"Daca faci psihologie iti pierzi sufletu"

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de timeea89

Sunt asa deznadajduita... Am ales si eu, ca tot omu' un domeniu in care sa lucrez mai tarziu, nu stiu daca-i bine, nu stiu daca-i rau, dar trebuia sa aleg. Pentru aceasa fac studii, si in loc de incurajare am auzit care mai de care cu pareri: unii spun ca e frums ce fac, altii ca o sa-mi pierd sufletu, altii, mai rau, isi bateau joc de mine cand invatam pentru olimpiade ca am pe "sfanta psihologie" si sa-i transmit o injuratura profesorului (precizez ca nu avea legatura cu continutul, ca nu stia ce invat, pentru a zice ca l-a deranjat ceva anume)... Cred ca in orice domeniu putem alege sa fim crestini sau sa ne pierdem, de ce trebuie sa aud asemenea reactii?

Oamenii care zic acestea nu-si dau seama de impactul pe care cuvintele il pot avea, se pot transforma in obsesii sau te pot impinge in deznadejde. Sunt acei oameni care or sa-ti spuna si ca stiinta e pacat, ca stiinta zice ca nu exista Dumnezeu...Va spun sigur ca un bun om de stiinta nu va putea spune NICIODATA ca Dumnezeu nu exista!!! Macar pentru simplul fapt ca acest lucru nu e demonstrabil, ceea ce se cere pentru o concluzie stiintifica.

Ma simt pierduta intre atatea pareri, cum stiu cine are dreptate si cine nu...

Vă pot spune câteva lucruri din proprie experienţă, fiind absolvent de psihologie ca a doua facultate.
Pe de o parte, ideea că făcând psihologie îţi pierzi sufletul este o exagerare evidentă şi reducţionistă. Noi credem că sufletul nostru, câştigat de Cristos prin sfânta Sa jertfă şi făcut viu prin Botez poate fi pierdut, numai că modalitatea de pierdere a lui se numeşte "păcat" şi nu "psihologie".
Pe de altă parte, ceva-ceva este adevărat: poate nici o altă "ştiinţă socială" nu a fost mai alterată de semnele timpului ca psihologia. Influenţa unui anumit mod lipsit de Dumnezeu de a privi lumea este enormă în psihologia de azi. Noi ne închipuim că psihologia, ca şi ştiinţa în general, operează cu date obiective. Eroare: psihologia e făcută de oameni pentru alţi oameni: cum ar putea fi obiectivă ? Chiar sub ochii mei, adică în ultimii 20 de ani, încadrarea unor afecţiuni s-a modificat, multe dispărând şi apărând altele noi. Spre exemplu, homosexualitatea, încadrată la "parafilii" în primele 3 ediţii ale DSM (un fel de Larousse al psihopatologiei) a dispărut din DSM ediţia a IV-a. Un reputat om de ştiinţă, profesor şi şef de catedră în SUA (Le Vay), care a făcut peste 1800 de autopsii arătând că există deosebiri importante între creierul de bărbat şi creierul de femeie, a fost zburat din Universitate deoarece teoria lui nu era conformă cu dogma ateistă a vremii. Ateii, care ne acuză pe noi că suntem dogmatici, suferă de un teribil dogmatism. Deosebirea este că, în timp ce dogmele noastre vin de la Dumnezeu, cele pe care se sprijină ateii nu aş putea preciza de unde vin. Ca orice lucru clădit pe nisip, şi psihologia este ceva cu geometrie variabilă, teoriile se năruie odată cu fiecare generaţie care a crezut în ele, fiecare considerând că a ajuns, în sfârşit, la "cunoaştere ştiinţifică".
În mod deosebit aş îndrăzni să atrag atenţia asupra psihoterapiei în general şi mai ales asupra psihanalizei. Cine face psihanaliză se joacă cu focul. Să nu uităm că diavolul nu are acces la domeniul spiritual, în schimb domeniul psihic este locul predilect în care acţionează.

Cu atât mai mult trebuie să apreciem eforturile şi succesele celor care practică psihoterapie pe bază creştină. Iată, aici, un exemplu de pe alte meleaguri: http://www.idpsy.com./

Să vă ajute Dumnezeu în toate câte faceţi spre gloria Lui !

[florinbrasov0]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un reputat om de ştiinţă, profesor şi şef de catedră în SUA (Le Vay), care a făcut peste 1800 de autopsii arătând că există deosebiri importante între creierul de bărbat şi creierul de femeie, a fost zburat din Universitate deoarece teoria lui nu era conformă cu dogma ateistă a vremii. Ateii, care ne acuză pe noi că suntem dogmatici, suferă de un teribil dogmatism. Deosebirea este că, în timp ce dogmele noastre vin de la Dumnezeu, cele pe care se sprijină ateii nu aş putea preciza de unde vin.

Stiinta asta pe care se sprijina ateii in ideile lor impotriva lui Dumnezeu nu e stiinta, este pseudostiinta.
Sa dea Dumnezeu sa folosim spre mantuire tot ce ne-a dat.

[timeea89]

În prealabil postat de florinbrasov0

Stiinta asta pe care se sprijina ateii in ideile lor impotriva lui Dumnezeu nu e stiinta, este pseudostiinta.
Sa dea Dumnezeu sa folosim spre mantuire tot ce ne-a dat.

Asa e, sunt de acord, cand stiinta spune ca nu exista Dumnezeu, sau ca homosexualitatea e ceva normal de fapt e vorba de pseudostiinta.

[timeea89]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe de altă parte, ceva-ceva este adevărat: poate nici o altă "ştiinţă socială" nu a fost mai alterată de semnele timpului ca psihologia. Influenţa unui anumit mod lipsit de Dumnezeu de a privi lumea este enormă în psihologia de azi. Noi ne închipuim că psihologia, ca şi ştiinţa în general, operează cu date obiective. Eroare: psihologia e făcută de oameni pentru alţi oameni: cum ar putea fi obiectivă ? Chiar sub ochii mei, adică în ultimii 20 de ani, încadrarea unor afecţiuni s-a modificat, multe dispărând şi apărând altele noi. Spre exemplu, homosexualitatea, încadrată la "parafilii" în primele 3 ediţii ale DSM (un fel de Larousse al psihopatologiei) a dispărut din DSM ediţia a IV-a. Un reputat om de ştiinţă, profesor şi şef de catedră în SUA (Le Vay), care a făcut peste 1800 de autopsii arătând că există deosebiri importante între creierul de bărbat şi creierul de femeie, a fost zburat din Universitate deoarece teoria lui nu era conformă cu dogma ateistă a vremii. Ateii, care ne acuză pe noi că suntem dogmatici, suferă de un teribil dogmatism. Deosebirea este că, în timp ce dogmele noastre vin de la Dumnezeu, cele pe care se sprijină ateii nu aş putea preciza de unde vin. Ca orice lucru clădit pe nisip, şi psihologia este ceva cu geometrie variabilă, teoriile se năruie odată cu fiecare generaţie care a crezut în ele, fiecare considerând că a ajuns, în sfârşit, la "cunoaştere ştiinţifică".
În mod deosebit aş îndrăzni să atrag atenţia asupra psihoterapiei în general şi mai ales asupra psihanalizei. Cine face psihanaliză se joacă cu focul. Să nu uităm că diavolul nu are acces la domeniul spiritual, în schimb domeniul psihic este locul predilect în care acţionează.

Cu atât mai mult trebuie să apreciem eforturile şi succesele celor care practică psihoterapie pe bază creştină. Iată, aici, un exemplu de pe alte meleaguri: http://www.idpsy.com./

Să vă ajute Dumnezeu în toate câte faceţi spre gloria Lui !

Multumesc TUTUROR pentru ceea ce mi-ati scris!!!


De altfel psihologii sunt cam impotriva posibilitatii homosexualilor de a adopta copii. Ei spun ca un copil are nevoie de un model matern si unul patern, ca intr-o familie clasica (si mi se pare ca e cam psihanalitica treaba...). Insa ca mult rau a intrat prin psihanaliza (acum nu stiu daca la origine era rea sau a fost deformata). Personal, am retinut doua teorii:

1) ceea ce vedem rau in altii e de fapt propriul rau pe care il refuzam: consideram toti oamenii (la modul general) rai si mincinosi, de fapt s-ar putea ca problema sa fie la noi... (=proiectie, daca nu ma insel, caci nu prea cunosc psihanaliza). Pentru mine cam inseamna ceea ce scrie in Sf. Evanghelie după Luca, în cap. 6: 41. "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?"

2) al doilea concept pe care l-am retinut e puterea vindeacatorare a cuvantului (ca in Sfanta Spovedanie), cu diferenta IMPORTANtA ca preotul da medicamentul, remediul, solutia, adica iertarea(iar aici psihanaliza scartiie). Dar dupa ce trecem pe la duhovnic, ma gandesc ca uneori gasim alinare si spunandu-ne oful celorlalti (Iacov 5: 16: "Marturisiti-va pacatele unii altora si va rugati unii pentru altii...").