Unire din iubire,cofratietate si comuniune in unitate sau din interes?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Radu32

daca acu cativa ani buni in catedrala Schimbarea la Fata din orasul meu Cluj-Napoca,

Clujul este un caz absolut excepţional, acolo tronând în scaun mitropolitan singurul arhiereu ortodox care a făcut opinie separată în cazul Corneanu şi în multe alte cazuri, înalt preasfinţia sa numind, la vremea respectivă, Sfânta Împărtăşanie din care s-a împărtăşit mai vârstnicul său coleg de rang: "borş". Din câte am observat, profilul psihologic "Bartolomeu Anania" nu este emblematic pentru sinodul şi clerul ortodox de azi. Din fericire.

Adevărata problemă, deci, în calea ecumenismului nu este orientarea sinodului, nici episcopatul ortodox în ansamblu. Să învăţăm ceva din trecut. Uniri au mai fost. Şi la Lyon, şi la Florenţa. Dar aceste uniri, semnate de întâistătătorii şi episcopii legiuiţi ortodocşi, nu au fost urmate de clerul de rând şi poporul credinicios, din motive cel mai adesea politice şi din duh de dezbinare şi frondă. De aceea, părerea mea este că Unirea, dacă se va mai face vreodată, se va face numai printr-o intervenţie suprnaturală şi în forţă a Spiritului Sfânt, aşa cum ar fi, de exemplu, un şir de minuni mari, asemănătoare celor cu care El a dăruit Biserica în primele veacuri. Până atunci, cum spuneam, să facem ceea ce ţine de noi să facem: să fim alături de ierarhii noştri şi atenţi să nu dărâmăm, aici, jos, punţile care se construiesc la nivel înalt eclezial. Să îl ajutăm pe aproapele, mai ales pe cel aflat în nevoie, de care e plină lumea. Şi mai ales, să avem grijă să ne transformăm noi înşine înăuntrul nostru, înainte de a transforma Biserica şi lumea.