Razbunare vs dreptate

[hanico]

În prealabil postat de ionut12

Pai dupa dreptatea care o vrei tu ar fi al tuturor ce rasplata mai vrei
pai cand cineva iti gresetse il ierti uiti
poti face dreptate=pace cu ceilalti care tiau gresit
poti sa lasi d ela tine
asa capatam smerenia iubirea si facerea de bine
daca eu te lovesc tu crestineste nu trebuie sa faci dreptate adica s aintorci cu aceeasi moneda

Usor de zis, greu de facut! Oricine are un pic de orgoliu se simte ranit daca il jignesti, mai ales pe nedrept! Lumea in ziua de azi e sucita rau, daca nu ripostezi esti considerat slab nu crestin! Si atunci ce e de facut?Traim in lume, vrem - nu vrem depindem de ea si uneori se impune a lua atitudine, pentru a ne pastra autoritatea ca sefi intr-un colectiv sau respectul colegilor. Atitudinea nu inseamna bataie sau jigniri, ci clarificarea cu calm a problemei aparute. Nu cred ca e o greseala, o abatere de la normele credintei noastre!

[iustin10]

În prealabil postat de IonelS

Observ ca evitati subiectul ! Debitati doar generalitati, fara consistenta in vietile voastre..
Dati-mi solutia voastra pt mai multe cazuri ipotetice, dar atat de evidente in lumea noastra.
Un om bate un alt om. Ce faceti ?
Un om fura un alt om in mijloacele de transport in comun. Ce faceti ?
Izbucneste razboiul. Inamicul omoara, violeaza, fura, distruge tara intorcand-o cu 100 de ani in trecut. Ce faceti ?
Un om violeaza o femeie. Ce faceti ?
Un om va ameninta cu un cutit, nu sa va ia ceva , ci sa va omoare. Ce faceti ?

Si nu mai stati in confortului "mie n-o sa mi se intample niciodata!"
Tineti minte: crestinul nu-i un idiot care se izoleaza de lume pt a se mantui si atat.

Daca un om bate pe un altul ar trebui sa intervenim,caci poate acela e batut pe nedrept si are nevoie de aparare.Daca fac eu personal aceasta ? Recunosc ca sunt las,asa cum si tu ai presupus cand ai facut aceasta postare.Dar as vrea din tot sufletul sa il ajut pe cel batut pe nedrept,si poate as putea face atunci un gest inconstient de solidarizare cu cel batut,desi stiu ca mi-as putea-o lua chiar eu apoi.
Acesta e un gest suprem de solidaritate,care nu il faci de multe ori in viata,asemenea cu mucenicia,pentru ca risti sa fii batut si poate sa te lase infirm toata viata sau chiar mai rau.
Dar faptul ca suntem lasi,nu dovedeste deloc,ca, Cuvantul e mai putin adevarat.
Cu atat mai frumos este Cuvantul cu cat unii chiar il indeplinesc,si se bucura intreg cerul atunci.
Important este ca acest Cuvant ne-a fost lasat,caci ce pustie ar fi fost lumea fara el.
In rest,sa cerem putere Domnului sa il indeplinim chiar in situatii critice

[arriel]

În prealabil postat de IonelS

Observ ca evitati subiectul ! Debitati doar generalitati, fara consistenta in vietile voastre..
Dati-mi solutia voastra pt mai multe cazuri ipotetice, dar atat de evidente in lumea noastra.
Un om bate un alt om. Ce faceti ?
Un om fura un alt om in mijloacele de transport in comun. Ce faceti ?
Izbucneste razboiul. Inamicul omoara, violeaza, fura, distruge tara intorcand-o cu 100 de ani in trecut. Ce faceti ?
Un om violeaza o femeie. Ce faceti ?
Un om va ameninta cu un cutit, nu sa va ia ceva , ci sa va omoare. Ce faceti ?

Si nu mai stati in confortului "mie n-o sa mi se intample niciodata!"
Tineti minte: crestinul nu-i un idiot care se izoleaza de lume pt a se mantui si atat.

Daca un om bate un alt om sar sa-i despart .Rezultatul e ca primesc si eu cateva...Un om fura in mijloacele de transport.Am asistat la o asemenea "tentativa" dar omul s-a retras cand mi-a vazut privirea.La razboi particip ca sunt multi raniti atunci...La viol ma bag,si 2 femei cred ca pot tine piept unui barbat...Daca vrea sa ma omoare cineva am sa-l intreb daca o sa se simta mai bine dupa,iar daca crede ca da,poate s-o faca.Nu ,crestinul e un om care incearca sa evolueze spiritual,asta nu inseamna ca ne "punem cenusa-n cap".

[iustin10]

În prealabil postat de arriel

Daca un om bate un alt om sar sa-i despart .Rezultatul e ca primesc si eu cateva...Un om fura in mijloacele de transport.Am asistat la o asemenea "tentativa" dar omul s-a retras cand mi-a vazut privirea.La razboi particip ca sunt multi raniti atunci...La viol ma bag,si 2 femei cred ca pot tine piept unui barbat...Daca vrea sa ma omoare cineva am sa-l intreb daca o sa se simta mai bine dupa,iar daca crede ca da,poate s-o faca.Nu ,crestinul e un om care incearca sa evolueze spiritual,asta nu inseamna ca ne "punem cenusa-n cap".

Ma bucur ca am raspuns deodata :)
Aceasta inseamna ca mai sunt oameni care cred in Cuvant,care spune sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti.
Caci cand cineva e furat in autobuz,acela e ales la intamplare,si puteai fi chiar tu.

[Penticostalul]

În prealabil postat de Mihaela09

Te numesc, astfel, scuze pt. adresarea mai apropiata!
Iti cer un sfat:n-am fost indiferenta si de-atunci mi-am facut necazuri.
In urma decesului tatalui meu, am sfatuit-o pe mama, sa-l primeasca pe un frate de-al meu sa locuiasca cu dansa, el-fratele, fiind mai fara rost, restul , noi ceilalti avand casele noastre.
Mama a inceput sa fie lovita, jignita, amenintata.
Eu, la rugamintea mamei, pe motiv k am timp liber mai mult, am facut o reclamatie, semnata de mama mea, si m-am dus la politie. Mama din cauza mortii , tatalui meu, a facut o demipareza, se chinuie asa de 8ani.
In loc de ajutor, fratele si concubina lui, ai mananca mancarea, ai vorbeste urat, o imbrancesc, fac glume pe seama handicapului dobandit.
In loc de liniste, mama are muzica -manele pana tarziu, vizite a tot felul de ciudati, prieteni cu fretele si concubina lui.
Ii las prin vecini sacose cu mancare, sau pazesc momentul cand e singura, sa o pot vedea. Politia l-a amendat, el face tot ce stie.
La ce mi-a folosit mie, k am incercat k mama,sa aiba liniste, respect.
M-A SUSTINUT O SORA, SI UN ALT FRATE,dar nimeni nu poate face mai mult.
Am pierdut bucuria de a petrece mai mult timp alaturi de mama, eu o tudeam, o vopseam, ai cumparam haine k sa-i dau pofta de viata, incercam s-o rasfat,( pe cat imi puteam permite)
MA ROG, FAC RUGACIUNI, MA DUC LA SLUJBE, DAU SLUJBE SI plang.
Oare era corect sa raman indiferenta? Acum fratele cu inculta lui, stau de chefuri, asculta telf.fix, al mamei, iar eu trebuie sa nu ma duc singura la mama.
Mi-a transmis prin mama sa am grija de fata mea cea mica, 17ani(copil bun, cuminte,rar) k sa nu o gasesc printr-o padure moarta, batjocorita.
Nu credeam k pot sa traiesc asemenea momente, parca, sunt turbati, iar eu, aveam de gand sa le cedez partea, intr-un final!
MI-A RAMAS DOAR D-ZEU, MA RAG !
Unde-i solutia, din luna iunie, viata mea e intoarsa pe dos, am ajutat k sa am de tras?!
Multumesc pentru rabdare.

Am fost prins in ultimile zile, scuze.
Problema nr.1 este ingrijirea mamei. Este de datoria voastra sa o ingrijiti acum, cand ea este bolnava si in varsta. Dupa cum stiti, asa ne porunceste Dumnezeu: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” 1 Timotei 5:8

Eu vad trei modalitati de rezolvare:

1. Inteleg ca mama are casa ei. Mama poate alege pe unul dintre voi cu care sa stea si sa ii lase casa prin testament.
2. Poate ar fi posibil ca fiecare copil sa fie, la rand, responsabil de ingrijirea mamei pentru o perioada de timp (un an, doi…)
3. Mama ar putea sa vanda casa si cu economiile, plus eventuala pensie, sa plateasca unui asezamant care sa se ocupe de ingrijirea ei.

Va inteleg in parte prin ce treceti. Si eu am pierdut acum cativa ani mama mea si, noi fratii trebuie sa ingrijim de tatal nostru. M-am rugat si continui sa ma rog pentru dumneavoastra, in nici un caz nu trebuie sa stati indiferenta.

Nu consider ca am solutii pentru problema dumneavoastra.
Am expus cateva ganduri pe care le am in inima.
As ruga si pe ceilalti useri mai vechi sa prezinte cateva pareri.
O discutie cu un duhovnic ar fi desigur de mare folos.
De asemenea, o consultatie a unui avocat ar fi binevenita.

Dupa mine, insa, ar trebui luata o initiativa grabnica: un consiliu de familie in care sa luati o hotarare inteleapta.

[IonelS]

În prealabil postat de iustin10

Ma bucur ca am raspuns deodata :)
Aceasta inseamna ca mai sunt oameni care cred in Cuvant,care spune sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti.
Caci cand cineva e furat in autobuz,acela e ales la intamplare,si puteai fi chiar tu.

Cititi postarile lui Amfilohie Branza de pe youtube.com Acest calugar vorbeste despre crestinismul lesinat pe care-l practicam..noi cei de azi.
Vezi un om batut de altul, te bagi chiar daca o iei si tu.
Un nemernic vrea sa violeze, te bagi indiferent de riscuri.
Vine razboiul ?! Daca este de aparare te bagi, ca doar in acest caz are derogare un crestin.
Vezi un hot in plina actiune, te bagi indiferent de consecinte...
Un crestin nu-i un fricos care se ascunde in spatele Cuvantului , rugaciunii, etc..

Credinta fara fapta este o credinta moarta !

[Mihaela09]

[quote=Penticostalul;308236]Am fost prins in ultimile zile, scuze.
Problema nr.1 este ingrijirea mamei. Este de datoria voastra sa o ingrijiti acum, cand ea este bolnava si in varsta. Dupa cum stiti, asa ne porunceste Dumnezeu: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” 1 Timotei 5:8

Eu vad trei modalitati de rezolvare:

1. Inteleg ca mama are casa ei. Mama poate alege pe unul dintre voi cu care sa stea si sa ii lase casa prin testament.
2. Poate ar fi posibil ca fiecare copil sa fie, la rand, responsabil de ingrijirea mamei pentru o perioada de timp (un an, doi…)
3. Mama ar putea sa vanda casa si cu economiile, plus eventuala pensie, sa plateasca unui asezamant care sa se ocupe de ingrijirea ei.

Va inteleg in parte prin ce treceti. Si eu am pierdut acum cativa ani mama mea si, noi fratii trebuie sa ingrijim de tatal nostru. M-am rugat si continui sa ma rog pentru dumneavoastra, in nici un caz nu trebuie sa stati indiferenta.

Nu consider ca am solutii pentru problema dumneavoastra.
Am expus cateva ganduri pe care le am in inima.
As ruga si pe ceilalti useri mai vechi sa prezinte cateva pareri.
O discutie cu un duhovnic ar fi desigur de mare folos.
De asemenea, o consultatie a unui avocat ar fi binevenita.

Dupa mine, insa, ar trebui luata o initiativa grabnica: un consiliu de familie in care sa luati o hotarare inteleapta.
Sunt idei bune, nu mi-e frik dekt sa nu fiu machiata de vre-un pumn, al fratelui pe care l-am crescut. In plus, eu sunt singura, sotul si baiatul sunt plecati, altfel,nu cred k avea curaj.In legatura cu avocatul...eu,m-am gandit dar, unde-i atunci iertarea?Am sa ma duc la preotul lui, cel din parohie, (el n-a calcat in biserica de la moartea tatalui) si am sa vad...
Eu locuiesc la distanta , mama nu vrea sa lase casa unde a trait.
MULTUMESC, mama e o fire blanda, miloarsa si plina de iertare. Am o mama minunata. D-ZEU SA VA AJUTE K VA IMPLICATI SI INCERCATI SA AJUTATI !

[eodor nastasa]

La o bataie, te bagi dom'le negresit(ca de, ii stiuta vorba lu' romanu' :o bataie si o masa'n plus nu strica niciodata), si, inainte ca cei doi sa se dezmeticeasca, le carpesti "crestineste" cateva palme/pumni/picoare, asa, spre luare aminte si revenire in simtirea lu' ei.

La viol te bagi, da'i musai sa stii cum...

La rasboi, ca la rasboi, daca'i ordin, ii...daca'i spre apararea lu' patria, ii bine, bagi plumbi in "talibani(mamii lor)" , pana se'nroseste tava, daca nu'i, asta ii, faci o cruce mare si te lasi "sinucis" de inamic...prosteste.

La furt, ca la furt, tre' sa dovedesti bre, ca de, hotu'i negustor cinstit...pana'l face scapat domn' jude...

[heaven]

În prealabil postat de Mihaela09

In legatura cu avocatul...eu,m-am gandit dar, unde-i atunci iertarea?Am sa ma duc la preotul lui, cel din parohie, (el n-a calcat in biserica de la moartea tatalui) si am sa vad...
Eu locuiesc la distanta , mama nu vrea sa lase casa unde a trait.
MULTUMESC, mama e o fire blanda, miloarsa si plina de iertare. Am o mama minunata. D-ZEU SA VA AJUTE K VA IMPLICATI SI INCERCATI SA AJUTATI !

Ma ierti,Mihaela,insa ceea ce scrii tu mai sus cu iertarea fratelui pe de o parte,insa acceptarea tacita pe de alta ca mama sa fie supusa acelor chinuri care risca sa o bage in pamant,cu toata blandetea si iertarea pe care le are,eu le vad mai mult ca pe niste scuze pentru faptul ca iti e teama sa te implici.
Da,este firesc sa te temi si nici nu este indicat sa te arunci de una singura cu capul inainte,insa pe cale legala se pot face multe.
Genul asta te oameni care merg pe intimidare si teroare imediat dau inapoi cand vad la modul cel mai serios ca se iau masuri impotriva lor,pentru ca in fond sunt niste lasi si niste oameni slabi care nu stiu sa interactioneze cu ceilalti decat manifestandu-si intr-o maniera agresiva controlul,iar cand aceasta modalitate nu are efect,adica cei din jur nu percuteaza la teroarea lor si iau masuri categorice,dau inapoi.
Aici nu e vorba sa te razbuni,ci sa iti salvezi mama!
Ca si concluzie,simplul fapt ca te rogi la Dumnezeu pentru fratele abuzator,insa nu ai face nimic sa iti salvezi mama din teroarea care este supusa la batranete de catre frate si concubina/sotia acestui,nu rezolva mare lucru.
Iti scriu asta pentru ca pe de o parte ma gandesc la teroarea si tristetea acelei biete femei,iar pe de alta,activand ca voluntar intr-o anumit domeniu am ocazia sa intalnesc tot felul de astfel de personaje si in curand o sa ne trezim ca ne dau in cap la colt de strada ziua in amiaza mare,desi sunt cativa comparativ cu noi,pentru motivul ca lumea se teme,de cele mai multe ori nefondat sa ia atitudine si mi se pare inadmisibil sa ne lasam terorizati de niste indivizi cu comportament antisocial,care pun in pericol copii,animale,femei,batrani,in general fiinte pe care le considera mai slabe decat ei,in timp ce noi stam pasivi creand monstri prin faptul ca ii lasam sa isi desfasoare nelegiurile dupa bunul plac.
Te rog iarta-ma daca ti-am parut mai dura la anumite lucruri,dar povestea aceasta chiar m-a impresionat,cred ca si pe tine te doare teribil sa stii ca mama ta se chinuie astfel,in caz contrar nu ai fi scris aici,altfel nu te-ai macina,dar este important sa faci ceva concret pentru ea si sa nu o lasi in voia sortii,iar un avocat bun te-ar putea sfatui cel mai bine si indruma cu toti pasii pe care ii ai de facut.
In paralel poti depune si o plangere la politie ca acest frate ti-a amenintat fiica si astfel sa fii cu un pas inaintea lui,dar cel mai bine te sfatuiesti cu avocatul.
Dumnezeu sa iti ajute si sa te lumineze sa faci ce este mai bine pentru tine si familia ta!

[Penticostalul]

Subscriu la mesajul de sus. As vrea doar sa iti mai impartasesc cateva ganduri legate de iertare.

În prealabil postat de Mihaela09

...eu,m-am gandit dar, unde-i atunci iertarea?

Iertarea neconditionata
Exista cazuri In Biblie in care iertarea sa fie data fara ca raufacatorul sa isi dea seama ca a gresit si fara sa se pocaiasca: „Tata iarta-i ca nu stiu ce fac!” rostit de Iisus Hristos pe cruce si „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” rostit de martirul Stefan inainte de moarte.
Noi putem sa-i iertam pe cei ce ne gresesc noua chiar fara ca acestia sa-si ceara iertare. Dar aceasta este doar o față a monedei

Iertarea conditionata
Conform invataturii Mantuitorului, iertarea este acordata unui raufacator care isi da seama ca a gresit si isi regreta faptele.
In Matei 18 incepand de la versetul 15 ni se spune cum sa procedam cand cineva ne greseste. (citeste, te rog, pasajul)
1. Mustra-l in particular. Daca isi regreta fapta, conflictul se stinge.
2. Ia initiativă impreuna cu altii. Daca isi regreta fapta procesul se incheie aici.

Apostolul Petru intreaba: de cate ori sa iert? Iisus îi spune si îi da apoi o pilda. Daca o vei citi, acolo vei vedea ca cel care a gresit, inainte de a fi iertat, isi recunoaste greseala.

Cum ne iarta Dumnezeu?
Dumnezeu prin jertfa lui Hristos a iertat intreaga omenire.
Cine intra insa in posesia iertarii. Cei care se spovedesc, nu?
Acorda Dumnezeu iertatea Lui unor ticalosi care, in mod intentionat, staruiesc in a comite blestemății?
Nu, Dumnezeu îi iarta pe păcătoșii care se pocăiesc.



Hai să trecem acum la fratele tău.
Lui nu i se poate permite sa continue sa o ameninte, sa o loveasca si sa o jigneasca pe mama voastra pe motivul: „ - haideti sa-l iertam ca noi suntem crestini!”.
Dimpotriva, asa cum am mai citat, Dumnezeu ne porunceste sa avem grija de cei din familia noastra. Adica sa-i protejam, sa le acordam suport...etc.
Daca nu o facem, versetul spune ca, de fapt, ne-am lepadat de credinta.

In concluzie:
- iertarea este daruita in mod conditionat, NU neconditionat. Iertarea este daruita celui care se pocaieste. Aceasta este regula generala.
- daca cineva iti greseste tie, in mod personal, desigur ca il poti ierta neconditionat. Fie ca-si cere iertare fie ca nu.

P.S. Problema iertarii este una complexa, nu poate fi tratata intr-o postare. Am incercat doar sa va spun ca nu vad nicio problema in a-mi apara părintele folosind orice metoda legala. Inclusiv apelarea la biserica, politie sau avocat.