Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
1. De ce ai tu falsa impresie ca in ziua de astazi crestinii nu duc razboiul nevazut, nu-si pazesc mintea, nu-si pazesc simturile? Sunt sigur ca multi care scriu aici pe forum au o viata imbunatatita, fiind atenti la ispite, rugandu-se des, incercand macar sa se mentina pe linia de plutire daca nu zburand catre inaltimile trairii crestine. Da, multi au luat taurul de coarne si au declarat razboi fatis vrajmasului. Or, noi trebuie sa ii incurajam pe unii ca acestia si pe ceilalti care inca nu s-au hotarat, nu sa-i impiedicam smintindu-i spunandu-le ca e grea Crucea si viata de crestin ortodox autentic. Daca de exemplu tu vei incerca sa-l aduci pe sotul tau din ateism direct in al noualea Cer, nu vei reusi nici macar sa-l mantuiesti de Iad. De aia propovaduiam eu starea de normalitate pe care eterodocsii ar trebui sa o vada din exterior in credinta noastra, caci altfel s-ar speria si ar ramane afara de Imparatie...
|
.. pai daca am idei preconcepute este doar din cauza ca vad prin prisma pacatelor mele.
Ca eu nu pot spune ca am pus un inceput macar.. dar m-as bucura sa fie cum spui tu (as avea de la cine sa invat). Cand voi incepe cu adevarat sa-mi pazesc simturile, nu voi mai fi pe forum, parerea mea (si cunosc persoane care au facut asta si au renuntat la astfel de activitati- pe langa televizor si altele lumesti, desigur).
Tu tot faci referire la trepte/ grade de mantuire.. eu nu am gasit asa invatatura.
Eu nu pot sa-l scot pe sot din ateism.. Dumnezeu face asta, eu trebuie sa-mi vad de mantuirea mea in primul rand. Ca nu-mi iubesc eu sotul mai mult decat il iubeste Dumnezeu.
Cat despre starea de "normalitate", normalitatea este o utopie.. chiar si in lume. Eu nu stiu un om macar sa intre in parametrii normalitatii. Fiecare are o mica "nebunie", o manie, un demon care il chinuieste/un conflict psihologic nerezolvat (alege tu limbajul).
In mod normal

, fiecare compara viata lui cu ceva: cu ceea ce vede la televizor, cu ceea ce vede la vecini, cu ceea ce vede in familie, cu ceea ce a citit in romane etc.. pentru ca noi NU stim unde ne situam, avem in permanenta nevoie de o confirmare a normalitatii noastre/a valorii experientelor noastre etc..
Crestinii isi compara viata cu ceea a sfintilor. Acesta este criteriul normalitatii pt un crestin.
Ce folos am eu sa ma compar cu vecinul?
Nu stiu daca ma fac inteleasa.
Ca urmare, faptul ca sunt considerata "anormala" fata de cei care au ca etalon televizorul sau vecinul, ma lasa rece.
Citat:
2. Pai tocmai, ca eu cred invers: majoritatea crestinilor stiu ca trebuie sa se spovedeasca si impartaseasca numai in marile posturi - ca dovada vezi cati se apropie de Sfantul Potir la Liturghiile din afara posturilor. Mai mult, pocainta se cere intr-adevar, dar tot timpul! Nu numai ca o asceza pregatitoare, urmata de o relaxare dupa impacarea cu Dumnezeu. Eu nu stiu sa existe pauze de vreun fel pentru un crestin veritabil.
|
Si eu cred la fel. Din pacate, eu nu sunt crestin veritabil si-mi iau pauze.
Citat:
Si iarasi, oamenii nu prea vin sa primeasca Painea Vietii de la ei voire. Pentru ca nu stiu ca ar trebui sa faca asta, dovada cei care scriu pe forum. Ce sa mai zic de baba Sfata, de bunicii si de parintii nostri? Ei fac ce au fost gresit invatati sa faca de asa-zisa traditie strambata de inselatorul. Mai mult, cei care incearca sa se mentina curati de pacate se considera nevrednici si nu se apropie de Trupul si Sangele Domnului - asta e o falsa smerenie amestecata cu frica de osanda. Am spus de multe ori si o repet: cei mai mari Sfinti ajunsi la desavarsire, desi s-au considerat mai pacatosi decat restul lumii, s-au apropiat foarte des de Sfintele Taine. Asta pentru ca au inteles ca, fara ajutorul nemijlocit al Lui Hristos, nimic nu pot face pentru mantuire. Or, noi am ramas la stadiul de frica, inghetand inaintea preotului in momentul chemarii si lasandu-l doar pe el sa se impartaseasca la Liturghie. Vina este si a lui, pentru ca ne cheama doar ritualic prin formulele stiute, dar nu ne explica prin predici si prin cateheze esentialul din viata noastra, care reprezinta apropierea cat mai deasa de Sfintele Taine.
|
Hai sa spun cum inteleg eu ca sfintii se considerau pacatosi.
Sfintii erau pacatosi, ca nimeni NU este drept inaintea lui Dumnezeu si ei vedeau asta mai bine decat noi.
DAR una este sa zic eu ca sunt pacatoasa cand stiu ca NU ma lupt la sange cu pacatul.. ba, habar Nu am ce este aceea lupta!
Si alta este cand ei, luptandu-se cu pacatul intelegeau ca din cauza firii lor cazute si inclinate spre pacat NU puteau face mai mult fara ajuttorul lui Dumnezeu. Altfel spus, ei se luptau pana la ultima putere si stiau ca de la ei putere nu pot invinge, ci Hristos invinge prin ei.. si astfel se apropiau de potir.
Diferenta este enorma.
(Nu stiu daca ma fac inteleasa, nu gasesc cea mai fericita forma de exprimare).
Citat:
Ca dovada, Duminica ce a trecut am fost singurul adult care s-a impartasit intr-o biserica arhiplina. Mie nu mi se pare firesc asa ceva si nici Sfintii din Cer nu cred ca ar putea fi de acord cu asa o departare a tuturor unii de altii. Daca Trupul Lui Hristos cu care ar trebui sa ne cuminecam suntem NOI, ceilalti din aceeasi Biserica ortodoxa, atunci ce fel de comuniune avem unii cu altii refuzand sa ne impartasim la Liturghii? Cu adevarat, simt ca traim vremurile din urma de maxima inselare, caci degeaba citim invataturile sanatoase ale Sfintilor daca le ignoram. Vedem, dar nu intelegem, auzim, dar nu pricepem. Parca si scrie undeva lucrul asta, undeva prin Noul Testament.
|
Si eu m-am impartasit duminica trecuta (nu am asteptat postul), dar nu mi-a dat prin cap sa-i numar pe ceilalti (e adevarat ca eu sunt in fata ca am copil mic).
DAR ca sa ma impartasesc duminica trecuta am postit si nu o saptamana ci mult mai mult.. ca vroiam sa ma spovedesc si zi de zi asteptam sa vina sotul mai devreme de la munca sa pot merge la biserica (cam 1,5 ore dus + 1,5 ore intors condus in timpul saptamanii+ cat mai stau acolo.. cu cine sa-mi las copiii atata timp?). Si zi dupa zi, asteptand, a trecut o saptamana, apoi alta etc..(si eu tot asteptam cu lista in geanta.. lista care se tot lungea) nu stiu cand am inceput, cred ca pe la inceputul lui octombrie, ca nu tin socoteala.
Deci nu ma grabesc sa judec pe altii.. ce treaba am eu ca altii se impartasesc la 40 zile? Daca o fac cu pregatire, bravo lor. Ce rost are sa arat cu degetul ca ei nu postesc sau nu se infraneaza? Nu port eu greutatea patimilor lor ca sa stiu cat de dificil este pentru altul! Poate ca pentru impartasirea aceea din post, altul duce o lupta cu pacatul mult mai grea decat imi pot eu imagina.