Haideti sa luam atitudine!

[anna21]

În prealabil postat de nela_27

De curand am citit cateva dintre invataturile parintelui Paisie Aghioritul care ne indeamna sa punem intotdeauna gandul cel bun in fata celor rele, sa avem dragoste si rabdare fata de aproapele nostru... Acum ma bucur de fiecare data cand vad ca se merge la biserica, fara sa ma mai gandesc daca oamenii sunt imbracati cuviincios sau nu, important e ca au venit in casa lui Dumnezeu, ca-l cauta pe Dumnezeu. Incerc ca de fiecare data cand simt ca as vrea sa judec pe cineva, sa pun in fata gandul cel bun si sa scap de aceasta ispita. Eu va indemn nu sa luam atitudine, ci sa avem dragoste si rabdare unii fata de altii, caci toti suntem pacatosi si Dumnezeu ne va ajuta pe toti!

Nela, nu cred ca este vorba de judecare, ci de informare.
Uniele femei pur si simplu nu s-au gandit ca poate nu este cuviincios sa porti pantaloni, haine mulate sau decoltate, ca este nepotrivit sa-ti sune telefonul, sa te lansezi in discutii cu cel de alaturi (socializare) etc.
Cineva ar trebui sa-i sfatuiasca pe cei nestiutori.

[cristiboss56]

În prealabil postat de anna21

Nela, nu cred ca este vorba de judecare, ci de informare.
Uniele femei pur si simplu nu s-au gandit ca poate nu este cuviincios sa porti pantaloni, haine mulate sau decoltate, ca este nepotrivit sa-ti sune telefonul, sa te lansezi in discutii cu cel de alaturi (socializare) etc.
Cineva ar trebui sa-i sfatuiasca pe cei nestiutori.

http://www.eph.md/news/invatatura_de_credinta/1243.html

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Cum se salută mirenii

Deoarece sînt egali în faţa Domnului, credincioşii se adresează unul altuia cu „frate” şi „soră”. Această formulă de adresare se utilizează destul de des în mediul bisericesc. Anume aşa se adresează celor prezenţi credincioşii: „Fraţi şi surori”. Aceste cuvinte frumoase exprimă comuniunea profundă a credincioşilor, despre care se spune în rugăciune „Noi care ne împărtăşim dintr-o Pîine şi dintr-un Potir”. În sens larg şi episcopul, şi preotul sînt fraţi pentru mireni.

De obicei bărbaţii cînd se întîlnesc îşi strîng mîna, apoi se sărută pe obraz. Femeile nu-şi strîng mîna. Regulile stricte îngrădesc sărutatul dintre bărbaţi şi femei. E suficient ca ei să se salute prin cuvinte şi printr-o uşoară aplecare a capului. Chiar şi la Paşte se recomandă discreţia şi bunul simţ, pentru a nu imprima sărutului pascal o notă pasională.

Relaţiile dintre credincioşi trebuie să fie simple şi sincere. Pentru orice nedreptate credinciosul se grăbeşte cu smerenie să-şi ceară iertare. În mediul bisericesc sînt primite dialogurile scurte: „Te rog, de mă iartă, frate! (soră)”, „Dumnezeu să te ierte!”. La despărţire credincioşii spun ”Să te ferească Dumnezeu!”, „Doamne ajută”, „Înger păzitor!” ş. a. În lume adeseori apar situaţii jenante. Spre exemplu, e greu să refuzi pe cineva fără al supăra. În Biserică acest lucru se rezolvă în modul cel mai fericit: „Cer iertare, nu pot accepta aceasta, deoarece este un păcat”, sau „Cer iertare, dar nu am binecuvîntarea duhovnicului meu”. Astfel aplanăm cu uşurinţă situaţia tensionată. În lume ne-ar trebui mult efort pentru a rezolva o problemă.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Conduita în timpul discuţiei

Atitudinea mireanului faţă de preot trebuie să fie plină de respect, deoarece preotul este purtătorul harului dumnezeiesc, pe care-l în timpul hirotoniei. El este pus să pască turma oilor cuvîntătoare. Adresîndu-se preotului, mireanul trebuie să fie atent ca vorbirea, gesturile, mimica, poza şi privirea să fie decente. Vorbirea nu trebuie să conţină cuvinte expresive, şi, mai ales, cuvinte vulgare, argouri cu care este bogată vorbirea noastră uzuală. Gesturile şi mimica trebuie să fie calculate. Este bine-cunoscut faptul, că gesticulaţia săracă denotă educaţia omului. În timpul discuţiei nu avem voie să-l atingem de preot, sau să fim familiari. Trebuie să respectăm o anumită distanţă. Nerespectarea distanţei este o încălcare chiar şi a normelor lumeşti. Poziţia corpului nu trebui să fie jenantă, cu atît mai mult provocatoare. Nu se cuvine să ne aşezăm, dacă preotul stă în picioare. Ne aşezăm atunci cînd sîntem poftiţi. Privirea cu greu se supune controlului conştient, totuşi nu trebuie să fie fixă, iscoditoare, ironică. Adeseori privirea blîndă, smerită, aplecată denotă un om educat, în cazul nostru îmbisericit.

În general, trebuie să discutăm fără al plictisi pe interlocutor cu vorbe lungi. Trebuie să luăm aminte că prin preot, ca slujitor al Tainelor Dumnezeieşti, vorbeşte Însăşi Domnul nostru Iisus Hristos. Din această cauză enoriaşii sînt foarte atenţi la vorbele duhovnicului. Nu trebui să amintim că şi în lume oamenii trebuie să respecte aceleaşi reguli.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Masa la parohie

Dacă aţi întîrziat la masă, trebuie să vă aşezaţi pe locul liber fără ai obliga pe ceilalţi să se mişte, sau pe locul indicat de paroh. Trebuie să cereţi iertare şi să doriţi tuturor „Înger la masă”, apoi să vă aşezaţi pe locul liber.

De obicei în parohie nu există o delimitare strictă a meselor ca la mănăstire: prima masă, a doua etc. Totuşi în capul mesei se aşează parohul, sau cel mai mare dintre preoţi. În dreapta lui se aşează al doilea preot, în stînga parohului se aşează preotul de rang inferior. Lîngă preoţi se aşează preşedintele consiliului eparhial, membrii consiliului, slujitorii bisericii (dascălul, declamatorul, slujitorul în altar), cîntăreţii. Oaspeţii de onoare sînt binecuvîntaţi să se aşeze mai aproape de capul mesei. În linii generale mirenii urmează cuvintele Mîntuitorului despre smerenia la masă (v. Luca 14.7-11).

Ordinea la masă de cele mai multe ori este ca la mănăstire: dacă e masă obişnuită, după binecuvîntarea preotului citeţul citeşte în glas tare din Viaţa sfinţilor sau Învăţături, pe care mesenii le ascultă cu atenţie. Dacă este o masă festivă, la care sînt felicitaţi cei ce-şi sărbătoresc ziua numelui, atunci se spun cuvîntări duhovniceşti, toasturi. Este bine ca toastul să fie pregătit din timp. La masă trebuie să se respecte măsura în toate: vorbe, glume, durata mesei. Omagiatului i se aduc în dar icoane, cărţi, ustensile bisericeşti, dulciuri, flori. El le mulţumeşte celor prezenţi, iar aceştia îi cîntă „Mulţi ani trăiască!”. Trebuie să se respecte măsura şi atunci, cînd sînt lăudaţi cei care au organizat şi pregătit masa, deoarece „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci bucurie în Duhul Sfînt”.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Cum invităm preotul

Uneori trebuie să-l invităm pe preot pentru săvîrşirea anumitor ritualuri. Dacă preotul vă este cunoscut, îl puteţi invita prin telefon. La telefon spuneţi: „Binecuvîntaţi, părinte!”. Apoi expuneţi foarte succint rugămintea dumneavoastră. Încheiaţi discuţia prin a mulţumi şi cereţi iarăşi binecuvîntare. Trebuie să întrebaţi preotul sau slujitorii bisericii ce trebuie să pregătiţi pentru ritual. Spre exemplu, dacă preotul este chemat pentru a împărtăşi un bolnav, trebuie să faceţi cureat în cameră, să duceţi cîinile în altă parte, să fie pregătite lumînări, o basma curată şi apă. Pentru soborovenie e nevoie de lumînări, beţişoare cu vată, ulei, vin. Pentru prohod sînt necesare lumînări, cartea de rugăciuni, crucea funerară, o cuvertură, o icoană. Pentru sfinţirea casei trebuiesc pregătite lumînări, ulei, apă sfinţită.

Produc o impresie proastă rudele care nu ştiu cum să se comporte cu preotul. O impresie şi mai proastă o lasă televizorul pornit, muzica, lătratul cîinilor, tineretul sumar îmbrăcat.

Dacă permite situaţia, după terminarea ritualului preotul poate fi servit cu ceai. Este o ocazie minunată pentru membrii familiei să discute cu preotul lucruri duhovniceşti, să rezolve împreună cu el diferite probleme.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Cum trebuie să se comporte enoriaşii care îndeplinesc ascultări în biserică

Comportamentul enoriaşilor care îndeplinesc diferite ascultări în biserică (vînd lumînări, icoane, fac curat în biserică, păzesc teritoriul bisericii; cîntă în cliros, slujesc în altar) este un subiect aparte. Se ştie cît de importantă este ascultarea în biserică. Este o sarcină foarte grea să înfrunţi slăbiciunile, făcînd totul în Numele Domnului. Aceasta se complică prin faptul, că omul se „obişnueşte” foarte repede cu „sacrul”. Sentimentul de stăpîn (stăpînă) în biserică, cînd parohia pare a fi propria ta ocină, duce la dispreţul a tot ce este străin, „din afară”. Sfinţii părinţi niciodată n-au considerat ascultarea mai importantă ca dragostea. Dumnezeu este dragoste şi pentru a ne asemui Lui, trebuie să arătam dragoste.

Fraţii şi surorile care fac ascultare în biserică trebuie să fie un exemplu de blîndeţe, smerenie şi îngăduinţă. Ei trebuie să fie destul de educaţi. Spre exemplu, să poată răspunde la telefon. Pe de altă parte, oamenii trebuie să ştie că biserica este o lume deosebită, cu reguli aparte. Din această cauză la biserică se vine decent îmbrăcat. Femeile nu trebuie să poarte pantaloni şi să fie cu capul descoperit, să aibă buzele vopsite. Bărbaţii nu trebuie să poarte pantaloni scurţi şi tricouri, cămeşi cu mîinicile scurte, să miroase a tutun. Nu este vorba doar de evlavie, ci de o etichetă elementară, deoarece prin încălcarea normelor de comportament putem stîrni o reacţie negativă binemeritată a celor din jur.

Dacă v-aţi confruntat cu momente neplăcute la parohie trebuie să urmaţi acest sfat: aţi venit la Dumnezeu deci Lui aţi adus inima voastră, iar ispitele le învingeţi prin rugăciune şi dragoste.

Ma deranjeaza in sf.Biserica,faptul ca femeile si fetele se amesteca printre barbati,la miruire nu respecta randuiala,luind-o inaintea barbatilor,ba mai vin si impodobite,si multe dintre ele cu capul neacoperit.Aceste neoranduieli le incarca cu pacate grele,provoaca sminteala,tulburare si se stie ca cei care fac neoranduieli in sf.Biserica cad sub afurisenie.Biserica lui Dumnezeu este Ierusalim Ceresc,in care se pastreaza buna randuiala,nu Babilon prin amestecare,confuzii si neoranduieli.Nu as vrea sa supar femeile,dar orice invatatura divina si bisericeasca arata clar ca Dumnezeu a randuit ca femeia sa fie supusa barbatului ei in toate,asa cum Biserica este supusa Domnului IISUS HRISTOS.In acest scop al mantuirii,toate femeile trebuiesc sa imbratiseze minunata smerenie a Preasfintei Fecioare MARIA si ale tuturor sfintelor fecioare si femei din trecut.Sf.Apostol Petru poruncea femeilor,,Viata voastra sa fie curata.Podoaba voastra sa nu fie pe dinafara,in impletiirea parului,in poboabele de aur...si in gatelile cu haine,ci in omul dinlauntru,tainic,al inimii,bland si pasnic care e de mare pret la Dumnezeu''.

În prealabil postat de cristiboss56

http://www.eph.md/news/invatatura_de_credinta/1243.html

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu


Cum se salută mirenii
Conduita în timpul discuţiei
Masa la parohie
Cum invităm preotul
Cum trebuie să se comporte enoriaşii care îndeplinesc ascultări în biserică

Multumim Cristi! Inca odata ai dovedit ca esti un ortodox de nadejde!

Aceasta marturie, preluata de pe http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...stantinopolul/, ,,adevereste starea jalnica si vrednica de plans a poporului'' din vremea monahului Iosif Vrienie, dascalul Sfintilor Marcu din Efes si patriarhului Ghenadie, ,,a carui marturie o aducem, caci era om sfant si iubitor de adevar" si pentru ca aceiasi stare jalnica o gasim si in zilele noastre:

,,Daca cineva, vazand vizitele pedagogice pe care Dumnezeu ni le face, este nedumerit, sa se gandeasca si la faptele savarsite de noi si sa se minuneze, caci pe drept se ingaduie sa ni se intample toate acestea. Caci nu exista rautate care sa nu o faptuim cu staruinta, toata viata noastra… Cei mai multi dintre noi nu numai ca nu cunosc ce inseamna a fi crestin, dar nu stiu sa-si faca nici cruce, sau stiu si nesocotesc a o face. […]Numele lui Dumnezeu care este hulit nu-l aparam, in vreme ce suntem datori sa murim pentru el... Pe noi insine si pe altii ii anatemizam in fiecare zi si ii supunem la multe blesteme. Deseori facem juramant fara teama si juram in numele infricosator si sfant al Dumnezeului si Mantuitorului nostru; si acestea le facem fara a avea nevoie de ele. Cartim impotriva lui Dumnezeu, uneori pentru ca ploua, alteori pentru ca nu ploua; pentru ca e cald, pentru ca e frig; pentru ca unora le-a dat bogatii, iar altora le ingaduie sa moara de foame. Pentru ca bate viforul, pentru ca a starnit crivatul, si printr-un cuvant devenim judecatori neinduplecati lui Dumnezeu. Inca multi dintre noi hulesc credinta ortodoxa, crucea, legea Sfintilor, pe Insusi Dumnezeu in public, ca unii care sunt lipsiti de orice respect. La hula adauga si lepadare de Dumnezeu, si nimeni din cei care aud nu se impotrivesc…
Nu le e rusine sa se culce, nu numai barbatii, dar si femeile, goi ca in ceasul nasterii… Pe fete le invata de-ale stricaciunii, iar femeile lor se imbraca cu hainele barbatilor. Nu le e rusine ca la sfintele praznice sa cante din instrumente cantece satanice si sa joace, imbatandu-se si savarsind obiceiuri straine rusinoase... [...] si in martie purtam talismane, in mai ne punem cununi pe cap si bem licori facute de vrajitori, sarim peste focuri si mergem la ghicitori. Din ce in ce mai mult mergem la magi si vrajitori. Si la fiecare boala alergam la fermecatori (sau vrajitori) si legam sau dezlegam animale si oameni…, scaparea noastra sunt vrajitorii. Se inmulteste acum fuga de virtute si se imputineaza izgonirea pacatului, fapt ce face sa piara valoarea iubirii si sa vina uraciunea invidiei…. Milostenia s-a indepartat, compatimirea s-a micsorat, lasandu-ne prada urii si nerusinarii. Carmuitorii nostri sunt nedrepti, cei care supravegheaza si au putere peste lucruri sunt rapitori; judecatorii primesc daruri, cei ce se targuiesc mint, oamenii oraselor sunt batjocoritori, cei de la sate – lipsiti de judecata si jalnici cu totii. Fecioarele noastre sunt mai nerusinate decat desfranatele, femeile vaduve – foarte iscoditoare, cei casatoriti nu au cumintenie si nu pazesc credinta, tinerii sunt depravati, iar batranii – betivi. Lucratorii au nesocotit lucrul, preotii au uitat de Dumnezeu, monahii au parasit calea cea dreapta, iar laicii si-au iesit cu totul din fire... Chipul nostru a devenit nerusinat si pricina de pacat… si in vreme ce savarsim toate relele, credem ca nu se va intampla nimic. Au considerat cuvintele inteleptilor ca nefolositoare si povesti… Si mai mult sunt cinstiti acum nerusinatii, care petrec in desfrau, decat aceia care se nevoiesc, traindu-si viata intru virtute… Nu trece o zi sau un ceas fara sa ne afundam in insulte si osande fata de fratii nostri. Multi dintre noi traiesc in imbuibarea pantecelui, betii, desfranari, adultere, mizerii, lipsa de evlavie, vrajmasii, gelozii, invidie si talharii. Am devenit mandri, infumurati, iubitori de arginti, egoisti, nerecunoscatori, hoti, tradatori, necuviosi, nepocaiti, neinduplecati. Multi dintre clericii pacatosi se apropie si liturghisesc la Sfanta Masa. Iarta-ne, Doamne! Aceasta mai mult decat toate ne face neplacuti in fata lui Dumnezeu si vrednici a primi mii de suferinte. Si altele cate se savarsesc in public si pe furis de catre multi, iar noi tacem''. [...]