mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

Şi ştiu ce vă anină: ''râvna'' defăimării...

...că prea vă doriţi ca să vă scăpătaţi faimă... şi ce grozăvie şi ce bravură poate să fie în faima asumării neascultării? Multă şi surdă!

Şi de aia nu mai citesc ce scrieţi voi în deşert şi vremelnic fiindcă n-are niciun rost şi atunci doar v-am scris aşa ca un dar special:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

[AngelicaKroner]

Citat din Vsovivi:

“Văd că tot grămăticul vă este stăpânul suprem, litera ce vine din superstiţ, că ziceţi că voi ştiţi cum se scrie corect, păi dacă ştiţi cum se scrie corect atunci de ce şi pentru ce nu puteţi şi pricepe corect? Probabil o neputinţă, dar să ştii se scrie cu doi i doar dacă ar fi poruncă, adică îţi cer ceva ca să faci, adică îţi zic de exemplu: ''-Fii deşteaptă!, şi să ştii pe viitor! despre ce e vorba...'' şi aşa mai departe, dar când nu e poruncă, nu e la imperativ, atunci e fără doi de i, ci are sensul unei povestiri care nu presupune din partea ta nici un efort, deci aşa se citeşte textul: ''Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar ...'' că practic dumneata nu ai cum să faci vre-un efort de ascultare căci nu ţine de tine să poţi face altceva decât să o iei drept bună afirmaţia mea... care e un fel de mărturisire lăudăroasă... deci constaţi citind şi gata, căci dacă ţi-aş fi zis: ''Să ştii că respectivul are dreptate'', atunci tu puteai să cercetezi faptele lui şi viaţa lui şi să ajungi prin truda ta pentru a şti la înţelepciunea împlinirii căci ai ascultat porunca '' să ştii!'', poruncă ce se putea împlini printr-un minim efort de ascultare ca să faci binele, nu şi răul, deci era un imperativ ce se putea împlini... de cei ce voiesc, cu credinţă.”

Comentariu la acest citat : Vorbă multă, sărăcia omului. Niciodată verbul "a şti" nu apare, la persoana a II-a singular -nici la modul imperativ şi nici la modul conjunctiv (aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!) - în forma “să şti” , ci întotdeauna în forma “să ştii”.

Alt citat:

“- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul ci necredinţa;

şi deci nu e cum ai trunchiat mătăluţă, ca o găgăuţă, ...
Deci nu a fost o negaţie ...

-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios “

Comentariu la acest citat : Dacă adaugi de la tine particula “numai” şi o pui acolo unde nu era, atunci transformi negaţia “nu” în afirmaţia “nu numai”; deci cine se ţine de şmecherii ca să “demonstreze" că albul este negru?

Chiar dacă trunchiezi propoziţia în cauză, negaţia tot rămâne: "vrăjmaşul NU este păcatul, CI este altceva decât păcatul: este necredinţa".

Alt citat:

“E simplu dacă chiar vrei să pricepi corect şi nu numai să scri corect. ... nu vreau să vă jignesc. ...De atâta grămătic să ştii că o să ajungeţi proaste grămadă!”

Comentariu la acest citat: Iar tu vrei să faci pe deşteptul, dar nu reuşeşti. Nu se scrie “să scri corect” ci “să scrii corect”. Nu vrei să jigneşti, dar te străduieşti, şi de data aceasta reuşeşti.

Mai pune totuşi mâna pe gramatică, e cazul.

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Citat din Vsovivi:

“Văd că tot grămăticul vă este stăpânul suprem, litera ce vine din superstiţ, că ziceţi că voi ştiţi cum se scrie corect, păi dacă ştiţi cum se scrie corect atunci de ce şi pentru ce nu puteţi şi pricepe corect? Probabil o neputinţă, dar să ştii se scrie cu doi i doar dacă ar fi poruncă, adică îţi cer ceva ca să faci, adică îţi zic de exemplu: ''-Fii deşteaptă!, şi să ştii pe viitor! despre ce e vorba...'' şi aşa mai departe, dar când nu e poruncă, nu e la imperativ, atunci e fără doi de i, ci are sensul unei povestiri care nu presupune din partea ta nici un efort, deci aşa se citeşte textul: ''Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar ...'' că practic dumneata nu ai cum să faci vre-un efort de ascultare căci nu ţine de tine să poţi face altceva decât să o iei drept bună afirmaţia mea... care e un fel de mărturisire lăudăroasă... deci constaţi citind şi gata, căci dacă ţi-aş fi zis: ''Să ştii că respectivul are dreptate'', atunci tu puteai să cercetezi faptele lui şi viaţa lui şi să ajungi prin truda ta pentru a şti la înţelepciunea împlinirii căci ai ascultat porunca '' să ştii!'', poruncă ce se putea împlini printr-un minim efort de ascultare ca să faci binele, nu şi răul, deci era un imperativ ce se putea împlini... de cei ce voiesc, cu credinţă.”

Comentariu la acest citat : Vorbă multă, sărăcia omului. Niciodată verbul "a şti" nu apare, la persoana a II-a singular -nici la modul imperativ şi nici la modul conjunctiv (aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!) - în forma “să şti” , ci întotdeauna în forma “să ştii”.

Alt citat:

“- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul ci necredinţa;

şi deci nu e cum ai trunchiat mătăluţă, ca o găgăuţă, ...
Deci nu a fost o negaţie ...

-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios “

Comentariu la acest citat : Dacă adaugi de la tine particula “numai” şi o pui acolo unde nu era, atunci transformi negaţia “nu” în afirmaţia “nu numai”; deci cine se ţine de şmecherii ca să “demonstreze" că albul este negru?

Chiar dacă trunchiezi propoziţia în cauză, negaţia tot rămâne: "vrăjmaşul NU este păcatul, CI este altceva decât păcatul: este necredinţa".

Alt citat:

“E simplu dacă chiar vrei să pricepi corect şi nu numai să scri corect. ... nu vreau să vă jignesc. ...De atâta grămătic să ştii că o să ajungeţi proaste grămadă!”

Comentariu la acest citat: Iar tu vrei să faci pe deşteptul, dar nu reuşeşti. Nu se scrie “să scri corect” ci “să scrii corect”. Nu vrei să jigneşti, dar te străduieşti, şi de data aceasta reuşeşti.

Mai pune totuşi mâna pe gramatică, e cazul.

Tu te pricepi ce spui? Păi dacă nici pe tine nu te poţi pricepe cum ai vrea să pricepi pe alţii? Căci de aici nu rezultă decât trufie şi frustaj:

''Comentariu la acest citat : Vorbă multă, sărăcia omului. Niciodată verbul "a şti" nu apare, la persoana a II-a singular -nici la modul imperativ şi nici la modul conjunctiv (aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!) - în forma “să şti” , ci întotdeauna în forma “să ştii”.''

1.''Vorbă multă, sărăcia omului. '' Păi vorbesc mult că unde nu e nici Dumnezeu nu cere,

2.''Niciodată...'', niciodată să nu spui niciodată... ca să nu păţeşti ca sf. Petru care şi-a amintiti abea după ce a cântat cocoşul de două ori că s-a lepădat de trei ori... şi deci nu are nici o justificare pentru invocarea regulii tale absurde!.. când textul meu era tocmai concludent că nu-ţi ceream nimic, nici imperiativ şi nici conjunctivitiv, fiindcă era şi e evident că n-aveam şi n-am cui. Babelor surde în biserică nimeni nu le predică de două compătimii de ori...

3. Vouă nu vă iese logica fiindcă lucraţi numai cu excluziunile necruţătoare şi dispreţuitoare ca şi cum un text al Domnului ar exclude alt text tot al Domnului, căci voi n-aţi priceput nici până azi că nimic din legea şi proorocii nu v-a trece până nu se vor plini toate: ''Cerul şi Pământul va trece dar Cuvintele Mele nu vor trece...'' deci cu atât mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu nu va trece.

4. Păi cum o să rămână negaţia? din propoziţiuniune? Păi ar fi negaţie doar dacă ai scoate-o din context, dacă ai vrea să umblii cu contrioversa ca o mare contrioversată, şi abea atunci ciuntindu-ţi chipul Domnului, atunci ai ''pricepe'' că e negaţie, şi ai ''pricepe'' aşa doar ca să poţi acuza... pe alţii de ceea ce vrei dumneata... de exemplu : că Domnul e rău şi că e mincinos... şi că noi suntem fraieri... dacă credem şi urmăm pe Dumnezeu prin maimarii prooroci.


Nu ţi-am spus că pierd mereu timpul cu voi, sancho? Ce să-i faci... necazul nu vine niciodată singur, că de aia e scris că dacă mulţumeşti în necazuri, abea atunci vei găsi mare folos... spre mântuire, căci nădăjduieşti că vei fi scos din ele nu prin puteroareaoarea ta.

(Şi m-ai citat şi absurd căci ai pus trei puncte, de parcă ar fi fost ale mele punctele şi nu se mai înţelege citatul ci e trunchiat şi spurcat cu lene fiindcă ar fi trebuit să pui aşa [...] dacă tot ai fi vrut să trunchezi rezultanta logicii:

Deci nu a fost o negaţie aşa cum ochiulhulul tău rău nu vrea să audă, pentru ca să acuze, ci a fost desconspirarea poftei rele a omului rău şi necredincios şi ştiinţific:
-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios;


şi ''Vorba multă e sărăcia omului'', e a nu ă, şi poate ai vrut să zici deci dar ai pus deşi ''aşa cum pretinzi tu că apare în acest text, deşi să ştii că este tot la imperativ!!'', sau nu mai puneai că. Dar tu probabil vorbeşti numai la imeriativ!.. fireşte, cum altfel, imperiul contraatacă... şi la final o păţeşte rău de tot.)

[vsovivi]

''Mai pune totuşi mâna pe gramatică, e cazul. ''

La un aşa îndemn, frumos şi bun şi minunat, uite, am să-l ascult... aşa, deci ''draga'' mea ''distrează-te şi bea că suntem made in România''. Şi aşa am pus mâna pe golan... că e cazul... dar ca orice caz bune de internare, nu e suficient doar atât... trebuie să aprinzi poziţiile şi să dai drumul la ştergătoare, căci vine furtuna.

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (I)


Liderii pucioşi pretind că la Pucioasa este în desfăşurare continuă o “a treia venire (în duh) a Domnului Iisus Hristos”, Care Îşi pregăteşte prin ea o “a patra venire”. Abia această “a patra venire” va fi acea revenire în trup, înconjurată de mare slavă, de lumină şi de nor de îngeri, despre care ne vorbeşte şi Scriptura, care însă numără mai agale şi ne spune despre ea că va fi abia... a doua venire!!

Dar cum se pot explica aceste neconcordanţe stridente faţă de cunoscutul mesaj biblic? Liderii pucioşi încearcă să-şi legitimeze prin alegaţiile lor o pretinsă legătură tainică între ei şi Dumnezeu, stabilită şi consolidată de peste cincizeci şi cinci de ani încoace, legătură asimilată de ei cu “a treia coborâre a Domnului pe pământ”. Ei mai pretind că această “coborâre” a “Domnului” (care tot coboară şi iar coboară din cer, de prin anul 1955 încoace, dar coborârea Lui nu se mai termină) are loc nu numai în “gădinile suspendate” de la Pucioasa, ci şi “în mai multe locuri” de pe teritoriul “judeţului şfânt” Dâmboviţa. De asemenea, foarte important este faptul că această pretinsă “coborâre” nu are loc cu întreaga fiinţă a lui Hristos, ci numai cu o anumită parte a ei; fără trup, ci numai “în duh şi în cuvânt”:

“... O, copiii Mei, am venit a treia oară. Prima dată am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit a doua oară, în trup. M-am născut cu trup din Fecioară. Am trăit pe pământ, te-am învăţat ce să faci să moşteneşti împărăţia cerurilor, te-am vindecat de toate suferinţele ce le aveai tu, care ai crezut şi ai venit la Mine. Sub ochii înaintaşilor tăi am făcut minuni ca să-i încredinţez de toată nădejdea ce trebuia s-o aibă şi ei, şi voi. Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri, să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul şi vă prinde moartea aşa cum sunteţi, pe calea cea largă, cu toate răutăţile: necredinţa, vrajba, ura, mânia, mândria, desfrâul, curvia cea mai rea ca la păgâni.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)

Ce trebuie înţeles din această “a treia coborâre a lui Hristos în Duh”? Ce sau cine este “Duhul lui Hristos” la care fac referinţă pucioşii în acest text?
Există aici trei variante posibile de “coborâre în duh”, dar care se exclud reciproc; paradoxal este că pucioşii le abordează pe toate lăsând impresia că la ei toate sunt posibile şi chiar perfect valabile şi autentice:

A)- fie este vorba aici despre a doua Persoană a Dumnezeirii, adică de Duhul Sfânt, care împreună cu Tatăl şi cu Fiul alcătuiesc fiinţa lui Dumnezeu

B)- fie este vorba de duhul lui Hristos în sens de entitate spirituală care împreună cu trupul alcătuieşte Persoana lui Iisus, şi care I-a însufleţit trupul Său, mai întâi la naşterea Sa din Fecioara Maria, şi mai apoi la Învierea Sa din morţi.

C)- fie este vorba de alte duhuri care se pretind a fi duhuri de sfinţi sau de oameni decedaţi în anii din urmă şi care vorbesc în numele lui Hristos sau alături de Hristos.

Să le analizăm pe rând:

A. În primul caz, în care este vorba de Duhul Sfânt, respectiv de Una dintre cele trei Persoane ale lui Dumnezeu, atunci pucioşii intră într-o contradicţie majoră cu Sfânta Scriptură. Aceasta ne învaţă că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi este trimis pe pământ Apostolilor (şi apoi urmaşilor lor, episcopi şi preoţi, prin continuitate harică) de către Fiul, începând cu a Cincizecea zi de la Înviere; de atunci încoace El este nedespărţit de Biserica lui Hristos, pe care neîncetat o mângâie în încercări, o ocroteşte şi o povăţuieşte în dreapta credinţă. În schimb, pucioşii ne învaţă că Duhul Sfânt purcede de la Fiul şi că este trimis pe pământ Verginicăi (şi apoi la succesoarele ei la şefia sectei pucioase) de către Fiul, începând cu anul 1955; de atunci încoace El este nedespărţit doar de Biserica Pucioşilor, căreia îi dictează de peste cincizeci şi cinci de ani o nouă Evanghelie a lui Hristos, denumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”:

“Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin acest cuvânt să înţelegeţi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Tatăl, adevăratul Dumnezeu. Iar gura Lui prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi este Sfântul Duh. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că Sfîntul Duh se numeşte: gura lui Dumnezeu şi Fiul este Cuvântul. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul…” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 10 mai 1972)


De aici rezultă că, deşi gura care pronunţa cuvintele mesajelor pucioşeşti era gura Verginicăi, noi trebuie să credem că era concomitent “gura lui Dumnezeu”, gură care de fapt “era Sfântul Duh”. Aşadar apare ca inevitabil următorul silogism, încărcat la refuz de prăpăstii:

a) Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu , dar este totodată şi Tatăl;
b) Fiul este Cuvântul;
c) Sfântul Duh se numeşte - deci este - gura lui Dumnezeu din care purcede Cuvântul; dar Cuvântul ieşea din gura Verginicăi; deci gura Verginicăi era gura lui Dumnezeu.
d) Înseamnă că gura Verginicăi era Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu (vezi pct.c)) ; iar prin gura ei ieşea Cuvântul, adică Fiul (vezi pct.b)), dar şi Tatăl (vezi pct.a))
e) Deci, atât Fiul cât şi Tatăl ieşeau din gura Verginicăi, adică din Duhul Sfânt.
f) Rezultă că atât Fiul, cât şi Tatăl, purced din Duhul Sfânt, ceea ce este o erezie.


Această erezie este modificată în mai multe rânduri, prin mesajele pucioşeşti. Ultima versiune a ereziei pucioşeşti a purcederii este aceea că Fiul nu mai purcede de la Duhul, ci de la Tatăl:

“– În cor de Duh Sfânt rostim cuvânt, Doamne, căci Tu ne-ai îmbrăcat pe noi în Duhul Sfânt, în puterea cea de sus după ce Te-ai dus la Tatăl prin învierea şi prin înălţarea Ta apoi iarăşi în Tatăl, din Care purcezi şi prin Care Te slăveşti, slăvindu-L pe El întru Tine”( 3 mai 2009)” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3 mai 2009)

În plus, deşi Scriptura spune clar că “Duh este Dumnezeu” (“Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” - Ioan 4,24; Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”- 2 Cor. 3,17) , totuşi “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa învaţă că şi Tatăl Ceresc are trup, din care purcede trupul Fiului:

“Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7 august 1978.)

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi

''Mai pune totuşi mâna pe gramatică, e cazul. ''

La un aşa îndemn, frumos şi bun şi minunat, uite, am să-l ascult... aşa, deci ''draga'' mea ''distrează-te şi bea că suntem made in România''. Şi aşa am pus mâna pe golan... că e cazul... dar ca orice caz bune de internare, nu e suficient doar atât... trebuie să aprinzi poziţiile şi să dai drumul la ştergătoare, căci vine furtuna.

Şi sigur că nu te-ai prins, probabil din pricina logicii exclusivisviste pe care o folosiţi amândouă lingvistele lui peşte prăjit pe jarul de cărbune, cărbunii încinşi din capul vrăjmaşului de către ursul păcălit de vulpe, că dacă tot te-ai dat cu grămăticul ca să puneţi beţe în roate ştiind şi voi că o să ajungeţi astfel proaste grămadă, măcar atunci mi-ai fi cerut să pun mâna pe cartea de gramaică, că aşa ar fi fost cortect, deoarece pe gramatica limbii române răspuns nu prea ai cum să pui mâna şi nici altceva, decât picioraşaşul... de la aş, aş călca drept! Căci altfel s-ar putea să pici, a treia şi a patra oară, iar apoi, după ziua de apoi, la nesfârşit.

[vsovivi]

Păi, n-o lămurirăm cu purcederea şi cu Duhul Sfânt şi cu celelalte? Ţi-o mai lămurii odată, pe firul ăla suspendat, şi nu că n-ai înţeles, dar musai vrei să fi proastă... păi una e să vrei şi altceva să o şi dovedeşti cu oricechip pe zi ce trece... eu nu mă opun şi nu vă fac proaste sau nebune ci văd că singure nu vă lăsaţi până ajungeţi să daţi noi şi noi valenţe termenelor.

Deci erezia este în mintea voastră exclusivistă, şi se pare că nedorind să vă curăţaţi, nu faceţi altceva decât să ziceţi mereu: ''ba ăia sunt murdari, ba ăia, că au hulit, au zis că duhul purcede de la Fiul...'' şi defapt nu ei au zis ci voi, voi aţi zis că ei ar fi zis, când defapt ei n-au zis ci au scris ceva din care voi aţi dedus cu totul şi cu totul altceva... că doar vă priceppeţi perfect la luogică bouleană... şi turme de viţei ar trebui să jertfească pentru voi părinţii voştrii... doar că Domnul nu mai primeşte jertfele jidovilor... că e sătul până peste cap de jertfe în timp ce furi şi minţi şi faci mereu dreptate după faţa şi haina omului... sau nici psalmul 50 poate nu-L mai recunoaşteţi că de la Tatăl purcede şi la Tatăl se reîntoarce? ''Jertfa Lui Dumnezeu e Duhul umilit, inima smerită şi frântă şi cu multă umilinţă pe cale, căci pe acasta nu o va urgisi Domnul cu siguranţă şi o va primi...''

Aşa şi voi, degeaba aţi citit din Cuvânt dacă vi s-a învârtoşat inima... acum nu mai rămâne decât să vă rugaţi la mamona ca defapt să fie el Domnul şi Domnul să fi fost mamona... că numai aşa o să aveţi şi voi ''dreptate''.

Deci pui de năpârpârcuţucuţe, şi vipviperaşaşe (puii de vipere o ucid pe mămic lor) pentru ce mă ispitiţi şi mă ispismuiţi? Oare nu v-am răspuns pe firul acela? Sau poate că chiar aveţi minte scurtă... nici vorbă, e acelaşi mintereses viclean şi prozelitist şi contrioversat.

aşa că repet şi eu dacă toţi eşti pe pilot automat, pun atunci şi eu placa mea stricată:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (II)

În alte scrieri pucioşeşti se afirmă că, după moartea Verginicăi, Dumnezeu nu mai are nevoie de vreo gură pământească de care să se folosească pentru a transmite Cuvântul Său. Însuşi Fiul vine acum la Pucioasa cu slava Cuvântului, iar Cuvântul nu mai este Fiul, dar iese din gura Fiului şi de la Tatăl purcede:

“Voi sta cu poporul în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara la izvor şi îl voi învăţa pe el statul cu Dumnezeu, mersul cu Dumnezeu şi lucrul cel pentru mântuirea lui. Mă voi strânge cu el la izvor şi Mă voi umple de iubire şi aşa voi rosti lui fericirile cele pentru el, pentru cei credincioşi venirii Mele de azi cu slava cuvântului Meu, care de la Tatăl purcede şi se vesteşte prin gura Mea şi se face izvor de viaţă dătător, şi această colină se cheamă noul Meu Sion, piatra din care izvorăşte şi curge izvorul Meu peste pământ, râul vieţii, din care voiesc cu dor să bea tot mai mulţi, spre bucuria Tatălui şi a Mea şi spre împlinirea Scripturilor de nou Ierusalim peste pământ, nume care va sta înaintea Mea pentru cetatea Mea cea sfântă, precum este scris despre ea în Scripturile pe care numai Eu, numai Eu voiesc să le împlinesc, şi după voia Mea să le împlinesc. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Pucioşii pretind aici că purecederea Fiului din Tatăl este “din vecii” asumându-şi o nouă contradicţie cu Sfânta Scriptură, care spune altceva: doar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, în timp ce Fiul este născut din Tatăl mai înainte de veci:

“– O, datu-ţi-a Tatăl Savaot toată puterea în cer şi pe pământ, Fiule înviat din răstignirea cea dureroasă a Ta, căci Tu ai purtat pe crucea Ta toate durerile oamenilor de până la Tine şi de după Tine, toate pe trupul Tău cel răstignit, o, Fiule al durerii! Îndurerat Te-ai născut, îndurerat ai trăit, îndurerat Te-ai lăsat răstignit, şi prin dureri ai înviat apoi şi Te-ai aşezat iarăşi întru Tatăl, din care purcezi mai înainte de vecii, şi din cea fără de murmur durere a Ta ai născut mereu sfinţi pe pământ înaintea Ta,... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8/21 septembrie 2009)

Dacă este aşa, dacă Hristos a luat asupra Sa durerea tuturor, atunci de ce se mai proslăveşte astăzi durerea liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor ca fiind o inegalabilă virtute? Ca să-şi însuşească ei laurii suferinţei lui Hristos?

Pucioşii promovează aşadar un creştinism original, al suferinţei perpetue, lipsită de alinare. Ei pretind că Verginica şi toţi liderii pucioşi care o succed trăiesc o necontenită “durere a Domnului” în timp ce Domnul la rândul Său trece printr-o necontenită durere de naştere din Sine a sfinţilor pe pământ, fiind numit de aceea “Fiu al durerii”:

– O, datu-ţi-a Tatăl Savaot toată puterea în cer şi pe pământ, Fiule înviat din răstignirea cea dureroasă a Ta, căci Tu ai purtat pe crucea Ta toate durerile oamenilor de până la Tine şi de după Tine, toate pe trupul Tău cel răstignit, o, Fiule al durerii! Îndurerat Te-ai născut, îndurerat ai trăit, îndurerat Te-ai lăsat răstignit, şi prin dureri ai înviat apoi şi Te-ai aşezat iarăşi întru Tatăl, din care purcezi mai înainte de vecii, şi din cea fără de murmur durere a Ta ai născut mereu sfinţi pe pământ înaintea Ta,... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8/21 septembrie 2009)

Suferinţa Verginicăi şi a succesorilor ei, liderii pucioşi, este paralizantă chiar şi pentru “Atotputernicul” Dumnezeu al pucioşilor:

“... Nu pot grăi mai mult, că trâmbiţa e în suferinţă mare. Fiilor, plecaţi-vă urechea la aceste cuvinte şi căutaţi în carte, de la începutul acestui veac, prin câte guriţe sfinte a vorbit Domnul şi până la venirea Fiului Său, şi după venirea Fiului Său. Şi multe trâmbiţe s-au sfârşit, că atâta le-a fost timpul de trăit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-9-1976)

B. În al doilea caz e vorba de entitatea spirituală care însoţeşte trupul lui Hristos şi-i dă viaţă Persoanei Lui, adică duhul primit de trupul Lui la Naşterea din Fecioară şi apoi reprimit de trupul lui cel răstignit şi îngropat, la Învierea din morţi. În acest caz, folosirea majusculei de către pucioşi este doar o formă de cinstire, fără a desemna simultan vreo referinţă la Persoana Duhului Sfânt, după cum reiese, mai mult decât evident, din context:

“... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ, nu cu trupul, ci cu Duhul. Acest Eu, nu e trupul acesta, ci e Duh, şi plutesc prin văzduh şi grăiesc cu Duhul. După Mine nu mai vine nimeni, şi la venirea Domnului Iisus Hristos va fi greu de cele ce nu s-au împlinit când am fost cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-1977)

Pucioşii se pare că nu realizează nonsensul acestei construcţii. O desprindere a duhului lui Hristos de trup este echivalentă cu o a doua moarte, deci pucioşilor le vorbeşte un Hristos mort a doua oară, şi le vorbeşte nu prin trup vorbitor, ci prin duhul Lui cel nemuritor, dar fără de trup (spun pucioşii).

C. În al treilea caz e vorba de un transfer al poliloghiei pucioşeşti denumită “Cuvântul” la entităţi spirituale numite “duhuri ale sfinţilor” care fie vorbesc în numele lui Hristos, fie împreună şi alături de El, alcătuind un conclav de duhuri care se străduiesc şi construiesc in corpore “împlinirea Cuvântului şi venirea Domnului”:

“Slava lui Israel e slava Mea, şi înaintea puterii Mele se pleacă totul, că e putere puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea. Amin. [...] Ioan Botezătorul este şi acum, căci este viu, şi este în cuvântul Meu, în venirea Mea, căci duhurile sfinţilor sunt în venirea Mea, în cuvântul Meu sunt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-1997)

Aşadar, deşi în 6-5-1977 se afirma că duhul de la Pucioasa este singular (“După Mine nu mai vine nimeni...”) şi atotputernic, (“...înaintea puterii Mele se pleacă totul, că e putere puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea”), iată că peste douăzeci de ani o pleiadă de duhuri se dezlănţuie, luând nume de oameni decedaţi, şi de sfinţi, şi chiar numele Maicii Domnului luându-l, pentru a confirma şi consolida dogmele eretice pucioşeşti. Aşa-zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” devine un cocktail de “cuvinte” ticluite de duhurile întunericului în numele şi în dreptul lui Dumnezeu.

Expresia “...puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea...” disociază persoana care vorbeşte de cuvântul rostit, aşezându-le într-o relaţie copulativă, spre deosebire de alte construcţii care operează în sens contrar: identifică Persoana lui “Hristos de la Pucioasa” cu “Cuvântul” Lui. Dar, spre deosebire de afirmaţiile din 22 iunie 1957, care vorbeau despre o a treia venire a lui Hristos la Pucioasa”, liderii pucioşi revin şi “se corectează”, afirmând că a treia venire a lui “Hristos-Cuvântul dela Pucioasa” este de fapt a doua:

“De patruzeci de ani am coborât prin cuvânt în România, pe care Tatăl Meu a logodit-o cu Mine la naşterea Mea şi a ei ca să-Mi fie ea mireasă la venirea Mea de acum. [...] Primiţi cuvântul Meu şi luaţi-l în voi şi mâncaţi-l, şi fiţi atenţi întru venirea Mea, fiţi atenţi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Credeţi în cuvintele Mele şi nu le desfiinţaţi, că voi veni în curând şi vă voi arăta adevărul lor. Eu sunt Domnul, măi copii. Eu nu sunt omul, Eu sunt Domnul, tată, şi cuvântul Meu este adevăr, nu este minciună cuvântul Meu. Cuvântul Meu sunt Eu, şi tu de ce Mă faci mincinos, copile îndoielnic? [...]O, poporul Meu, vreau să te ajut ca să ştii pentru ce am coborât Eu la tine prin cuvânt. Uită-te tu în carte şi spune ce scrie în ea? Aşa scrie, că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea. [...]Şi iată, cerul cel de sus uneşte dreapta cu cei din trup, şi se lucrează ce mai este de lucrat până la terminarea tainei mântuirii cea de la Iisus Hristos, Care Se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea cea de a doua a Fiului lui Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 9-1-1994)

[vsovivi]

Nu te mai căzni să-ţi fierbi smoala... băgându-ţi nasul unde nu-ţi fierbe boala, că se vede cât colo că nu ei au zis, ci voi susţineţi că ei ar fi zis căci deduceţi din ce au scris pe bază de luogică bouleană exclusivist diversionistă... că se pare că v-aţi asumat neascultaria, programate şi lăsate aşa până la sfârşit să muncească exact ca demonii... şi aşteptaţi ca să vă îndreptăţească cineva... păi ştiţi şi voi cine vă îndreptăţeşte pe voi:

Şarpelelele boua ......:)))) şi ceilaţi fricoşi ce-şi înscenează victimizarea... ca să-i compătimească vre-un fraier cu răzbunarea.

Deci dacă tot repeţi la nesfârşit minciuna ta atunci lasă-mă să îţi ataşez şi zurgălăii mei de codiţă, că aşa îi stă bine la căpriţă:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

Ţa ţa ţa căpriţă ţa, că te vede Precista...

Şi spune la nenea:
''Când ai aflat că eşti tu Domnul?''

aşa cum ţi-a ghicit tanti grijania în zaţ?

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (III)


Încă din anii ‘60 ai secolului trecut, liderii pucioşi trăiau cu dulcea obsesie că vor veni popoare de peste mări şi ţări şi se vor minuna de “minunile” de la Pucioasa, şi le vor aduce daruri pucioşilor precum magii aduseseră Pruncului, şi se vor prosterna în faţa liderilor lor. În faţa unor asemenea aberaţii mulţi adepţi clătinau neîncrezători din cap, manifestându-şi chiar şi îndoiala în “venirea cea nevăzută a Domnului, prin gura Verginicăi”, deşi dădeau să creadă că vorbele rostite de ea sunt de la Dumnezeu din cer. Pentru îndoiala lor, ei erau adesea mustraţi cu argumente mincinoase, cum că “în lege” (adică, în Sfânta Scriptură” ar fi scris pe undeva despre “lucrarea cea sfântă a venirii celei nevăzute a Domnului la oameni, prin glas de femeie”, venire care ar precede “a doua venire a lui Iisus, în trup, pe pământ” (despre care chiar vorbeşte Scriptura):

“De ce, poporul Meu, mai întârzii a crede? Pentru ce mai zăboveşti a te pocăi? Nu este scrisă venirea Mea de acum? Nu eşti tu scris în lege despre această lucrare sfântă? Pentru ce mai întârzii a crede? Pentru ce întârzii a veni la Mine? Vă zic vouă, popor român, că vor veni străinii de departe,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-66)

Se mai spunea că venirea în duh, pe adiere de vânt, a “Domnului” de la Pucioasa, o precede pe venirea în trup, pe norii cerului. “Poporul Verginicăi” era păcălit pe vremea aceea cu “proorocia” că el este “poporul de la sfârşit” care Îl va întâmpina pe Domnul în văzduh:

“Acel popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului, şi acel sobor îl vei hrăni aici multă vreme.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-68)

Astăzi “poporul Verginicăi” este risipit, unii dintre adepţi chiar au murit, iar ei tot nu au mai apucat să guste din dulceaţa împlinirii acestei “proorocii” despre “venirea Domnului”:

“Fiţi credincioşi, că e scris că poporul de la sfârşit va întâmpina pe Domnul la venire.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-7-75)

Adepţii pucioşi erau asiguraţi prin promisiuni mincinoase că, dacă vor păstra curăţia trupului (în sensul că nu vor mai mânca deloc carne sau produse de origine animală), vor ajunge negreşit să vadă cu ochii trupului lor cel curat “venirea Domnului”:

“Copilaşii Mei, hrăniţi-vă cu hrană care nu mai împuţeşte trupul şi care nu mai ucide trupul şi care nu mai strică trupul, că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23 6-77)

În timp, adepţilor le-au mai fost formulate şi alte condiţii, pentru a putea ajunge să guste “A Doua Venire” promisă de Biblie şi să-şi scoată din iad şi rudele dragi care, în decursul vieţii lor, n-au binevoit să îmbrăţişeze pucioşismul. O condiţie se referea la consecvenţa în observarea preceptelor pucioşeşti; alta se referea la obligaţia fiecărui adept de a recruta noi adepţi, prin exercitarea unui prozelitism activ:

“De la răstignirea Domnului Iisus multe cruci au rămas pe pământ, ca toată suflarea să ştie că Domnul Iisus S-a răstignit de bunăvoie. Aşa a fost voia Tatălui ceresc, ca să răscumpere pe toţi până la a doua venire, dar nu pe toţi îi va scoate. Pe tine nu te va scoate dacă ţi-am spus atâtea şoapte şi nu te păstrezi şi nici pe altul nu duci la Mine. Ce muncă Mi-ai muncit?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-7-77)

Se mai promitea că arătarea Sfintei Cruci va fi un semn care va anticipa venirea Domnului, exact la fel cum “s-a mai arătat înainte de războaie”:

“... Sfânta cruce se va arăta înainte de venirea Mea, şi s-a arătat înainte de războaie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-9-77)

Se mai promitea că cei care cred în “Cuvântul de la Pucioasa” nu vor mai muri chiar dacă le-a venit sorocul morţii, ci moartea lor va fi amânată, ca să poată vedea şi ei cu ochii “venirea Domnului”. (Din păcate, n-a fost să fie aşa. O mulţime de “credincioşi” pucioşi au dat ortul popii până în prezent, fără a mai apuca împlinirea promisiunii):

“Ai să vezi şi ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc.Chiar dacă a sosit ceasul să pleci, prin credinţa ta şi puterea Domnului, nu vei pleca, şi vei sta până la venirea Sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-5-78)

Deşi nimeni nu mai credea în venirea Domnului, iată că Domnul a şi venit în Duh, vorbindu-le adepţilor Verginicăi “ca la cei din urmă născuţi” (între timp însă adepţii Verginicăi s-au risipit şi le-au luat locul alţi “nou-născuţi”, adepţii Mihaelei):

“... Toţi zic că nu mai e nici o venire; [...] N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi am spus: "Lucraţi până la venirea Mea". Şi iată, tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-5-78)

Adepţilor pucioşi li se mai promitea că nu vor vedea moartea până ce vor întâmpina venirea Domnului:

“Nimeni nu va putea da zile celui ce intră în mormânt şi nimeni nu va putea lua zilele celui ce va sta în picioare până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-12-78)

Li se mai spunea că venirea Domnului nu este cunoscută şi prestabilită din veci de către Tatăl Ceresc Atotştiutorul, ci este la latitudinea oamenilor buni şi cucernici să o grăbească, sau a celor răi şi păcătoşi să o întârzie:

“Dar cei de pe pământ, în loc să se sfinţească şi să se cucernicească şi să grăbească venirea Mea, ei zac în necredinţă, şi iată, venirea Mea vine, şi vine cu foc, căci aşa este scris, şi tot ochiul va vedea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-91)

Adepţilor pucioşi mai deosebiţi (mai cucernici sau mai largi la inimă şi la pungă) care treceau la cele veşnice li se întocmea de către liderii pucioşi un necrolog favorabil, pe care ei îl atribuiau Domnului şi îl adăugau la canonul evangheliei lor. În schimb, nu se sufla nici un cuvinţel despre făgăduinţa neîmplinită pe care aceştia o primiseră în cursul vieţii: că nu vor mai muri până ce-L vor întâmpina pe Domnul. Un exemplu este următorul: în 1992, liderii pucioşi pretindeau că spiritul unei bătrânici decedate este adus ca să vadă cu ochii (cu ochii spirituali) gospodăria, grădina de legume, fâneţele şi comândurile de la Pucioasa, denumite de ei “Cetatea Sfântă Noul Ierusalim”, prin care “Domnul Îşi va anunţa slava şi arătarea Sa, precum scrie în Scripturi despre venirea Fiului lui Dumnezeu cu putere şi cu slavă şi cu zecile de mii de sfinţi şi de îngeri”:

“Iată, această bătrânică ia slobozenie de la Fiul Treimii Dumnezeieşti, Care lucrează din această iesle binecuvântată şi curată, iar ea va primi sănătate sufletului ei, şi apoi eu voi întinde braţele mele către ea ca s-o cuprind şi să-i dau hăinuţă cerească. Aşa să fi fost creştinul poporului meu, ca acest sufleţel care a plecat din pământul ei, din neamul ei, din casa ei şi a venit în casa acestei lucrări, dar nu s-a mai uitat înapoi, şi de aceea Domnul a preţuit dragostea ei şi a adus-o până azi, ca să vadă cu ochii ei această împărăţie nouă şi cerească, prin care Domnul Îşi va anunţa slava şi arătarea Sa, precum scrie în Scripturi despre venirea Fiului lui Dumnezeu cu putere şi cu slavă şi cu zecile de mii de sfinţi şi de îngeri.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-92)