Blasfemia satanelor adventiste: Trupul lui Hristos este un simplu trup fizic !!!

[doctor_faustus]

Deoarece Cuvântul de viaţă făcător al lui Dumnezeu S-a sălăşluit în trup, l-a prefăcut pe acesta în binele propriu, adică în viaţă, şi l-a arătat prin unirea negrăită, devenit prin adaos de viaţă făcător, precum este El însuşi prin fire. De aceea trupul lui Hristos face vii pe cei ce se împărtăşesc de El.724

sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000. pag. 400

Comentariul Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae

724 Fiul lui Dumnezeu a extins în trupul Său, prin prelungire, puterea de viaţă făcătoare pe care o are El prin fire. Aceasta a fost o prefacere a trupului în mijloc de manifestare a puterilor dumnezeieşti de viaţă făcătoare, dar nu o prefacere prin fire, ci prin adaosul de putere ce i s-a dat. De aceea, trupul Lui face vii pe cei ce se împărtăşesc de El, căci se împărtăşesc de puterea dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu, extinsă în trupul Lui. Căci Însuşi El, Care e purtătorul Vieţii dumnezeieşti, sau al Vieţii prin Sine, este în trupul de care ne împărtăşim.

Astfel Sf. Chiril face o legătură între moartea lui Hristos pe cruce, prin care a învins moartea în trupul Său, şi împărtăşirea noastră in Euharistie de trupul Său în care a învins moartea prin înviere, comunicându-ne şi nouă viaţa prin împărtăşirea de trupul Său care a învins moartea prin moartea Sa. Pâinea care S-a pogorât din cer, sau El însuşi Care a luat trup, ni se dă astfel prin trupul Său în care a învins moartea prin moarte. Chipul văzut al ei este pâinea noastră cea de toate zilele.

[doctor_faustus]

Este neîmpărţit după înomenire, deşi ştim că Cuvântul venit din Dumnezeu-Tatăl şi templul Lui din Fecioara nu sunt una prin fire, deoarece trupul nu e de o fiinţă cu Cuvântul din Dumnezeu. Dar, fiind una prin întâlnire şi îmbinare negrăită şi deoarece trupul Mântuitorului s-a făcut de viaţă făcător, ca cel ce s-a unit cu Viaţa după fire, adică cu Cuvântul din Dumnezeu, când îl mâncăm, avem viaţă în noi, fiind uniţi şi noi cu Cuvântul, precum este el unit cu Cuvântul sălăşluit în el.

sursa: aceeaşi ca mai sus, dar pag. 408

Se poate observa gândirea sfântului Chiril al Alexandriei care exprimă adevărul despre trupul Mântuitorului Hristos. Datorită unirii Cuvântului cu natura umană prin înomenirea Sa trupul Său s-a făcut de viaţă făcător tocmai datorită unirii acelui trup fără păcat cu Cel Care este şi era Viaţa după fire. Cu atât mai mult trupul înviat al Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos a fost pătruns de viaţă şi de putere dumnezeiască (aşa cum spune şi Dumitru Stăniloae în comentariul de mai sus) după învierea Domnului când practic trupul Său a devenit cu neputinţă de a mai fi supus morţii, învierea Domnului comunicându-i trupului lui Hristos puterea învierii dumnezeieşti, a vieţii nemuritoare. Astfel socotinţa că trupul lui Hristos ar fi doar un simplu trup omenesc care ar fi lipsit de puterile dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu şi a învierii dumnezeieşti biruitoare a morţii este o blasfemie de cea mai joasă speţă, de condiţia unei ignoranţe plină de nesimţire şi este în fapt, pe lângă o manifestare a profundei ignoranţe a celor care nu au experimentat niciodată în viaţa lor puterea harului Duhului Sfânt în inima lor, este deci în acelaşi timp o manifestare a influenţei satanice, demonice asupra unora rupţi de trupul lui Hristos, adică de Biserica Lui, şi implicit şi de harul Duhului Sfânt care se comunică Bisericii lui Hristos.

[doctor_faustus]

Fiindcă mâncarea manei satisface pentru puţin timp trebuinţa trupului şi, înlăturând slăbiciunea lui produsă de lipsa ei, îl lasă iarăşi să slăbească, neprocurând celor ce o mănâncă viaţa veşnică. Deci nu era hrana adevărată, cum este pâinea cea din cer. Iar sfântul trup al lui Hristos, hrănind spre nemurire şi viaţă veşnică, este hrana adevărată. Dar aceia au băut şi apă din piatră. Şi ce a urmat, zice, din aceasta, sau ce folos au avut cei căzuţi? Căci au murit. Deci nici aceea nu era băutura adevărată, ci băutura adevărată este cinstitul sânge al lui Hristos,749 care dezrădăcinează din temelii toată stricăciunea şi desfiinţează moartea sălăşluită în trupul omenesc. Căci nu e sângele unui om oarecare, ci al însăşi Vieţii după fire. De aceea suntem şi trup şi mădulare ale lui Hristos, ca unii ce am primit în noi, prin binecuvântare, pe Fiul însuşi.750

Comentariile Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae:

749 Adică e sângele Purtătorului personal al vieţii prin fire, sau al Vieţii nemuritoare. El este în sângele Său cu viaţa Lui nemuritoare, cu Viaţa prin Sine.

750 Prin sângele Lui, am primit însăşi Persoana Fiului, în toate ale unei persoane e persoana însăşi, care le organizează şi le armonizează în întregul persoanei. Prin binecuvântarea preotului, în care e lucrătoare binecuvântarea lui Hristos, vinul se preface în sângele Lui. Primind deci în noi sângele lui Hristos, al trupului Său, devenim şi noi toţi trupul Lui prin care circulă sângele Lui. Totuşi, nu ne desfiinţăm ca persoane. Fiul lui Dumnezeu îşi pune pe noi, prin sângele omenesc asumat de El, pecetea calităţii Sale de Fiu al Tatălui, Fiu al lui Dumnezeu, făcându-ne şi pe noi fii, dar nu prin naştere din Tatăl, ci prin împărtăşire. Trăind în Sângele Lui, pătruns în al nostru, ne face să trăim şi noi, dacă nu în toată actualitatea, cel puţin virtual şi în treptată actualizare, curăţia Sa transmisă nouă, duhul Său de jertfă, duhul de iubire faţă de Tatăl şi faţă de oameni şi mişcarea spre înviere. Ne transmite aceste simţiri şi puteri cu atât mai mult cu cât nu numai sângele Lui devine şi al nostru, ci şi al nostru devine al Lui prin aceasta. E o cumuniune între Persoana Lui şi a mea nu numai prin cuvinte, ci şi prin sângele şi trupul Lui devenite ale mele, aşa cum şi sângele şi trupul meu devin ale Lui, o dată ce El este în noi, şi noi în El. E deplina comuniune între Persoana Lui şi a mea, fără să ne contopim ca persoane. Dar această comuniune se înfăptuieşte nu numai între Hristos şi mine, ci şi între toţi cei ce primim acelaşi Sânge şi Trup al lui Hristos; acelaşi Hristos e în toţi şi toţi suntem în acelaşi Hristos, fără să ne contopim ca persoane. În sensul acesta suntem un trup al lui Hristos, sau Biserica, Hristos e în toţi, şi toţi, în Hristos, toţi suntem membrii Bisericii sau mădulare ale lui Hristos.

sursa: idem, pag. 411-412

După cum se poate citi sfântul Chiril aduce din nou în atenţie "Căci nu e sângele unui om oarecare, ci al însăşi Vieţii după fire", prin urmare sângele lui Hristos nu este doar un sânge omenesc aşa cum vor să încerce să insinueze înşelaţii de satane pentru scopul de a diminua sau distruge credinţa ortodocşilor în Biserica Ortodoxă şi în Euharistie, ci este sângele Vieţii după fire, al Celui ce este Viaţa după fire, astfel cum şi Stăniloae spunea, sângele lui Hristos este, în special după înviere când moartea nu mai are nici o putere asupra Lui, un mijloc de manifestare a puterilor dumnezeieşti, a vieţii dumnezeieşti a lui Hristos !! După cum spunea şi Părintele Stăniloae, grupările neoprotestante suferă de o formă de erezie învecinată cu erezia nestoriană care a fost anatematizată la Sinodul III Ecumenic de la Efes din 431.