Puterea rugaciunii

[mihele_m]

În prealabil postat de Rodica50

"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .

"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."[2]
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare


Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin.
"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .

"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."[2]
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare

creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului.
În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare..
De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

"Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

Tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina. Trad. Din engleză în română Cristina M. C1999-2009 "Pravda Ru"


De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul" , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti.

Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa
"Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)

Credinta dreapta si rugaciunea facuta cu inima curata aduce pace, liniste, dragoste, puterea de a uita raul primit, de a ierta, de a intelege, de a darui, de a vindeca ranile trupesti si sufletesti.

"Gandul, cuvantul si fapta trebuie sa lucreze in chip vrednic de numele de crestin."
Sfantul Grigorie de Nyssa

Intradevar puterea rugaciuni nu are egal atunci cind este facuta cu mare smerenie si cu mare credinta .

[adrian010155]

Sa ne daruiasca Dumnezeu darul rugaciunii catre El, cu cuvimtele noastre, care tesnesc din inime noastre.

[arwein]

Stirea de la care porneste acest fir de discutie a aparut initial in Pravda. Incercand sa identific o sursa anterioara (in definitiv este vorba de cerecetare stiintifica si ar trebui sa fie comunicata sau publicata)- nu am reusit sa gasesc nimic, numai stirea reluata de diferite ziare, reviste, bloguri si forumuri- atat ale crestinilor cat si ateiste. Institutul de care este vorba exista, prof. Slezin este o persoana reala, lucreaza in domeniul respectiv; date putine si fara mare folos am obtinut numai cautand siteuri rusesti (cu traducerea prin Google, ca in ceea ce priveste cunostintele mele de lb. rusa....aproape, foarte aproape de zero). As putea incerca sa il contactez pe dl. Slezin, dar cred ca ma voi opri aici cu investigatia.
A fost un exercitiu absolut inutil. A fost inutil pentru ca mi-am dat seama ca, indiferent de rezultate, eu nu voi crede mai putin sau mai mult, nu astept niste studii in urma carora sa cred. Acesta atitudine de incercare a explicarii sau cuantificarii spirituale prin metodele stiintifice este inutila. Stiinta nu descrie fenomenul spiritual. Cred ca este o emanatie a...ispititorului epocii actuale- scientismul. Personal cred ca asemnea studii smintesc, pentru ca amesteca in capul oamenilor toate si pun pe acelasi plan Credinta in Dumnezeu si studiul stiintific.
Am citit o carte despre viata arhiepiscopului Luca din Crimeea- care a fost chirurg si cercetator si, acelasi timp, un mare marturisitor al credintei crestine din epoca sa (a trait intre anii 1877- 1961, in fosta URSS, a fost deportat in Siberia vreo 10 ani, a fost tinut in mizerie si i s-au facut multe mizerii); nu a privit partea sa de activitate stiintifica decat strict ca pe o modalitate de a servi oamenii si nicaieri (desi pentru cateva decade a fost si arhiereu si chirurg si cercatator simultan) nu a amestecat planurile- cel duhovnicesc cu cel stiintific. Este exemplara acesta atitudine. Altfel ce le-am raspunde ateilor? "S-a dovedit prin studii randomizate, realizate dublu-orb ca rugaciunea e benefica?" Sa fim seriosi! Credinta este mai presus de asta.!

[Rodica50]

În prealabil postat de arwein

Stirea de la care porneste acest fir de discutie a aparut initial in Pravda. Incercand sa identific o sursa anterioara (in definitiv este vorba de cerecetare stiintifica si ar trebui sa fie comunicata sau publicata)- nu am reusit sa gasesc nimic, numai stirea reluata de diferite ziare, reviste, bloguri si forumuri- atat ale crestinilor cat si ateiste. Institutul de care este vorba exista, prof. Slezin este o persoana reala, lucreaza in domeniul respectiv; date putine si fara mare folos am obtinut numai cautand siteuri rusesti (cu traducerea prin Google, ca in ceea ce priveste cunostintele mele de lb. rusa....aproape, foarte aproape de zero). As putea incerca sa il contactez pe dl. Slezin, dar cred ca ma voi opri aici cu investigatia.
A fost un exercitiu absolut inutil. A fost inutil pentru ca mi-am dat seama ca, indiferent de rezultate, eu nu voi crede mai putin sau mai mult, nu astept niste studii in urma carora sa cred. Acesta atitudine de incercare a explicarii sau cuantificarii spirituale prin metodele stiintifice este inutila. Stiinta nu descrie fenomenul spiritual. Cred ca este o emanatie a...ispititorului epocii actuale- scientismul. Personal cred ca asemnea studii smintesc, pentru ca amesteca in capul oamenilor toate si pun pe acelasi plan Credinta in Dumnezeu si studiul stiintific.
Am citit o carte despre viata arhiepiscopului Luca din Crimeea- care a fost chirurg si cercetator si, acelasi timp, un mare marturisitor al credintei crestine din epoca sa (a trait intre anii 1877- 1961, in fosta URSS, a fost deportat in Siberia vreo 10 ani, a fost tinut in mizerie si i s-au facut multe mizerii); nu a privit partea sa de activitate stiintifica decat strict ca pe o modalitate de a servi oamenii si nicaieri (desi pentru cateva decade a fost si arhiereu si chirurg si cercatator simultan) nu a amestecat planurile- cel duhovnicesc cu cel stiintific. Este exemplara acesta atitudine. Altfel ce le-am raspunde ateilor? "S-a dovedit prin studii randomizate, realizate dublu-orb ca rugaciunea e benefica?" Sa fim seriosi! Credinta este mai presus de asta.!

Pe Crestin Ortodox, la Sfaturi duhovnicesti vei gasi un articolreferitor la aceasta tema, dar nu pot sa-ti dau si alte detalii. Rugaciunea face minuni. Crede numai si te vei vindeca.

[arwein]

Eu nu sustin ca rugaciunea nu are putere, ci ca este inutil sa incerci macar sa strangi puterea rugaciunii in corsetul studiilor stiintifice, oricat ar fi acestea de oneste/ scrupuloase.

[tigerAvalo9]

A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre,a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul. A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime. A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră este creată şi-I aparţine Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creaţi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru şi El ne-a pus la dispoziţie toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şi descoperitor al voinţei Sale. A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte sensul si scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori …. să aducem cu laudele si mulţumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greşit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca şi noi din carne si sânge si având aceleaşi cerinţe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm. Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui. Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită. Toate popoarele lumii, chiar şi cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios. A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugăciunilor noastre. Acest corp care deşi este o capodoperă a Maestrului Creator, totuşi în urma neascultării faţă de 1


voinţa Stăpânului şi-a pierdut starea de fericire veşnică în care a fost orânduit la început şi pe care altfel ar fi putut să şi-o păstreze. Uneltirile diavoului însă l-au determinat să-şi satisfacă dorinţele şi poftele personale călcând voinţa si porunca Creatorului, aşa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moştenitoare credincioasă a primului si neascultătorului ei reprezentant. Astfel, de la primul act de neascultare al omului a intrat în lume moartea şi suferinţă. Corpul nostru se zbuciumă în zadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie să aibă loc. Ferice de cei ce-şi descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această comoară ce nu va pieri odată cu trupul lor, ci din contra, întocmai ca un prizonier captat în lanţuri, e dornic de adevar şi de lumină, suspină după revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se va întâmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.

[Marius22]

Rugaciunea reprezinta o taina a omului aflat in relatie cu Dumnezeu. A face din ea obiect de cercetare stiintifica este o "violare" a acestei intimitati. Mantuitorul spune: "cand vrei sa te rogi, mergi in camara ta...".

Iar eu ce fac, ma rog, merg la slujbe, iar dupa ce termin, ma conectez la aparate, imi iau tensiunea arteriala, pentru a constata efectele rugaciunii? Rugaciunea nu este un experiment, iar atunci cand devine unul, nu mai poate fi numita rugaciune, ci orice altceva.

[Rodica50]

În prealabil postat de Marius22

Rugaciunea reprezinta o taina a omului aflat in relatie cu Dumnezeu. A face din ea obiect de cercetare stiintifica este o "violare" a acestei intimitati. Mantuitorul spune: "cand vrei sa te rogi, mergi in camara ta...".

Iar eu ce fac, ma rog, merg la slujbe, iar dupa ce termin, ma conectez la aparate, imi iau tensiunea arteriala, pentru a constata efectele rugaciunii? Rugaciunea nu este un experiment, iar atunci cand devine unul, nu mai poate fi numita rugaciune, ci orice altceva.

Uneori e nevoie si de interventia oamenilor de stiinta- pentru cei care nu cred- vezi documentarul"Memoria apei" "Inger digital 2".Chiar noi, nefiind oameni de stiinta, ne dam seama ca rugaciunea aduce echilibru si mentine organismul la cote normale de functionare. E un rezultat si nu o asteptare.

[varlaam]

Sporeşti în rugăciune şi smerenie, atunci când simţi nevoia să te rogi, aşa cum simţi nevoia de aer şi apă. Există o chemare ascunsă în tine, care te îndeamnă continuu să ceri, să mulţumeşti şi să lauzi pe Creatorul tău, eul din tine care se vrea la Tatăl şi la mama lui. El doreşte să se biruiască pe sine, dar se vede slab şi neputincios. El nu vrea să fie rob, adică împătimit, purtând un nume atât de mare, de creştin, ci se vrea lângă Stăpânul şi Răscumpărătorul său.Puterea rugăciunii nu stă în cutare sau cutare cuvinte, ci în felul cum se săvârşeşte. Această grijă, preocupare de fineţe sufletească continuă, aduce o retragere în tine, neprovocatoare şi smerită în toate. (Ne vorbeşte părintele Arsenie, vol. I)

[IOLANDA]

Rugaciunea, este comuniunea noastra cu Dumnezeu...este legatura intre inima noastra si inima lui Dumnezeu.Pentru a ne asculta rugaciunea, Dumnezeu trebuie sa ne gaseasca "in miscare"...continua,adica cu gandul numai la EL ....si atunci, ne va lua de mana si ne va ajuta sa gasim calea spre mantuirea noastra. Dumnezeu ne iubeste in asa masura,incat asteapta de la noi doar un semn(al smereniei,pocaintei)noastre.El nu vrea sa ne vada ca citim cite 4 acatiste pe zi si facem 100 de metanii(fara sa simtim nimic)"ne zice parintele Arsenie Papacioc"....putem spune doar"DOAMNE MILUIESTE-MA!!" si "DOAMNE IARTA-MA!!"..numai sa porneasca din adancul inimii noastre celei smerite.