mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVIII)

În 19 August 2000, duhul vorbitor al văzduhului (care pretindea că este Mirele-“Hristos”-Pucios) anunţa solemn că este venit cu norii şi că e întâmpinat în nori de către fiii Săi veghetori, liderii pucioşi, care se întîlnesc aici pe nori şi cu tatăl lor şi al minciunii pe care ei o promovează drept “ortodoxie” (originală, ce-i drept). Deşi nu l-a văzut nimeni nici atunci, nici după aceea, cu acest prilej El proclamă că a venit vremea venirii Lui şi a slavei venirii Lui, căci ei sunt “aleşii” şi sunt slava venirii Lui, şi sunt îmbrăcaţi în haina venirii Lui, căci sunt fiii venirii Lui cu norii care-L acoperă ca să nu I se vadă slava cu care aduce nunta cerească pe pământ şi aşează mulţimile flămânde de pe tot Pământul la masa nunţii Lui cea cerească:

“O, fiilor care vegheaţi cu Mine, vă îmbrăţişez în norul venirii Mele, iar Tatăl este întru Mine. Vreau să Mă rog în voi, vreau să lucrez în voi, ca să vă mărturisească Tatăl de fii, aşa cum M-a mărturisit pe Mine de Fiu al Său în vremea când Mă rugam Lui. Voiesc să ştie lumea toată că Eu Mă slăvesc în voi şi că voi sunteţi slava Mea cea de la venirea Mea. Amin. Nu pentru voi voiesc aceasta, ci pentru Mine, fiilor. Tatăl voieşte din nou să Mă mărturisească Fiu al Său în voi, Eu în voi, şi voi în Mine, că e vremea venirii Mele şi a slavei venirii Mele. Amin. Luaţi pe voi haina măririi Mele, haina venirii Mele, şi slăviţi-Mă pe Mine peste mulţimile pe care Eu le voi aduna ca să audă glasul cuvântului Meu de la voi. Faceţi-vă slavă a Mea peste pământ, căci Tatăl vine peste voi cu norul slavei Sale, ca să mărească pe Fiul Său lucrător peste voi, ca să aducă zile de nuntă cerească cu voi peste pământ. Vreau să Mă rog în voi, ca să vă mărturisească Tatăl că sunteţi fiii venirii Mele, căci Tatăl aşa închinători voieşte.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Liderii Pucioşi se dedulcesc cu cuvinte galeşe, alintându-se unul pe alta cu formula “copilaşi de la iesle”, pe care ei pretind că o aud din gura nevăzută a Stăpânului lor, duhul invizibil de la Pucioasa care, din întunericul în care Se ascunde, îi invită pe oameni să intre în dialog cu Întunecimea Sa şi să le dea inima lor, ca să aibă El scaun de domnie în inima omului şi să audă şi să cinstească venirea Lui, venirea lui Antihrist care Se dă drept Hristos cel ce vine cu norii:

“O, copilaşi de la iesle, vreau să-l învăţ pe om taina inimii, taina cerului pe pământ, statul Meu cu omul. Inima omului trebuie să vorbească cu Mine, căci inima Mea vorbeşte cu omul. Trebuie şi omul să vorbească cu Mine. O, nu mai ştie omul vorbirea lui cu Dumnezeu, căci în inima lui stă el, omul, şi stă fără Mine. Locaş al cerului este inima omului. Aşa a fost ea făcută atunci când Eu l-am zidit pe omul cel dintâi. Scaunul Meu de domnie este inima omului, dar nu aude omul taina aceasta, taina inimii omului. Voiesc să Mă audă omul. Trec cuvânt prin grădina cuvântului şi Mă duc spre oameni ca să Mă audă, şi îi aduc pe oameni aproape, ca să Mă audă şi să le spun despre venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Miza Duhului Pucios este eminamente locală, şi este amăgirea neamul românesc cel ortodox, pe care trebuie să-l înveţe esenţialul, adică înţelepciunea care iese din piatra filozofală, şi anume că
1. “ortodoxie mai este doar la Pucioasa”, şi, mai ales, că
2.“românul este român”. Tocmai de aceea are loc şi venirea Lui tainică pe plaiurile româneşti şi nu aiurea, ca să înţeleagă românii că le trebuie un nou Stăpân, care să-i recicleze, adică să-i re-înveţe pe români “ortodoxia” , stăpân şi domn cu care ei nu se pot întâlni decât numai “în zilele Lui” (în 26-28 august 2000, la aşa-zisa “Ssărbătoare a Ccreştinătăţii Rromâneşti de la Ppucioasa”) şi numai în Grădina Întâlnirii de la Pucioasa, unde coboară slava Lui. Iar slava Lui sunt liderii pucioşi, care se îmbracă în slava Lui:

“Să vină românul să-i spun ce înseamnă românul român, că iată, Eu grăiesc pe româneşte şi aşa îmi vestesc împărăţia Mea şi venirea Mea cu ea. Amin. Iar voi fiţi slava Mea şi îmbrăcaţi-vă cu ea, că e vremea slavei Mele cu voi. Taina Mea cu voi vă ţine în norul ei, iar Tatăl Mă mărturiseşte pe Mine cu voi, şi fi-va tot mai mult să înţeleagă omul taina venirii Mele la voi, taina cerului pe pământ cu omul, taina Domnului cu oamenii pe pământ. Amin. Daţi zor, fiilor, cu pregătirea zilelor Mele cu voi în grădina întâlnirii, că Eu adun mulţimile lângă izvor ca să le dau din apa vieţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Duhul Pucios pecetluieşte apoi cu mare duh pe cei care se vor amăgi şi vor veni la “Ssărbătoarea Ccreştinătăţii Rromâneşti de la Ppucioasa”) ca să se umple de duhuri, dar mai ales de duhul păcii Lui şi de duhul venirii Lui în mare taină la liderii pucioşi, proorocii mincinoşi:

“Iar acum, pecetluiesc cu mare duh de sărbătoare zilele întâlnirii şi îi umplu de pe acum pe toţi cei care se vor aduna; îi umplu de duhul păcii Mele, de duhul venirii Mele la voi; îi umplu de bucuria iubirii Mele pentru om, căci Eu suspin după om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

[vsovivi]

Păi „draga” mea dușmancă pupăcioasă chiar vrei să-ți repet și ție?

Nu mă doare mâna:
Cine zice ăla e... și asta o știe și un copil de grădiniță!

Despre partea închinării... însă (Doamne) să ne ierți..,
Ai venit cu acuzarea să dezbini și să ne cerți?
Argumentul ți-e subțire ca al orcărei văcuțucuțe,
Care-i dată cu praf de aur și e tare... jucăușcăușe,
Dar dac-am să-i cer exemple, argumente și dovezi,
Are să se facă roșie ca un (d-)rac... cu stele... verzi,
Că așa îmi pare mie, că-i pălită de careva,
Cere la ocârmuire, îndreptare la ceva...
...Și cu ce ți-am greșit „soro” care sari c-o falcă-n cer,
N-ai priceput pân-acuma că eu sunt aicea sincer?
Și că tu ești cea vopsită...
Părând foarte iscusită?
Că așa zice zicala, și e pentru fața ta:
„Afară-i vopsit z-gardul,
Și-nlăuntru leneopardul”,.. „au doară” nu-i așa?
Știu, ești o mare... plictisită,
Ca o juncă sulmită,
Și de ast-ai urgisit...
...fiindcă n-ai catadicsit,
Să aduci aici sus, pe tapet,
Nici cea mai neînsemnată vorbă rea, de indiscret,
Ca să mi-o arunci în spate, ci doar iată, m-ai scuipat,
Cu tot felul de reclame, căci cel rău te-a obsedat.

Și zici că știiii dumneata Scriptura și că ei nu sunt prooroci?
Spune dumneata atuncia, pentru ce mi te strofoci!!?

Așa că mergi dumneata și latră,
La altă miliție... de vrei,
Că aicea nu e balltă
Pentru prostituție... la lu la lu lei.

Deci mînia pătimașă repede ți-o domolește,
Rîvna defăimării cu minciuni ți-o tânguiește,
Grămăticul și limbricul leapădă-l că te tâmpește,
Și aleargă-ntr-o suflare ca s-auzi iarba cum crește...

...La Sărbătoarea Creștinătății Românești... firește.

[mariamargareta]

275. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Ilie Cleopa


Pe situl CreştinOrtodox.ro se poate citi o construcţie succintă privind atitudinea seacă, dar extrem de limpede, pe care a formulat-o părintele Cleopa în faţa insistenţele pucioşilor, care căutau adesea să smulgă pe orice căi suport moral şi recomandare publică din partea personalităţilor ecleziastice ale vremii. Parcurgând secvenţial structura “Cărţi ortodoxe” – “Viaţa Părintelui Cleopa” – “Fapte şi cuvinte de învăţătură”, vom găsi la poziţia 81. această construcţie:

81. Cei de la Pucioasa i-au scris de vreo cateva ori si Parintele Cleopa le-a dat raspuns intr-o scrisoare bine gandita prin care le spunea: ''La Pucioasa pute si nu va pleca putoarea pana nu veti asculta de Sfantul Sinod!''

[doctor_faustus]

Ceea ce se întâmplă pe acest topic seamănă din ce în ce mai mult cu o exorcizare. Se pare că diavolii nu pleacă foarte uşor sau repede de la pucioasă. Şi-au făcut cuibar acolo la pucioasă şi de acuma se lasă cu greu alungaţi.

[vsovivi]

Corect i-a sfătuit Bătrînul... Ilie: „...de Sinod să ascultați!”
Adică de: Nicolae, Ioan și Grigorie, de sinodul cel Ceresc... de frați,
de biserica cea din sfinți,
de ai voștri și ai noștri scumpii noștri dragi părinți,
Dar până atunci putoareaoarea străduiți ca s-o-ndurați,
Și cu multă bucurie, crucea de la oameni dată,
s-o purtați, și să n-o dați, toată,
Iar minciuna? Vine, vine, vine-întruna
dintr-un stârv putregăit,
Carevasăzică
vine de la neagra ispisikăă,
ce duhnește piscusit,
Și mai aveți de voi grijă mare,
una-ntruna să zâmbiți
ca să nu vă creadă Domnul, oare,
c-ați ajuns niște smintiți.

Aruncat-a fost sărmana,
pisisikaa de care vorbim,
în grădină, cu dispreț de la satana,
ca apoi să ne mărim... cu vină,
...după ce a fost bell-ită,
de o minte rătăcită,
... în grădină sub nutreț,
pentru nasul nătăfleț.

Iar tâlharul ce-a umblat ca să se documenteze,
trimis cică de la centru, să nu se vocifereze,
răscolind până la Cer, să ia note la dosar,
scrie aspru, legendar:
„...după ce s-a lepădat s-a ascuns, cică femeia, sub mesteacăn... ba arțar zice colega... ba-i mesteacăn, ba-i arțar,
și adus-au drept dovadă despre locu-mpricinat
niște muște înțepenite pe-un maldăr de bălegar...uscat,
știți voi cum, așa, cum se face pe la unii, pe la noi, așaaa forțat.

Dară vrut-au să întărească-n pofta lor,
de lacrimi plină și să vad-ocîrmuirea
că putoarea-i preaspurcată și de nedescris orbirea,
și sub soare și sub nor.
Și de-acolo vine musai... cică din popor.

Și-au rotit prin aer albe, negre, sure, tot ce vrei și ce nu vrei,
niște lungi musteți de mâță muiate-n lapte de matcă, pensule ca de artist,
ba e goașă ba-i ulei, deci e clar, e foarte trist, sub tei,
circu-n-scris, ce mai, găsite cică în livadă, de la mâța neagră rău,
care umblă, umblă noaptea ca să facă tămbălău...

Că, cică, nu-i moartă de tot ispisikaa neagră rea,
ci-are-ntrânsa 7 vieți și-un văr... primar,
și de umbli noaptea grea,
sigur te-ntâlnești cu dînsa și-atunci dai și de bell-ia,
căci ea are vieți la număr, număr par, cu sperstiț,
Nu se șite câte-xact,
dar e clar că zgârie ușa până dai chiar în infarct,
Așa că ne cer tovarăși, cum făcură ei să facem,
deci să zicem și noi: șiț!!!!!!!!
Necăzând în superstiț, să bem.

Și iată deci astfel unii râvnit-au să înșele pe popor
ca să le și dovedească cum poți fi și scamator,
iată, cu putoareoare și destul tamtam nesam
au indemnat prostimea să se-nchine la satan
că cică alții sunt cei ce-au ucis un întreg neam,
toată nația ce mai, iar sinedriul a conscis cu așa mari argumente
să voteze cu ochiu-nchis, drept stimulente,
pentru așa martori siguri, sinceri și preciși.
Și să mi se ierte comparația s-a votat cu ochii ficși:
cam ca pe vremea lui ballaam... învârtoșat,
adică ăla cu baallak ce știa el a strâmba „nevinovat”,
tot ce-i drept în oameni în nedrept
ca să se înșele unii crezând c-ar fi înțelept.

Și-atunci după câte-o cafeluță,
la toți le-a ieșit în zaț, că cică nu e drăguță,
nici fecioara ci e mâță nu e sfânta... încă din tinerețile ei...
și „Susana”, a fost ștoarfă pe uliți și pe alei,
și mințea în somn... nebuna,
uite-așa netam-nesam, și cu asta basta,
și cândva cu-n tânăr hoțoman
fost-a văzută pisica sub mesteacăn,
nu-i mesteacăn că-i arțar,
ba e luna
zice una,
dar ce mai contează asta,
când totul e atât de clar.

Și-au mai susținut aceeia,
că Cel ce grăiește acolo nu este al nostru Domn,
ci e-un necurat la mijloc și de aia ne e somn,
și că ei s-au dat afară, poporul cică s-au rupt... de cor...
și-ascultare, iată, onorată asistență, pentru dracool,
ei, sigur singuri, ei sunt cei ce nu mai vor.

Deci au aruncat pisica ruptă-n două în nămol!
Ca să se smintească prostul că cică n-a fost viol,
Ci smerita a fost târfă, și oricum o merita,
Din moment ce în somn dînsa de la cel rău ne grăia.
Și ruptă-n figuri e turma, ca și mâța-n 7 părți,
Ce e de făcut „tovarăși”? N-am idee, poate... cărți.

[AngelicaKroner]

Puciosul dacă nu-i fudul,
Parcă nu-i pucios destul

Puciosul dacă nu-i poet
E “Risisipă de efect”

Puciosul dacă nu-i atent
Se semnează neglijent:

“vsovi=vsPovi; schizofren, nu sufycent!”

[mariamargareta]

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIX)

În anul 2000 timpul omului ajunsese la capăt, iar fiii cei scumpi de la iesle (liderii pucioşi) erau manechinele prin care Duhul Pucios se slăvea în ei în faţa lumii întregi cu venirea Lui de la capătul timpului omului. Între timp capătul timpului s-a mai lungit, ca un elastic, deocamdată cu vreo 10 ani, şi pucioşii au ajuns la alt capăt al timpului. (Dacă se mai lungeşte cu alţi câţiva ani, timpul omului va avea alt capăt, şi tot aşa se va lungi şi se va căpătui timpul omului, ca în povestea cu balaurul cu mai multe capete). Lumea nu vede acum ce este cerul pe pământ, pentru că oamenii dorm, dar venirea Lui de la capătul timpului omului îl scoală pe om pentru ca să vadă cerul şi pământul cel nou :

“Eu, fiilor de la ieslea Mea, grăiesc peste voi pentru om şi voiesc să ştie toată lumea că Eu Mă slăvesc în voi cu venirea Mea cea de la capătul timpului omului. Faceţi-vă slavă a Mea peste pământ, că vreau, fiilor scumpi, să vadă lumea ce este cerul pe pământ. Eu aşa v-am spus: "Chemaţi la nuntă, chemaţi lăutarii să cânte, că Eu îi dau omului nădejdea în venirea Mea şi îl scol pe om pentru cerul cel nou şi pământul cel nou".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)

Omul nu înţelege venirea Duhului Pucios, dar este chemat să o înţeleagă şi să o înveţe: venirea Lui este o taină dulce şi este… “Cuvântul” de la Pucioasa. El vine în miez de noapte ca să-l scoale pe om pentru ziua venirii Lui, iar venirea Lui este astăzi (26-08-2000), nu mâine (27-08-2000). Ea nu se vede cu ochii, căci nu este venire în trup, dar se aude cu urechile, căci e venire în duh; dar omul îşi învârtoşează astăzi (26-08-2000) auzul şi nu aude:

“Caută, omule, să înţelegi venirea Mea şi să crezi că am venit după tine ca să te învăţ cu venirea Mea, cu nădejdea în venirea Mea, că iată, pe pământ nu mai are omul nădejdea că Eu vin, dar Eu vin, că scrie în Scripturi să vin. Amin. E dulce venirea Mea. E taină dulce întoarcerea Mea, şi Mă fac dulce în cuvânt, căci cuvântul acesta este venirea Mea după om […] Şi iată, Eu în miez de noapte vin ca să te scol pentru ziua venirii Mele. E dulce venirea Mea dacă Mă primeşti acum cu ea. E astăzi venirea Mea, nu mâine. Astăzi dacă auzi, nu te învârtoşa, ci auzi-Mă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)

Duhul vorbitor de la Pucioasa îl numeşte pe om “durerea Lui”, dar îl cheamă pe om să se transforme din durere în bucurie şi să se facă “bucuria venirii Lui”, căci El de aceea a venit la Pucioasa, ca să-i dea omului “bucuria venirii Lui”, adică să-i dea omului pe om:

“Omule, durerea Mea, lasă-te spre bucuria venirii Mele la tine şi te fă bucurie a Mea, căci sunt îndurerat pentru tine. Am venit să-ţi dau bucuria venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Puciosul dacă nu-i fudul,
Parcă nu-i pucios destul

Puciosul dacă nu-i poet
E “Risisipă de efect”

Puciosul dacă nu-i atent
Se semnează neglijent:

“vsovi=vsPovi; schizofren, nu sufycent!”

Degeaba vrei să scoți aicea că am un interes... ceva,
Eu nu am călcat pe la Pucioasa, în viața mea.

Dar sigur că sunt mândru să fiu Pucios în Duhul Sfânt
Și nu e veselie mai înaltă ca asta pe Pământ.

Iar dacă nu v-aș neglija pătimășia, engross și sufycent,
Cum aș mai cânta oare, sub lună, cu-atât de mult talent?

Că oricum nu e de la mine, ci Domnul s-a-nzestrat,
Și picurat-a și la mine, mărinimos, nemăsurat.

Acuma dacă unii nu vor nici cum ca să priceapă,
Eu le urez atuncea: „s-aveți vânt bun prin apă...”

Și dacă uzi și singuri, pe-o insulă pustie... lamentabil... veți eșua,
Aduceți-v-aminte că-n Domnul e Lumina puterii de-a nu abbanddona.

„Prostul o ține numai pe a lui...
Înțeleptul nu se încrede în plidoli. Fui!”

Și-apoi firește... ecoul:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă.)

Și apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

[vsovivi]

În prealabil postat de doctor_faustus

Ceea ce se întâmplă pe acest topic seamănă din ce în ce mai mult cu o exorcizare. Se pare că diavolii nu pleacă foarte uşor sau repede de la pucioasă. Şi-au făcut cuibar acolo la pucioasă şi de acuma se lasă cu greu alungaţi.

Ai dreptate, mulți diavoli bântuie, dar nu știu de ce te excluzi din problemă din moment ce afirmi fără rezerve că nu vrei să pleci nici tu... de la ideea că nu-i exclus să fi și tu unul dintre ei, din moment ce nu-ți vine să crezi că acolo e poporul Domnului, popor de sfinți și de prooroci.

Deci nu e suficient ca să faci pe marele apărător al ortodoxiei când nu știi pe ce lume trăiești... când faci afirmații fără acoperire... căci acoperirea ta pare-se că e scrâșnirea... Și care e argumentul tău? Că ce se întâmplă pe acest topic o fi din vina lor? Păi nu mariamargareta roata bicicleta este cea care freacă pe problemă și pune toate necunoscutele în ecuație? Dar nu va afla rezultatul cu niciunchip până nu se va pocăi, căci cu o inimă opacă și un suflet pismaș și mincinos nu ai cum să te smerești spre a avea credință ci cazi în slava deșartă și culegi la neghine din spini și mărăcini până te faci cât un butoi... ca să nu zic burtoi... ce vine de la burteli adică, un fel de vrăjeală, bărbi, brașoave... figuri pe capul tău, de la figurație... de capră.

[mariamargareta]

277. A avut sau nu preotul Nicu Gabriel legături subterane cu secta pucioşească “Noul Ierusalim”?

Există şi astăzi admiratori ai preotului Nicu Gabriel, care contestă legăturile, afinităţile şi chiar apartenenţa temporară a lui Nicu Gabriel la secta “Noul Ierusalim”. Ei pretind că doar în copilărie ar fi fost uşor “atins” de învăţăturile sectei, prin influenţa unei mătuşi care îl înfiase şi care era o adeptă ferventă a pucioşismului, dar această perioadă nu avea cum să fi lăsat prea multe urme în gândirea şi în comportamentul lui de mai târziu.

Realitatea este cu totul alta. Nicu Gabriel a avut legături strânse cu liderii pucioşi la maturitate, după ce fusese hirotonit preot al B.O.R., iar liderii pucioşi începuseră să-şi pună mari speranţe în el. La rândul lui, preotul Nicu Gabriel le-a promis în repetate rânduri liderilor pucioşi că va ieşi din ascultarea B.O.R. şi se va pune exclusiv la dispoziţia lor, ca preot pucioşesc, dedicat “lucrării de Nou Ierusalim”. Dar ambiţiile lui ascunse erau altele, aşa că ele au ajuns repede să se ciocnească cu cele declarate pe faţă ale liderilor. Demascat ca neloial liderilor pucioşi şi “lucrării de Nou Ierusalim”, Nicu Gabriel a fost nevoit să se retragă “cu coada între picioare” şi i-a părăsit definitiv pe pucioşi, păstrând însă multe din învăţăturile primite de la ei, pe care le considera fie bune, fie “folositoare” ( în sensul că ele erau concepute în mod special ca să crească încrederea şi simpatia enoriaşilor, iar acest lucru s-a văzut mai târziu). Prin predicile sale puritane şi conduita sa studiată, tipic pucioşească, de “sfânt pe pământ”, a reuşit repede să atragă mii de simpatizanţi care veneau acum la el ca la Mecca.

Liderii pucioşi, răzbunători ca de obicei, n-au stat cu mâinile în sân. După evadarea preotului Nicu Gabriel din “raiul” pucioşilor, ei au conceput repede un “Cuvânt al lui Dumnezeu” prin care să-l denigreze, arătându-l nedemn de chemarea la “preoţie sfântă” pe care i-o făcuseră ei.

Reproducem un citat revelator din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 29 iunie/12 iulie 1995, cu menţiunea că observaţiile din paranteze ne aparţin:

“Este în poporul Meu o inimă ( Observaţia 1. Liderii pucioşi dezvăluie apartenenţa neechivocă, cu inima şi cu simţirea, a lui Nicu Gabriel la “poporul” pucios ) care nu poate pricepe lucrarea aceasta.( Observaţia 2. Liderii pucioşi îl fac însă pe Nicu Gabriel incapabil de a-şi ridica şi cu gândurile şi cu mintea la înălţimile învăţăturii pucioşeşti şi la sublimul “lucrării de Nou Ierusalim”) Mi-am amintit ( Observaţia 3. Ca să-ţi aminteşti ceva trebuie mai întâi să-l uiţi pe acest ceva, măcar pentru o vreme. “Dumnezeul” Pucios recunoaşte că are uneori probleme cu memoria, dar pretinde că Îşi revine repede) de inima unui fiu care e numai cu trupul fiu al lucrării Mele. ( Observaţia 4. Din nou liderii pucioşi dezvăluie apartenenţa neechivocă a lui Nicu Gabriel la “poporul” pucios, dar o minimalizează intenţionat, spunând că a fost “numai cu trupul” ) Mi-a promis mereu că va fi al Meu, şi M-a înşelat mereu ( Observaţia 5. Nu poţi înşela pe cineva decât prin ascundere. Or, recunoaşterea deschisă a faptului că Nicu Gabriel, în spatele unor promisiuni repetate şi mincinoase, a avut mari ascunderi şi apoi mari înşelăciuni îl demască pe duhul care se pretinde a fi “Dumnezeul” Pucioasei ca fiind Altul decât Atotştiitorul şi Atotputernicul Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul) şi acum Mă caută în felul lui ca să fiu cu el cum vrea el şi pe unde vrea el, ( Observaţia 6. Adică, preotul Nicu Gabriel a părăsit locurile “sfinte” de la Pucioasa, unde fusese chemat de către liderii pucioşi la slujirea unei preoţii de excepţie, “nouă şi curată”, şi s-a întors cu totul la preoţia lui “cea veche” din B.O.R., unde nu mai respectă în totalitate învăţăturile pucioşeşti, ci numai selectiv, păstrând doar preceptele care-i convin şi care-l avantajează ) că n-a putut să iasă din el ca să pot Eu fi şi cu el, ( Observaţia 7. Adică, preotul Nicu Gabriel n-a fost capabil să se ridice la înălţimea atribuţiilor pe care i le pregătiseră liderii pucioşi, dar mai ales să se lepede de sine şi să le fie fidel numai lor şi unui alt Dumnezeu, “Dumnezeul” Pucios ) şi acum râde de cuvântul Meu şi se atinge de el ( Observaţia 8. Adică, preotul Nicu Gabriel şi-a dat arama pe faţă după ce a plecat de la pucioşi, arătând tuturor că de fapt nu credea o iotă din basmele adunate în volumul “Cuvântul lui Dumnezeu” ) şi vai lui, că nu ştie ce-şi face! ( Observaţia 9. Un blestem tipic pucioşesc. Liderii pucioşi au acest obicei de a-i blestema pe cei care îi părăsesc, pentru a putea specula ulterior orice necaz care se abate peste aceştia. Este şi cazul lui Nicu Gabriel, care a murit zece ani mai târziu, şi despre care pucioşii spun acum, după moartea lui prematură, că “l-a ajuns blestemul lui Dumnezeu” – ca şi când adevăratul Dumnezeu s-ar ocupa vreodată cu aşa ceva, să-i blesteme pe oameni şi după zece ani să moară ) Nici unul din poporul Meu n-a priceput că acesta îşi schimbă capul după cum îi foloseşte. ( Observaţia 10. Liderii pucioşi aruncă acum vina neputinţei de a-l demasca din vreme pe Nicu Gabriel, ca pe un impostor al “lucrării de Nou Ierusalim”, pe limitele fireşti ale fiinţei omeneşti. Ce-i drept, niciunul dintre pucioşi nu a simţit că este ceva în neregulă cu Nicu Gabriel, sau că el gândeşte diferit faţă de ceea ce spune. Dar de ce nu a simţit “Dumnezeul” Pucios nimic suspect la Nicu Gabriel? Doar dacă Acesta nu este Atotştiitorul, ci altcineva, ceea ce este mai mult decât evident ) Voi trage de lângă el pe îngerii Mei şi îl voi lăsa cu îngerii lui, că are şi el îngerii lui, dar el nu ştie ce are cu el.( Observaţia 11. O prelungire a blestemului pucioşesc. Nu se spune care sunt îngerii răi şi care sunt îngerii buni, dar se subînţelege forma elevată, academică, prin care cineva incomod poate fi dat dracului ) Cine se ia după el ajunge ca şi el. ( Observaţia 12. O subtilă ameninţare pentru gabrieliţi, admiratorii antumi şi postumi ai preotului Nicu Gabriel, care acum îl consideră“sfânt”. Adică, aceia care sunt mai slabi cu inima şi mai săraci cu duhul ar putea să o păţească peste vreo zece ani, la fel ca idolul lor. Aviz amatorilor! ) Nu voi mai lua din mâna lui ca să mănânc ( Observaţia 13. Aluzie la lucrarea preoţească a lui Nicu Gabriel. Pucioşii sugerează că de acum încolo, după părăsirea sectei, el nu mai poate lucra vreo Taină a Euharistiei valabilă ), căci masa lui cu Mine e amară (preotul Nicu Gabriel, n.r.)” ( Observaţia 13. E vorba aici de “trădarea” lui Nicu Gabriel, care a lăsat multă amărăciune în inima liderilor pucioşi, căci ei nu se aşteptau la aşa ceva de la el. Adnotarea din paranteză este tipărită cu litere ceva mai mici şi este făcută cu ocazia editării volumului al doilea al cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, fiind considerată o "notă a redacţiei". Prin ea liderii pucioşi vor să-l demaşte fără nici un dubiu pe cel despre care se vorbeşte doar aluziv în acest text)


Concluzie: Gabrieliţii, admiratori nostalgici ai preotului Nicu Gabriel, vor fi probabil foarte dezamăgiţi să afle că cel pe care ei îl consideră “sfânt” a fost de fapt un jalnic oportunist, dispus să cocheteze cu sectele radicale, fundamentaliste şi ultraortodoxe pentru oarecari avantaje potenţiale pe care nu i le putea oferi B.O.R, lipsit de coloană vertebrală şi avid de puterea de a păstori masele de ignoranţi în “tainele creştinismului pucioşesc”. Cochetând cu ideea de a se înfrupta din puterea discreţionară a liderilor pucioşi, a sfârşit prin a fi demascat, repudiat şi blestemat de ei, sfârşindu-şi zilele într-o iluzorie faimă de ortodoxie rurală, cu pretenţii taumaturgice. Departe de a fi “ultima trâmbiţă apocaliptică”, aşa cum îl consideră unii admiratori exaltaţi, Nicu Gabriel se dovedeşte a fi fost un plagiator dibaci, selectiv, al ideilor “novatoare” ale liderilor pucioşi ai sectei “Noul Ierusalim”, cei care l-au promovat şi au pompat în el multe speranţe, dar care-l consideră astăzi un arivist ordinar, un farseur lipsit de imaginaţie şi un deşeu al “ortodoxiei” pucioşeşti.