Protestantii sau ''pocaitii''

Din anumite motive, familia mea nu este o famile de credinciosi practicanti. Cand am fost mica, nu am avut drumuri catre biserica si am crescut acceptand ideea existentei unui Dumnezeu ... dar nu stiam nimic despre El. Crescand, cand am inceput sa caut ... am intalnit, legat de biserica ortodoxa, unele lucruri pe care nu le-am inteles si altele pe care nu le-am putut accepta. Nu vreau sa intru in prea multe detalii, pentru ca nu vreau sa se simta nimeni ofensat ...
Am sa dau doar doua exemple de lucruri care mi s-au parut ciudate si care nu se potriveau cu ceea ce era in sufletul si in mintea mea.
De exemplu, in oras s-a intamplat, cu multa vreme in urma, sa fie vreo 10 ani, poate mai putin - ca pe scena casei de cultura sa se suie un preot ortodox si unul catolic, pentru a tine o predica. Acest lucru a facut foarte multa valva ... s-a mediatizat foarte tare si chiar am fost oprita pe strada de un reporter radio care mi-a cerut parerea despre acest eveniment. Parerea mea a fost, si a ramas in continuare, aceeasi: Dumnezeu este unul singur. Nu exista un Dumnezeu ortodox, unul catolic si altul mai stiu eu de care ... iar faptul ca erau impreuna pe scena cei doi preoti mi s-a parut un lucru normal. Mai tarziu, am aflat ca de fapt exista o anumita "politica" crestina care contrazice ceea ce credeam eu.
A mai fost un lucru care m-a tulburat foarte tare. Cine era pe langa mine in acea vreme si ma introducea in lumea ortodoxiei, mi-a explicat ca nu aveam voie sa intru in biserica in anumite zile ale lunii, pentru ca sunt murdara ... Si nu am inteles de ce si nici nu mi s-a dat o explicatie ... Eu am crezut, si cred in continuare, ca Dumnezeu este responsabil de acele zile ale mele, pentru ca asa m-a creat, si atunci de ce mi le-a dat daca nu aveam voie in biserica Lui?

Lucrul foarte interesant stiti care este? Ca eu am ajuns in biserica in care sunt nu pentru ca cineva mi-a facut capul mare, ci pentru ca Dumnezeu a ascultat rugaciunile unei femei batrane, ortodoxe, din satul parintilor mei. Am avut o perioada foarte grea in viata, acum vreo 5-6 ani. Am fost la spovedanie la preotul din sat si dupa ce m-am spovedit si am mai povestit cu el, preotul, un om tanar si care m-a impresionat prin comportamentul si atitudinea lui, mi-a spus: "este aici un sat o femeie batrana care nu face altceva decat sa se roage pentru cei care au nevoie de rugaciune. Te-am pus pe lista ei. "

Asta se intampla in decembrie, dupa Craciun. Iar in martie anul urmator l-am acceptat pe Isus ca Domn si Mantuitor al vietii mele ...

De aceea, eu nu inteleg toata aceasta lupta intre crestini. Eu cred ca Dumnezeu lucreaza si prin Biserica ortodoxa, si prin cea catolica si prin cea protestanta, si prin cea neo-protestanta si fiecare crestin are un loc al sau, o anumita biserica cu care se identifica.

Aici, unde ma aflu acum, imi place foarte mult pentru ca pastorul nu arata cu degetul catre biserica noastra spunand ca ea este singura cale, nici catre sine - spunand ca invataturile lui conteaza, ci sta cu degetul indreptat catre Isus si spune: acolo trebuie sa mergi, pentru ca El este singura cale si pentru ca invataurile Lui sunt singurele care conteaza.