pot pune pe cineva afară din împărăţie – că nu fusese la început dintre cei necredincioşi, ci că, făcând parte dintre credincioşi, din cei plăcuţi lui Dumnezeu, ar fi ajuns în urmă stricat, desfrânat, poftitor, hoţ, beţiv, sodomist, batjocoritor – şi toate alte culpe pe care le voiţi. Chiar acestui om nu i-aş îngădui să deznădăjduiască, chiar de ar fi ajuns în cea de pe urmă bătrâneţe, cuprins de această stare de stricăciune tară de nume.
Dacă mânia lui Dumnezeu ar fi o patimă, omul ar avea dreptate să deznădăjduiască, neputând stinge flacăra aprinsă de toate crimele lui. Dar patimile nu sunt cunoscute de Dumnezeu; chiar când el se răzbună şi pedepseşte, este fără mânie, plin de bunătate. Aşa că, se cade să avem temeinic curaj. Şi să fim încrezători în puterea pocăinţei.
Deznădejdea nu are numai această tristă urmare de a ne închide porţile cetăţii cereşti, de a ne împinge spre multă trândăvie şi mult dispreţ – ea ne prăbuşeşte, aşadar, în rătăcirea cea diavolească.
Diavolul însuşi nu a ajuns ceea ce este decât deznădăjduind la început – şi prăbuşindu-se, pe urmă, din deznădejde, spre vorbe şi fapte potrivnice mântuirii.
Nu deznadajdu-i frate si iarta-ma daca ti-am gresit . Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de Delirul

A incerca sa cauti mereu vinovati nu te va ajuta la nimica, asta nu-ti va rezolva problemele. Crezi ca daca X sau Y pe care tu gandesti ca este vinovat de starea ta, chit ca s-ar putea sa nu fie dupa cum am incercat sa-ti explic in postul anterior, ala cu iz politic, ar fi pedepsit lucrul asta iti va aduce tie vre-un folos ?, sau iti va face bine ? Nu astfel doar te vei adanci si mai mult in depresii, incercand sa cauti mereu alti si alti vinovati pentru ati scuza probabil slabiciunea ta.

Mai demult am auzit o pilda "Odata traia un parinte cu mult har si la el veneau multi oameni de pretutindeni sa-i vorbeasca despre necazurile lor si sa-i sfatuiasca. In satul de unde era el traia un om foarte indaratnic cu porniri rele si mai tot timpul veneau la el oameni si i se plangeau parintelui ca respictivul le face numai neajunsuri si nu-l mai pot suporta. Asa azi asa maine ca la un moment dat cand venise la el cineva sa i se planga despre "rautaciosul "cu pricina parintele s-a maniat si i-au scapat vorbe prin care l-a judecat pe respectivul cum ca este un om rau si netrebnic. La un moment dat "rautaciosul" moare si in timp ce parintele statea la rugaciune apare un inger ce avea dupa el sufletul aceluia si-i spune parintelui "Daca ti-ai luat libertatea sa-l judeci cat era in viata inseamna ca te consideri in masura sa-l judeci si acuma, i-a spune ce ar trebui sa facem cu sufletul acestui nefericit sa-l trimitem in Rai sau la chinurile vesnice ?" si parintele cand a auzit acestea s-a albit la fata fiindca stia ca nu este un lucru usor sa condamni pe cineva pe vecie chiar daca aparent ar merita-o si si-a cerut iertare ca intr-un moment de slabiciune a spus lucrurile acelea.

Si eu am judecat adesea, am facut-o si in postul anterior cu ceva substrat politic, cand am spus despre unul ca este asa sau altfel insa cand ma gandesc la pilda aceasta zau ca parca nu-mi mai arde de asa ceva si ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa mi se intample si mie ceva similar ca parintele din acea pilda desi sunt departe de a ma considera vrednic de asa incercari.

n-ai inteles......desi mesajul e f clar ....intrebasem dc basescu nu sufera la cat rau face nu ca sufar eu din cz lui.dah

[Delirul]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

n-ai inteles......desi mesajul e f clar ....intrebasem dc basescu nu sufera la cat rau face nu ca sufar eu din cz lui.dah

Se prea poate sa nu fi inteles, de aceea cred ca avand in vedere starea ta, cel mai bine ar fi sa te duci sa consulti un preot cu foarte multa experienta, care sa te indrume. Poate ca nu o sa-ti vina a crede dar pentru situatia de astazi din Romania, o foarte mare parte din vina o avem si noi romanii, prin felul nostru de a fi si lucrul acesta l-am discutat intens pe alte forumuri, numai ca noua asa ne place sa gasim mereu vinovati, sa ne plangem si sa punem totul in carca cuiva, in cazul tau Basescu si cu asta ne-am spalat pe maini, asa avem noi impresia ca atunci cand am gasit un tap ispasitor ala-i singurul vinovat iar noi toti ceilalti suntem sfintisori,

De exemplu, unul dintre principalele motive ale proastei stari din Romania, este si coruptia. Coruptia a atins o asemenea amploare la noi in tara, ca aproape este imposibil de a mai fi adusa in parametri normali. Desigur ca peste tot este coruptie dar tinuta intre niste limite normale. De ce s-a intamplat asta ?, fiindca a fost incurajata de toate clasele si paturile sociale din Romania si nu numai de bogatani sau politicieni. Pana si femeii de serviciu daca nu-i dai ceva bacsis nu-si face datoria. Asa este felul nostru de a fi al romanilor si suntem foarte vinovati de felul in care am ajuns. Romanasul pe langa faptul ca-i calic mai este si fudul si de aicea i se trag mai toate neajunsurile.