Crestinismul Aplicat in Practica

[windorin]

În prealabil postat de iustin10

Orice religie ai fi, faptele bune sunt unele si aceleasi pentru toti oameni. Si aceste fapte bune sunt dezvaluite integral numai de Domnul Iisus Hristos, adevarul intrupat. Deci doar Iisus Hristos a stiut sa spuna care sunt faptele bune, si care e mecanismul producerii lor. Dar asta nu inseamna deloc ca doar cei ce cred in El fac aceste fapte. Sau ca El va aprecia numai faptele crestinilor.

Oricine isi arata desavarsirea in dragoste si in fapte emotionante izvorate din aceasta, va fi socotit fiu al lui Dumnezeu, caci va implini fara sa stie porunca iubirii. Si budistul si musulmanul si sectantul si ortodoxul.

Ti'am fagaduit ca voi cauta cuvantul pe care mi'am intemeiat parerea scrisa in ultima postare.

Sfantul Ioan Gura de Aur, in cartea "Omilii la Facere", spune:
Editura IBMBOR, Bucuresti, 2003

"De avem invataturi sanatoase, dar viata stricata, de nici un folos nu ne sunt invataturile; si iarasi, daca avem viata curata, dar schiopatam in ce priveste invataturile, nici asa nu avem vreun castig. De aceea trebuie sa din amandoua partile sa intarim aceasta zidire duhovniceasca." (Omilii la Facere, omilia II, partea 5)

"Sa ne straduim sa punem in sufletele noastre invataturile cele sanatoase si o data cu asta sa ducem si viata curata, pentru ca si viata sa dea marturie de dogmele noastre, dar si dogmele sa ne arata viata vrednica de credinta. Nu avem nici un folos daca dogmele ne sunt drepte, dar viata stricata; si iarasi nici nu putem castiga ceva de folos pentru mantuirea noastra daca avem viata curata, dar nu tinem seama de dogme. Se cuvine, dar, sa ne impodobim cu amandoua, si cu invataturile drepte si cu viata curata, daca vrem sa scapam de iad si sa dobandim Imparatia." (Omilii la Facere, omilia XIII, partea 4)

Niciodata nu voi spune ca "doar ortodocsii se mantuiesc", ci las in seama lui Dumnezeu judecata si masurarea fiecaruia. Insa, imi este greu a pune egalitate intre fapta cea buna a celui drept-credincios, motivat de Hristos, si cea a necrestinului, care o face motivat de altceva (motivatie personala sau sociala).

În prealabil postat de ory

Eu cred si in fapta "buna" a budistului, paganului, etc., pentru ca eu cred in fapta buna a omului pentru om.
Fapta buna vine din cugetul bun si tot ceea ce este intr-un duh curat este, voit sau nevoit, de la Dumnezeu. Ai Lui Dumnezeu suntem indiferent de confesiune, restul ramane de vazut.
.
Oricum, imi amintesc pilda aceea cu fapta buna facuta din mila, de catre o prostituata care nu avea nici o credinta, insa avea mila fata de aproapele si astfel a reusit sa salveze pe cineva de la suicid.
Nu a facut-o pentru Dumnezeu, insa prin aceasta fapta buna Insusi Dumnezeu nu a lasat-o si a murit, in cele din urma, pocaita si fericita.
.
Nici o fapta buna nu este trecuta cu vederea, indiferent de confesiunea pe care o ai sau nu o ai, de culoarea pielii, de statut, de taramul pe care locuiesti. Fapta buna este unica, creeaza bucurie si salveaza clipa umui om, a unui suflet.

Dupa cum spuneam, nu m'am vazut niciodata in masura de a judeca pe necrestini.
Nu pot pune semn de egalitate intre o fapta facuta pentru Hristos si o alta facuta din simt civic, ori alt motiv social.

P.S. Domnul nu lasa pe nimeni, pana la sfarsit El cautand "oaia cea ratacita".
Desfranata a primit a se intoarce la viata cea curata din dragoste fata de Dumnezeu, apoi a vietuit crestineste (teorie + practica).

[andreicozia]

În prealabil postat de windorin

Dupa cum spuneam, nu m'am vazut niciodata in masura de a judeca pe necrestini.
Nu pot pune semn de egalitate intre o fapta facuta pentru Hristos si o alta facuta din simt civic, ori alt motiv social.

Dorin, inteleg ca din motive de "diplomatie" pentru a nu te pune rau cu sefii, tu nu poti pune semne de egalitate insa ce te faci ca Hristos cind ne-a data exemplul Samarineanului milostiv nu a mentionat ca acel samarinean care putea fi( budist, zoroatrist, hidus, musulman, ciukci, shaman din tribul Baluba, eschimos, ATEU, socialist, maoist, homosexual, lesbianca) ar fi facut-o PENTRU HRISTOS ci DE DRAGUL FAPTEI BUNE! ! ! crescatoare de suflet si inmultitoare de HAR.

Din fericire pentru toti CAM ASA stau lucrurile oricit am incerca sa scriem mii de tratate de teologie crestina pentru a denigra faptele bune ale altora care sunt la fel de valabile ca si cele ale crestinilor!

[Carmen FUNIERU]

O pasăre care are amândouă aripile, se ştie că poate zbura mai uşor spre cer.
Tot aşa, un om care are fapte bune şi în acelaşi timp credinţă dreaptă, poate mai lesne ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu.

În prealabil postat de andreicozia

Din fericire pentru toti CAM ASA stau lucrurile oricit am incerca sa scriem mii de tratate de teologie crestina pentru a denigra faptele bune ale altora care sunt la fel de valabile ca si cele ale crestinilor!

Jean-Claude Larchet talcuieste cuvintele Sfintilor Parinti despre iubirea crestina :

Practicile caritabile cer din partea celui ce le implineste ca latura materiala sa fie dublata de o latura deopotriva afectiva si spirituala, pe care o putem exprima prin cuvantul „compatimire”. Trebuie sa amintim in aceasta privinta faptul ca daca practicile caritabile sunt in mod obisnuit desemnate, in Scriptura si in scrierile patristice, prin cuvantul „milostenie”, termenul grec din care provine -eleemosune – inseamna, pe langa fapta de milostenie, si „mila”, „compatimire”.

Altfel spus, practicile caritabile constau si in sprijinul psihologic, si in ajutorul duhovnicesc acordate aproapelui sub forma consolarii si a imbarbatarii sale. In toate acestea, ele implica un angajament personal, care nu poate lipsi din nici o opera caritabila, pentru ca iubirea este fundamental daruire de sine. Sa ne amintim aici de cuvantul Domnului, care zice: Dati mi­lostenie intai pe cele dinauntru (Lc. 11,41).

In fine, iubirea de aproapele, caritatea, socotita in spiritualitatea ortodoxa drept suma tuturor virtutilor, implica o multitudine de simtiri si purtari duhovnicesti care trebuie sa se manifeste in practicile caritabile, potrivit oglinzii pe care ne-o pune inainte Apostolul Pavel, spunand:

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda (I Cor. I 13, 4-7).

Caritatea, potrivit Parintilor, se arata mai ales prin bunavointa, bunatate, blandete, rabdare, compatimire, binefacere…
Practicile caritabile, ca gesturi exterioare, se intemeiaza, sunt conditionate si cer in prealabil o lucrare launtrica, asupra sufletului, din care se nasc aceste stari dudovnicesti pomenite mai sus, pe care traditia spirituala ortodoxa o numeste chiar praxis; lucrare ascetica de curatire a sufletului de patimi, care sunt forme de alipire de sine sau de lumea privita in afara lui Dumnezeu.

Parintii spun ca dragostea desavarsita nu se arata decat in omul care s-a curatit de toate patimile sale, caci numai el poate sa se lepede de sine, sa se deschida si sa se daruiasca cu totul, intrand intr-o relatie de unire curata si frumoasa cu aproapele si cu Dumnezeu”.
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-s/#more-19159

[iustin10]

În prealabil postat de windorin

Ti'am fagaduit ca voi cauta cuvantul pe care mi'am intemeiat parerea scrisa in ultima postare.
"De avem invataturi sanatoase, dar viata stricata, de nici un folos nu ne sunt invataturile; si iarasi, daca avem viata curata, dar schiopatam in ce priveste invataturile, nici asa nu avem vreun castig. De aceea trebuie sa din amandoua partile sa intarim aceasta zidire duhovniceasca." (Omilii la Facere, omilia II, partea 5)

Pai insasi citatul acesta din sf Ioan Gura de Aur,lasa loc pentru 2 interpretari :
Una pt ortodoxi : ca nu putem face fapte bune fara a urma invatatura cea dreapta,caci de acolo ne tragem de fapt seva.
Dar e dat si reversul,pentru necredinciosi sau nepracticanti: "De avem invataturi sanatoase, dar viata stricata, de nici un folos nu ne sunt invataturile;"
Deci ortodoxia sau invatatura cea dreapta nu mantuieste ea in sine,ci doar roada pe care ea o produce in om : intai in inima,apoi in fapte.
Cine a daruit un singur pahar de apa celui care ii e sete ,care chiar avea nevoie de acel pahar,a implinit toata invatatura si este desavarsit in fata lui Dumnezeu.
Nu conteaza pe ce cale ajungi la gesturile frumoase catre aproapele ,daca acestea sunt cu adevarat din inima,reprezinta insusi legea lui Dumnezeu pe pamant : " sa iubesti pe aproapele tau,ca pe tine insuti "
Ortodoxia nu este o piatra de hotar intre credinciosi si necredinciosi .
Ci faptele noastre si inima noastra sunt adevarata piatra de hotar,si dupa acestea vom fi judecati.
Ortodoxia nu e o judecata ,ci un ajutor.

[windorin]

Da, eu am spus ce aveam de spus, dupa cum rosteste si Sfantul Ioan Gura de Aur.
Nici fapte fara invatatura dreapta, insa nici invatatura dreapta fara fapte.

Numai dreapta credinta unita cu faptele cele bune poate da nadejde autentica spre mantuire.
Cat despre faptele singure, ori despre credinta lipsita de fapte... acestea tin de mila si de iconomia lui Dumnezeu.

Cine vrea sa faca fapte din inima si atat, fara sa marturiseasca si dreapta credinta, treaba lui, sa le faca.
Acela sa aibe insa grija, caci mare inselare se poate ascunde intr'o minte care mizeaza pe faptul ca "lucreaza cu inima".

Diavolul insusi sfatuieste, uneori, la fapte bune, ca tocmai prin ele sa ne piarda.
Milostenie savarsita pentru slava de sine ori izvorata din egoism (exista aceasta fapta).
Multime de metanii si nevointe aspre, lipsite insa de ascultare, smerenie si dragoste.
Aprofundarea cartilor, lipsita insa de jertfa vie pentru semeni, etc.

[Rodica50]

În prealabil postat de windorin

Da, eu am spus ce aveam de spus, dupa cum rosteste si Sfantul Ioan Gura de Aur.
Nici fapte fara invatatura dreapta, insa nici invatatura dreapta fara fapte.

Numai dreapta credinta unita cu faptele cele bune poate da nadejde autentica spre mantuire.
Cat despre faptele singure, ori despre credinta lipsita de fapte... acestea tin de mila si de iconomia lui Dumnezeu.

Cine vrea sa faca fapte din inima si atat, fara sa marturiseasca si dreapta credinta, treaba lui, sa le faca.
Acela sa aibe insa grija, caci mare inselare se poate ascunde intr'o minte care mizeaza pe faptul ca "lucreaza cu inima".

Diavolul insusi sfatuieste, uneori, la fapte bune, ca tocmai prin ele sa ne piarda.
Milostenie savarsita pentru slava de sine ori izvorata din egoism (exista aceasta fapta).
Multime de metanii si nevointe aspre, lipsite insa de ascultare, smerenie si dragoste.
Aprofundarea cartilor, lipsita insa de jertfa vie pentru semeni, etc.

Postarea ta imi aminteste de predica Parintelui nostru de la biserica- tocmai aceasta idee era subliniata- credinta fara fapte este moarta.Foarte frumos spus, Windorin!