cele 10 porunci

În prealabil postat de georgeval

Idolatria in contextul biblic inseamna sa confunzi divinitatea cu anumite obiecte sau fenomene- sa le personifici sau sa inventezi o divinitate, aceasta neexistand in realitate.

Corect! Dar, as mai adauga ceva ... Traim in zilele de azi o forma mai subtila de idolatrie. Sigur, nimeni nu se mai inchina fenomenelor, multe lucruri sunt intelese de oameni, misticismul nu mai are aceeasi putere ca inainte.

Haideti insa, sa ne uitam putin la vietile noastre. Ce se afla in locul lui Dumnezeu in viata crestinului de azi?

Sunt crestini care traiesc cu credinta ca banii vor putea rezolva toate lucrurile. Nu spun ca este rau sa ai bani, dimpotriva, este o binecuvantare pe care Domnul o revarsa asupra copiilor Sai. Dar, in prea multe inimi ei sunt pe primul loc. Au o problema, merg la pusculita ... Au un plan, merg la pusculita ... Ei cred "Da, Dumnezeu exista, Isus este Mantuitorul meu, dar ... banii mei ma vor scoate din orice situatie". Aceasta atitudine este idolatrie. La fel s-a comportat tanarul din evanghelii, cand i-a spus lui Isus ca vrea si el viata vesnica. Cand Isus i-a cerut sa vanda tot si sa dea saracilor, a vrut de fapt sa-i verifice inima. Tanarul insa idolatriza banii si ii iubea mai mult decat viata vesnica ...

Unii dintre noi avem mai multa incredere in oameni decat in Dumnezeu. Sigur, este bine sa tii cont de sfaturi, de indrumari dar ... ce facem atunci cand trecem printr-o situatie in care avem nevie de calauzire? Poate ca cel mai intelept lucru ar fi, inainte de a vorbi cu oricine altcineva, sa ne rugam si sa-i incredintam Domnului intreaga problema si nevoia de calauzire.

Masina, meciurile de fotbal, salonul de coafura, hainele scumpe si atat de multe alte lucruri care se afla in centrul preocuparilor noastre, toate pot lua imaginea unor idoli inaintea carora ne inchinam ...

Chiar si familia, sotul, sotia, copiii ... daca ei sunt mai importanti decat Dumnezeu in viata mea, sunt tot subiecte de idolatrie.

Si chiar si biserica poate fi un idol. Daca ea conteaza, pentru mine mai mult decat conteaza Dumnezeu, ma inchin unui idol. Daca ies in lume si, in loc sa-i spun celui care Il cauta pe Dumnezeu "Dumnezeu te iubeste, si-a dat Fiul jertfa pentru viata ta, El te primeste exact asa cum esti si vrea sa petreaca vesnicia cu tine" ii spun "vino la biserica mea (oricare ar fi ea) ca acolo si numai acolo iti vei gasi mantuirea" - comit din nou un act de idolatrie.

Daca ma duc sa-mi fac o harta astrologica, pentru a-mi vedea destinul - am incredere mai multa in asezarea planetelor decat in planul pe care Dumnezeu il are pentru viata mea. Daca stau si o ascult pe Urania si predictiile ei pentru saptamana mea de viata care va urma, ma inchin Uraniei si cunoasterii sale si nu am incredere in faptul ca ceea ce are Dumnezeu pus deoparte pentru mine pleaca din grija si iubirea Lui.

Si da, mai pot fi si eu centrul vietii mele. Atunci cand traiesc cu convingerea ca lumea se invarte in jurul meu, cand traiesc convinsa fiind ca eu pot face tot si pot rezolva tot si stiu tot si nu am nevoie de indrumare, de calauzire ... cand am convingerea ca deciziile mele sunt cele mai intelepte ... cand nu depimd total si nu ma sprijin pe Dumnezeu si calauzirea Lui ... am facut din mine un idol...

Si lista ar putea continua.
Eu cred ca suntem oricum idolatrii, atata timp cat centrul vietii noastre este altul decat Dumnezeu, atata timp cate ne incredintam viata, fiecare zi a vietii noastre, altcuiva - oricine si orice ar fi - decat lui Dumnezeu. Numai in situatia in care Dumnezeu este cu adevarat sursa vietii noastre, si asta nu la nivel de teorie ci practic, de abia atunci putem spune ca respectam porunca...

În prealabil postat de macsim

Eu cred ca suntem oricum idolatrii, atata timp cat centrul vietii noastre este altul decat Dumnezeu, atata timp cate ne incredintam viata, fiecare zi a vietii noastre, altcuiva - oricine si orice ar fi - decat lui Dumnezeu. Numai in situatia in care Dumnezeu este cu adevarat sursa vietii noastre, si asta nu la nivel de teorie ci practic, de abia atunci putem spune ca respectam porunca...

Oricat de dur ar putea sa sa fie pentru linistea amagitoare a constiintei noastre,si eu subscriu la acest punct de vedere.Nu exista jumatati de masura.Noi le creem pentru ca suntem incapabili in esenta si avem nevoie si de un drum mai usor.In Evanghelia dupa Matei 28:18-20 se spune:

,,Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin."

Se repeta de 4 ori cuvantul tot/toate:toata puterea,toate neamurile,toate poruncile,in toate zilele.Observati vreun standard mai mic decat ,,absolut tot"?Eu nu.Oricine urmeaza acesta cale Mantuitorul il asigura:

,,Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi."(Ioan 10:27-28)

Intrebarea este de ce anume asculta ,,oile"de sunt capabile de o asemenea traire? Vechiul Testament ne arata despre ce este vorba:efectul chemarii divine: ,,Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui."(Isaia 55:11)

Orcine citeste Sfanta Scriptura,fie si la modul superficial,va observa ceva fara putinta de tagada:metodele Celui de Sus nu sunt precum ale noastre.Gandurile Lui nu sunt precum ale noastre iar solicitarile Lui cu siguranta sunt diferite de ce ne asteptam noi,in comoditatea noastra.

Cand Mantuitorul i-a chemat pe Simon Petru si pe Andrei le-a spus:,,Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. "(Matei 4:19).Nu le-a zis ,,Veniti"asta ar fi fost o invitatie pe stilul ,,Veniti,vedeti,
poate o sa va placa,alegeti ce va place". Nu a spus asta.Nu a fost o invitatie ci o chemare.Veniti dupa Mine.Urmati calea Mea.Nu alta.Nu a spus ca va fi usor.In esenta este teribil de greu sa-L urmezi pe Hristos cat timp nu intelegi exact ceea ce iti cere Hristos.S-ar putea ca toata lumea sa fie impotriva ta si s-ar putea sa fii chinuit pina in ultima secunda a vietii tale.Adevarul este ca pe foarte multi ne sperie cumplit acest gand,al unei chemari totale si radicale.Dar in esenta asa este pentru ca asa a fost Cel care a propovaduit-o.

Noi avem o Credinta cu jumatati de masura.Puteti vedea acest lucru cu ochiul liber.Doar sa fim sinceri cu noi.Cineva spunea:

,,Dorinţe neîmplinite. Oamenii trăiesc cu ele. Singura problemă e că cei mai mulţi dintre ei nu doresc să trăiască aşa. Se spune mereu,,Fă tot ce poţi ca să-ţi satisfaci dorinţele. Şi fă-o cât poţi de repede. Nu pierde vremea. Ai o singură viaţă. Trăieşte pentru ziua de azi. Ia tot ce poţi din ea." Aşa procedează lumea noastră. Flămânzeşte şi însetează după orice în afară de neprihănire. Astfel descoperă păcatul şi, odată cu acesta, frustrarea pe care o aduce. De aceea lumea e un loc atât de nenorocit. De aceea atât de mulţi creştini sunt uneori atât de nefericiţi. Noi nu flămânzim şi nu însetăm după neprihănire. Suntem flămânzi şi însetaţi după lucrurile lumii.Unde vom găsi oare în lumea aceasta un loc unde oamenii să poată trăi astfel? Vedeţi, nu e vorba de o lume indiferentă. E o lume ostilă, păcătoasă, crudă, lacomă. E o lume care trăieşte pentru sine."

Impotriva acestei lumi Hristos a spus:Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti" cand satana de fapt asta ii oferea cand a spus ,,Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie."(Matei 4:9-10)

Problema multora dintre noi este ca suntem prea mult in acesta lume si prea putin in Hristos.Sanctiunea,oricat ne-ar inspaimanta este dura:,,Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? "(Matei 16:26).

Acum intrebarea mea:oricat de dur vi s-ar parea,oricat de inspaimantator ar fi,cat de greu sau de imposibil ar suna,dvs,toti cei care citit aceste randuri,cand va analizati viata pin acum si comparati cu ce v-a cerut Hristos...puteti spune ca IL urmati? Nu pentru ca este o optiune ci pentru ca este singura cale.EL a spus asta.Pe mine,raspunsul la analiza mea,ma sperie de-a dreptul.

Suntem toti constienti de faptul ca putem muri in orice moment?E bine daca intelegem asta.,,Maine"s-ar putea sa fie prea tarziu.Asta nu trebuie sa te faca sa cazi din credinta ci doar sa constientizezi ce trebuie sa faci in primul rand,s-ar putea sa nu stai prea mult prin lumea asta.Fiecare zi conteza.De ce credeti ca anumiti pustnici sau duhovnici ortodocsi dormeau cu sicriul in chilie?Tocmai din acest motiv.Sa nu uite ce poate veni si ce este important.

Poate ca dvs dormiti mai linistit.Eu nu reusesc asta.