Despre desfranarea intre sot si sotie

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Parintele Cleopa spunea:
``Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? " Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai ". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist.``

Eretic nu este acelasi lucru cu necredincios.
Dar, oricum, subtila aluzie. Se inscriu pe o linie a delicatetei generale in tratarea problemelor.

Anna21 sa iti explic acum acel paragraf al meu. In primul rand era o parere a mea. Eu sustin ca toti suportam consecintele faptelor noastre. Nu e nimeni de vina cand trecem prin greu. un pic cam exigenta aceasta idee, adevarat.
Nu stiu contextul casatoriei tale cu un necredincios. Eu faceam comparatie cu mine. Nu m-as casatori cu un necredincios pentru ca as fii constienta de piedicile care ar aparea intre mine si el. As fi constienta ca nu am avea aceleasi dorinte, aceleasi conceptii, aceleasi idealuri.
Sotul tau salveaza vieti pentru ca asa e meseria lui, si pentru ca are avantaje materiale. (Aceea masina argintie pe care o conduci.) Nu stiu daca e iubire de semeni. Cei necredinciosi nu fac nimic daca nu le aduce o stare de bine lor. (material - servici cu posibilitati de castig mai bun, trupeste - somn cand are chef in loc de biserica de pilda, spiritual - un documentar interesant despre stiu eu ce, in loc de citirea unei carti religioase , etc.).
Eu am fost atee Anna21, si stiu ce trairi si conceptii aveam. Asta in copilarie si pana la 20 ani. Si eu am crescut in comunism cu un tata secretar de partid. In casa noastra nu se vorbea de religie niciodata atunci. Tatal si mama mea nu s-au casatorit religios. Dar vreau sa iti spun ca tatal meu cu cativa ani inainte de moarte l-a cunoscut pe Dumnezeu.
Vezi, tu spui despre credinta ta, ``atata cat am adica foarte putina``. nu e de mirare ca nu poti sa iti faci sotul sa inteleaga. Intai trebuie sa lucrezi cu tine si apoi cu ceilalti. Atunci cand credinta ta e mare, foarte multa nu foarte putina, atunci cu siguranta si sotul tau va intelege prin tine. Ca sa fii apostol in casa ta trebuie sa ai credinta multa.
Credinta nu se rezuma doar la a merge la biserica cu acea masina argintie , a tine post si merge la duhovnic. Credinta insemana mult mai mult. Si asta tine de suflet si de simtiri. trebuie sa simti mult, ca sa crezi mult.

Si acu nu fac referire la tine. O spun la general.
De ce oamenii doar cand au in fata lor o cumpana isi amintesc de Dumnezeu? Pentru ca atunci realizeaza ca doar bunul Dumnezeu e cel ce il salveaza?

Si mai am o intrebare: crezi ca iubirea de semeni a unui om care salveaza vieti in spital e mai mare decat iubirea de semeni a unui om care este portar la spital? Doar pentru ca meseria sa este de medic? Poate portarul iubeste semenii mai mult decat medicul dar nu s-a facut medic din diverse motive: bani de facultate, o capacitate de invatare mai buna, etc.
Eu zic ca masura iubirii semenilor nu este meseria pe care o faci ci este in inima, in suflet si e diferita in functie de plamada lui.
Daca maine medicul ar orbi si nu ar mai putea opera, nu ar mai putea profesa, nu ar mai iubi semenii la fel ca inainte? daca iubeste semenii cu adevarat ii va iubi si cand salveaza vieti la propriu si cand salveaza vieti la figurat. Asa cum poate o poate face portarul.

Referitor la faptele bune fara credinta. Daca un om face fapte bune nu pentru a fi milostiv si a lucra pentru mantuirea sa, ca e necredincios, atunci el face fapte bune din alte considerente. Poate si simpla multumire adusa de omul ajutat il face sa se simta bine el ca om. Si atunci cum se numeste asta?
Incepi sa intelegi cum e cu iubirea de semeni? Este o iubire neconditionata, este o iubire suprema care intruneste in ea toate sentimentele umane bune: respect, dragoste, mila, atasament fara sa astepti nimic in schimb. Care vine dinlauntrul tau, spontan, fara sa iti ceara cineva ajutorul. Il vezi ca sufera si te duci si il ajuti. Fara sa te puna cineva sa faci ceva, ci doar ca asa simti tu. Iubirea de semeni este atunci cand plangi cand vezi ca plange semenul tau, atunci cand suferi cand vezi ca semenul sufera. Iubirea de smeneni este atunci cand esti alaturi de semenul tau oriunde ar fi el si oricand.

Dar de multe ori ateul asteapta mai mult decat simpla multumire.

Nici nu stiu de unde sa incep.
Nu stiu daca are rost sa vorbesc despre meritele sotului meu.. ca intr-adevar nu se poate compara cu portarul.
1. Vad ca nu a murit mitul bogatiei medicilor. Eu nu cred ca in ziua de azi vreun student la medicina mai viseaza sa se imbogateasca. Daca vrei cifre.. iti dau pe privat, sa nu iscam noi discutii penibile.

2. Sotul meu necredincios este mai bun decat mine si nu o spun din falsa smerenie sau mai stiu eu ce. E un fapt. Daca are pacatele lui.. alea Dumnezeu i le va socoti, de va vrea.
In tara in care traiesc, medicul este prins intre procesele de malpraxis si politicile sistemului de asigurari sociale, astfel incat are putina libertate in profesarea onesta a meseriei sale. A avea grija de pacienti este de multe ori un act de curaj. Cazuri exista variate, dar pt ca nu necesita multe detalii medicale, ma voi referi doar la situatia in care sotul meu a taiat o gravida in sala de consult (deci nu in sala de operatie, fara sterilizare ca la carte si cu anestezie locala, ceea ce nu s-a mai vazut in acel spital!) pentru a-i salva copilul. Nu pot spune ca l-a felicitat cineva, dimpotriva., daca ceva ar fi mers rau nu mai profesa in ziua de azi. Si sunt multe alte situatii..

Dar bineinteles NU se compara cu iubirea genuina a portarului care in reveria lui SIMTE poate cuprinde intreaga umanitate in dulcele fior al dragostei. Nu este intrecut poate decat de nea Gicuta de la carciuma care si el SIMTE ca iubeste cu patos toata omenirea dupa al doilea pahar.

Ca iubirea si sentimentul sunt esentiale. Te citez: "Credinta insemana mult mai mult. Si asta tine de suflet si de simtiri. trebuie sa simti mult, ca sa crezi mult."


Of, Of, mai,mai..
TE rog DIN SUFLET si DIN INIMA (ca sa fim pe aceeasi lungime de unda cu limbajul), nu-mi mai scrie mesaje!
Considera ca ignorarea mea este o fapta de milostenie, caci cu adevarat ar fi milostenie in situatia de fata.

Sau daca tii neaparat sa scrii, te rog scrie despre ce stii. Alege oameni pe care-i cunosti, din familia ta si scrie despre ei in mod instructiv.

Propun sa scrii despre iubirea de oameni a tatalui tau, de ex.: o analiza comparativa cu coafeza de la frizeria din colt. Ca sa aflam cine si de ce are mai multa iubire, sa invatam despre slujirea aproapelui si alte lucruri de folos sufletesc!

Dar te rog nu ma mai iubi in atatea sfaturi ca nu am timp nici sa ma enervez.




Cu adevarat off topic:
Rabinul se intalneste cu Itzic si-l intreaba de una, alta.. Itzic spune ca-i suparat ca are gastele bolnave si ii mor.
OOO, spune rabinul plin de el, dar da-le orz cu miere.
Dupa cateva zile Itzic vorbeste cu rabinul si se plange ca tot mor gastele.
Asaaa, ia sa le dai tu orz cu rachiu, spune rabinul cu mult calm atotstiutor.
Dupa o saptamana iar se plange Itzic.. mor gastele.
Aaa, dar trebuie sa le dai doar hamei cu lapte, asta-i leacul.
Dupa o vreme iar se vede rabinul cu Itzic si-l intreaba de gaste.
Au murit toate, rabine..
Vai, dar eu mai aveam sfaturi, dar acum nu ai tu gaste!