mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXII)

Slava venirii “Domnului “ de la Pucioasa îi înconjoară pe adepţii pucioşi şi îi cuprinde şi mai ales îi surprinde, căci ei nu pot să se suie cu mintea la această slavă, căci slava aceasta este tainică şi nu se vede şi nu se simte şi nici nu se aude (exceptându-i pe liderii lor, care stau ceva mai bine cu timpanul, nicovala şi scăriţa), iar măreţia slavei este cuvântul pucios. La rândul lor, sfinţii pucioşi sunt răsplătiţi cu venirea “Domnului” cu ei, în timp ce adepţii pucioşi de pe pământ sunt chemaţi să se facă şi ei vrednici de aceeaşi răsplată, prin propovăduirea cuvântului pucios care trebuie neapărat lăsat să meargă în lături şi, desigur, dacă lăturile nu sunt de ajuns, să meargă peste tot pământul, căci "e vremea venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă" – putere (şi slavă) care de pucioşi se crede, dar nu prea se vede:

“Această slavă vă înconjoară pe voi, dar voi sunteţi micuţi cu mintea, că nu se suie la mintea nimănui toată slava Mea cea tainică, dar ea este, fiilor, este şi vă înconjoară pe voi şi sunteţi cuprinşi în slava venirii Mele, şi voiesc să fiţi pe deplin vrednici de ea. De aceea vin mereu şi Mă slăvesc cu cuvântul Meu peste voi, căci măreţia slavei Mele este cuvântul Meu. Amin. Mă slăvesc cu sfinţii peste grădina de la voi, căci ei au întărit pe pământ credinţa în Dumnezeu şi au zădărnicit deşertăciunea idolilor şi a oamenilor. Plata celor sfinţi este venirea Mea cu ei, slăvindu-Mă între ei. Fiţi şi voi plini de venirea Mea, precum sunt sfinţii din cer, fiilor. Daţi curs cuvântului Meu peste voi şi lăsaţi-l să meargă în lături, că e vremea venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

Adepţii pucioşi sunt însă cam greoi la împlinire, căci ei au fost îndelung aşteptaţi să fie şi să lucreze “venirea Domnului” cu ei, şi încă mai sunt aşteptaţi şi astăzi, iar “venirea Domnului” mai întârzie până ce ei vor fi bine pregătiţi. Pentru aceasta, ei sunt stimulaţi şi îmbrăcaţi cu binecuvântări pucioşeşti şi purtaţi pe umeri nevăzuţi, necunoscuţi, de duhurile vorbitoare de la Pucioasa, ca să pregătească ei sărbătoarea zilelor venirii Domnului şi tot ei să vegheze la această venire, ca să nu treacă ea neobservată atunci când, tainic, va veni:

“[...]Eu şi cu sfinţii v-am aşteptat să fiţi şi să lucraţi venirea Mea cu ei. Aceasta este ce lucraţi voi prin tot lucrul vostru care-Mi face Mie cale spre oamenii care cred şi care nu cred că Eu Mă întorc de la Tatăl. Gătiţi cărarea oamenilor spre Mine. [...] Vă îmbrac în binecuvântarea Mea şi vă port pe umerii Mei cu tot ce aveţi voi de lucrat spre zi de sărbătoare a venirii Mele, zi din zilele venirii Fiului lui Dumnezeu după două mii de ani de aşteptare. Pregătiţi-vă veghea pentru venirea Mea cuvânt la voi […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

Căci “venirea Domnului Pucios” la credincioşii Lui este o taină înfricoşătoare pentru cei din cer, care se cutremură de greul şi de strâmtoarea venirii Lui, căci “fiara cea care se ridică din adânc îşi scutură peste tot tainicele ei săgeţi, ca să-i rănească şi să-i slăbească” pe liderii pucioşi cei pecetluiţi de duhul vorbitor de la Pucioasa. Aceştia au nevoie de ajutor din cer şi cerul îi ajută pe ei (deşi ei mereu se plâng că sunt slabi şi neajutoraţi):

“O, taina Mea cu voi este taină înfricoşătoare pentru cei din cer care Mă văd cu voi şi care stau mereu aproape pentru Mine şi pentru voi şi îmi slujesc Mie şi vouă, că n-a fost mai greu şi mai strâmt pe pământ ca în zilele acestea ale venirii Mele la voi. […] aveţi nevoie de ajutor, fiilor, că n-a fost mai greu şi mai strâmt pentru omul credincios, ca şi în zilele acestea ale venirii Mele când fiara cea din adânc, care se ridică să meargă spre pieire, îşi scutură peste tot tainicele ei săgeţi, ca să-i rănească pe cei pecetluiţi ai Mei, ca să-i slăbească pe ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Deşi “venirea Domnului în cuvânt” de la Pucioasa se întindea în anul 2000 pe mai bine de 45 de ani, timp în care s-au adunat zeci de kilograme de maculatură pucioşească pseudo-ortodoxă, liderii pucioşi pretind că tot nu este de ajuns, căci “cuvântul de peste ei” n-ar fi aşa de mult. Motiv pentru care ei au continuat să fabrice pe bandă rulantă predici pucioşeşti prolixe şi lăbărţate care aduc "reţeta vieţii veşnice", actualizând mereu “venirea Lui la ei” şi repetându-se în idei până la refuz şi chiar ajungând să se contrazică pe sine uneori:

“O, nu e mult cuvântul Meu cel de peste voi, nu e prea mult, măi fiilor mici. El este cel ce vă ţine de mână cu Mine; el este cel ce vă scoate la lucru în fiecare zi, la lucrul vieţii veşnice în voi şi cu voi şi între voi. O, de ar lua omul de pe pământ venirea Mea la voi ca s-o pună peste el şi să înceapă şi el viaţa cea veşnică în trupul şi în sufletul şi în duhul lui!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

"Venirea Domnului" de la Pucioasa mai are un scop nobil: acela de a dezrobi tot pământul se sub piciorul omului necredincios care s-a stricat şi miroase urât pe pământ, căci pământul aşteaptă cu plâns şi cu suspine venirea Domnului din cer pe pământ:

“Sunt cu raiul pe braţele Mele, ca să-l aşez pe pământ. Aceasta este plata pământului care plânge cu gemete lungi sub aşteptarea venirii Mele, ca să-l scot de sub piciorul omului străin de Dumnezeu, căci pământul este al Meu, fiindcă Eu l-am făcut. […] Am venit după om, şi găsesc pământul suspinând pentru stricăciunea omului de pe el. Omul s-a stricat şi miroase urât pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Preoţii din B.O.R. sunt “tari la cerbice” şi sunt cei mai vinovaţi de nepăsarea oamenilor faţă de “venirea Domnului de la Pucioasa”, pentru că ei fac pe “popa prostu’”, prefăcându-se că nu pricep ceea ce ei, în realitate, înţeleg foarte bine: aceea că "la Pucioasa a venit Judecătorul lumii după om", iar pe liderii pucioşi i-a aşezat El acolo ca să fie ei ajutorul venirii Lui pe pământ, căci El ba este, ba nu este Atotputernicul, căci este Cel Neajutorat care nu poate singur, fără ajutorul neprecupeţit al lor:

“Şi tot aşa şi azi, nu se sfâşie inimile celor tari la cerbice şi se joacă toţi „de-a popa prostu” şi o fac pe nepricepuţii faţă de venirea Mea cu cuvântul peste pământ, faţă de chemarea neamurilor la înviere. Aceştia sunt hoţii care au luat sub stăpânirea lor pământul şi omul, ca să nu mai am Eu parte pe pământ, dar iată, am venit ca moştenitor al pământului şi am venit după om. Am venit să Mă judec cu omul pentru pământ şi pentru om. Am venit după două mii de ani ca să-l întreb pe om ce a făcut el după ce Eu am murit pe cruce pentru el şi am înviat apoi pentru el, pentru ca să ia el din taina învierii, din taina vieţii veşnice să ia, şi să trăiască prin ea apoi. Am venit, şi aşez pe om înaintea Mea, ca să-Mi dea acest răspuns. Amin. Şi v-am pus pe voi să Mă ajutaţi să vin după om, fiilor aşezaţi de Mine la gura râului de foc care se varsă din gura Mea peste pământ, ca să-l curăţ pe om cu iubirea lui, cu dreptatea lui. V-am pus martori ai cuvântului Meu înaintea oamenilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)