Sa ne impartasim saptamanal

[Daniel777]

Canonul 66 apostolic interzice postul în sâmbete. În cazul în care un creștin urmează să se împărtășească Duminica cu Preacuratele Taine, mai este valabil canonul acesta sau este nevoie să se postească și sâmbăta?

Despre problema postului de dinaintea împărtășirii am mai scris și altă dată (vezi răspunsul la întrebarea numărul 60). Reluăm în câteva cuvinte faptul că postul de dinainte de Sfânta Împărtășanie, adică postirea euharistică prevăzută de tradiția bisericească și de canoane, este cea care se ține de preoții noștrii. Adică abținerea desăvârșită de la mâncare din seara zilei precedente, sau de la miezul nopții, până în vremea Sfintei Împărtășanii. Postul de trei, mai multe sau mai puține zile înainte de împărtășire nu este cunoscut în vechea tradiție, își are începutul mai degrabă în timpurile stăpânirii turcești și se datorează pe de o parte încercării pentru o pregătire cât mai bună posibil și, pe de alta, venirii credincioșilor la Taină foarte rar, la intervale de timp mari. Coroborarea pregătirii credinciosului pentru Sfânta Împărtășanie cu postirea trebuie să rămână la latitudinea duhovnicului, deoarece este pe de o parte folositor și demn de cinstit, de vreme ce contribuie la o mai bună pregătire a creștinului, însă, pe de altă parte, naște multe probleme care nu se rezolvă printr-o regulă generală. Scopul nostru trebuie să fie scopul Bisericii, adică să-i atragem pe credincioși spre taina vieții și nu să-i îndepărtăm, mai ales astăzi când în societatea noastră toate îi duc pe oameni într-o direcție opusă. Dacă voim să privim obiectiv lucrurile, trebuie să mărturisim că postul de trei zile constituie o piedică pentru venirea credincioșilor la Sfânta Împărtășanie. Postul nu este ușor accesibil oamenilor care trăiesc în lume și în familie și care lucrează din greu pentru pâinea lor. De altfel, cei mai înflăcărați credincioși care se împărtășesc mai des, și acest lucru trebuie să-l urmărească toate încercările noastre, este practic imposibil să postească trei zile pe săptămână sau cinsprezece zile pe lună, afară de posturile bisericești rânduite, ca să poată veni la Taină. Duhovnicul cunoaște situațiile fiecăruia în parte și va regla individual ce anume trebuie să țină fiecare și dacă socotește că este folositor să lege împărtășirea de postul de trei zile, mai nou. Acestea despre partea practică a realității.
Din punct de vedere al sfintelor canoane postul de dinaintea Sfintei Împărtășanii se izbește de interdicția postirii în zilele de sâmbătă și duminică, precum și în săptămâna luminată. Canoanele respective le-am amintit în răspunsul pomenit. Pentru credincioșii care nu vin regulat la biserică, se poate să se aibă grijă ca să se împărtășească după o perioadă de post, astfel încât postul lor să nu vină în contradicție cu canoanele acelea. La Sfântul Munte monahii se împărtășesc în grup în zilele de Sâmbătă ca să împace postirea și păzirea canoanelor. Acest lucru nu putem să-l propunem poporului. Sâmbătă dimineața au timp numai cei care nu lucrează. Alți duhovnici trec cu vederea canoanele care interzic postul din zilele de sâmbătă, invocând pasajul scripturistic ,,cel mai mic se binecuvinteză de la cel mai mare” (Evr. 7, 7), ,,mai mic” în cazul de față sunt canoanele și ,,mai mare” Sfânta Împărtășanie. Aceeași problemă se pune și la împărtășirea din zilele Crăciunului, a Sfinților Apostoli și a Adormirii Maicii Domnului, când ajunul cade sâmbăta sau duminica, precum și în Săptămâna Mare. Alții preferă păzirea canoanelor, adică dezlegarea la ,,vin și untdelemn” în timpul prânzului și mâncare de hrană uscată la cina din ziua de sâmbătă sau din alte zile din cazurile anterioare. Cred că în ultima modalitate se rezolvă corect problema. Astfel, în timp ce se ține neîncălcat postul euharistic, abținerea totală de la hrană de la miezul nopții până la Sfânta Împărtășanie leagă oarecum și obiceiul mai nou al postirii mai îndelungate și nici canoanele nu sunt eludate de practica mai nouă.
Să mai reiau o dată faptul că problema este lăsată la latitudinea duhovnicului fiecărui credincios. Duhovnicii nu numai că au cunoștință despre condițiile speciale ale fiilor lor duhovnicești, dar au și discernământul să nu pună pe umerii creștinilor greutăți pe care nu le poartă nici ei.

Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol.II, p. 61-63 (176)

[anita]

În prealabil postat de Daniel777

Canonul 66 apostolic interzice postul în sâmbete. În cazul în care un creștin urmează să se împărtășească Duminica cu Preacuratele Taine, mai este valabil canonul acesta sau este nevoie să se postească și sâmbăta?

Despre problema postului de dinaintea împărtășirii am mai scris și altă dată (vezi răspunsul la întrebarea numărul 60). Reluăm în câteva cuvinte faptul că postul de dinainte de Sfânta Împărtășanie, adică postirea euharistică prevăzută de tradiția bisericească și de canoane, este cea care se ține de preoții noștrii. Adică abținerea desăvârșită de la mâncare din seara zilei precedente, sau de la miezul nopții, până în vremea Sfintei Împărtășanii. Postul de trei, mai multe sau mai puține zile înainte de împărtășire nu este cunoscut în vechea tradiție, își are începutul mai degrabă în timpurile stăpânirii turcești și se datorează pe de o parte încercării pentru o pregătire cât mai bună posibil și, pe de alta, venirii credincioșilor la Taină foarte rar, la intervale de timp mari. Coroborarea pregătirii credinciosului pentru Sfânta Împărtășanie cu postirea trebuie să rămână la latitudinea duhovnicului, deoarece este pe de o parte folositor și demn de cinstit, de vreme ce contribuie la o mai bună pregătire a creștinului, însă, pe de altă parte, naște multe probleme care nu se rezolvă printr-o regulă generală. Scopul nostru trebuie să fie scopul Bisericii, adică să-i atragem pe credincioși spre taina vieții și nu să-i îndepărtăm, mai ales astăzi când în societatea noastră toate îi duc pe oameni într-o direcție opusă. Dacă voim să privim obiectiv lucrurile, trebuie să mărturisim că postul de trei zile constituie o piedică pentru venirea credincioșilor la Sfânta Împărtășanie. Postul nu este ușor accesibil oamenilor care trăiesc în lume și în familie și care lucrează din greu pentru pâinea lor. De altfel, cei mai înflăcărați credincioși care se împărtășesc mai des, și acest lucru trebuie să-l urmărească toate încercările noastre, este practic imposibil să postească trei zile pe săptămână sau cinsprezece zile pe lună, afară de posturile bisericești rânduite, ca să poată veni la Taină. Duhovnicul cunoaște situațiile fiecăruia în parte și va regla individual ce anume trebuie să țină fiecare și dacă socotește că este folositor să lege împărtășirea de postul de trei zile, mai nou. Acestea despre partea practică a realității.
Din punct de vedere al sfintelor canoane postul de dinaintea Sfintei Împărtășanii se izbește de interdicția postirii în zilele de sâmbătă și duminică, precum și în săptămâna luminată. Canoanele respective le-am amintit în răspunsul pomenit. Pentru credincioșii care nu vin regulat la biserică, se poate să se aibă grijă ca să se împărtășească după o perioadă de post, astfel încât postul lor să nu vină în contradicție cu canoanele acelea. La Sfântul Munte monahii se împărtășesc în grup în zilele de Sâmbătă ca să împace postirea și păzirea canoanelor. Acest lucru nu putem să-l propunem poporului. Sâmbătă dimineața au timp numai cei care nu lucrează. Alți duhovnici trec cu vederea canoanele care interzic postul din zilele de sâmbătă, invocând pasajul scripturistic ,,cel mai mic se binecuvinteză de la cel mai mare” (Evr. 7, 7), ,,mai mic” în cazul de față sunt canoanele și ,,mai mare” Sfânta Împărtășanie. Aceeași problemă se pune și la împărtășirea din zilele Crăciunului, a Sfinților Apostoli și a Adormirii Maicii Domnului, când ajunul cade sâmbăta sau duminica, precum și în Săptămâna Mare. Alții preferă păzirea canoanelor, adică dezlegarea la ,,vin și untdelemn” în timpul prânzului și mâncare de hrană uscată la cina din ziua de sâmbătă sau din alte zile din cazurile anterioare. Cred că în ultima modalitate se rezolvă corect problema. Astfel, în timp ce se ține neîncălcat postul euharistic, abținerea totală de la hrană de la miezul nopții până la Sfânta Împărtășanie leagă oarecum și obiceiul mai nou al postirii mai îndelungate și nici canoanele nu sunt eludate de practica mai nouă.
Să mai reiau o dată faptul că problema este lăsată la latitudinea duhovnicului fiecărui credincios. Duhovnicii nu numai că au cunoștință despre condițiile speciale ale fiilor lor duhovnicești, dar au și discernământul să nu pună pe umerii creștinilor greutăți pe care nu le poartă nici ei.

Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol.II, p. 61-63 (176)

Daniel ,postul aici inseamna post negru ,nu mancare fara carne s i lapte.
Bineinteles ca trebuie sa postim si simbata daca ne impartasim duminica.
Chiar si cei care fac munca grea pot posti ,exista mancare fara carne cu multe proteine ,cum ar fi fasolea ,mazarea ,lintea.
Despre postul negru era vorba in articolul amintit de tine.
Si sa nu uitam ca trebuie sa postim si cu vorba si cu gandul ,sa nu defaimam ,sa nu criticam sa nu barfim ,sa nu ne maniem.
Nu spun asta pentru ca eu as fi mai buna ,dar asa e normal sa fim cu luare aminte.
Nu stiu ,dar cel rau ne ispiteste in fel si chip si e tare grau sa te schimbi in bine daca nu te straduiesti mai mult la rugaciune.