Ce simti tu cand te gandesti la...?

[RalucaG]

Cand ma gandesc la viata am sentimente contradictorii: pe de o parte ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat-o si pentru ca am un acoperis deasupra capului, ce manca zilnic, un loc de munca, pe de alta parte cu tristete si vinovatie pentru ca e departe de a fi o viata crestineasca in adevaratul inteles al cuvantului.
La moarte ma gandesc cu frica, si ma gandesc poate prea des (sau prea rar?)
Mi-e frica de ce e dincolo. Mi-e frica de urmarile pacatelor mele.
Mi-e frica si de viata, si de moarte.

[windorin]

Sincer, simt ca moartea nu va veni niciodata. Imi dau seama insa de riscul unei inselari, anume de a amana pocainta.

Cand zic "moarte", am in vedere in primul rand moartea ca disparitie, asa cum o inteleg multi.
De aceea spun ca moartea nu va veni niciodata.

Cat despre moartea trupeasca... am momente si momente.
Uneori, simt ca poate veni... ma uit in jos si imi pare rau ca nu am putut fi mai bun, mai curat, mai bland si mai iubitor.
Alteori mi se face frica de moarte... de necunoscutul pe care mi'l rezerva faptele mele.

Moartea este adevarata intrare in viata. Ea este cutrmuratoare pentru tot omul.
Slujba inmormantarii este de o profunzime nespusa.

[Samy02]

Viata.....imi privesc copii si-mi doresc cu disperare sa traiesc o mie de ani , sa fiu langa ei, sa-i ajut.....dar pe de alta parte viata crestina nu-i asa cum imi doresc eu sa fie ....pacatele care se tot aduna si care chiar daca le spovedesc , tot nu se mai termina, putinele fapte bune se duc si ele din cauza laudaroseniei si a barfei din capul meu .....si uite asa treptat , treptat , ajung sa-mi doresc sa mor ....moartea care teoretic nu-i decat o trecere , acum , aici , mi se pare inspaimantatoare.....of ....daca as putem sa ma i-au de guler si sa-mi tip in urechi, pana surzesc... “trezeste-te….nu-i timpul pierdut, valorifica fiecare secunda , nu o lasa sa treaca degeaba …..”…..ganduri….despre viata ….despre moarte……iertati-ma….

Foarte frumos si adevarat au expus antevorbitorii mei despre aspectul capital al vietii.Faptul ca suntem constienti de importanta capitala a vietii,ne face sa luptam,chiar si sa incercam sa fim mai buni,mai desavarsiti pentru a nu fi supusi pierzarii in momentul cand vom parasi,,cortul pamantesc''.Este o lupta teribila,crancena pt. ca toti ceilalti nu te vor vrea mai bun,nu vor vrea sa le-o iei cu un pas inainte si vor face totul sa te traga inapoi.Chiar daca voi fi contrazis,m-am convins singur ce importanta are controlul mintii(al gandurilor).Asa cum spunea parintele Arsenie(,,de carma mintii conteaza incotro pleci si unde ajungi''),are o importanta covarsitoare repetarea neincetata a rugaciunii lui IISUS,si anume,,Doamne IISUSE HRISTOASE,fiul lui DUMNEZEU,miluieste-ma pe mine pacatosul''.Dupa un anumit timp aceasta se va intipari in memorie si o vei spune neincetat(inceputul e greu).Lipirea acestei rugaciuni de respiratie este extrem de importanta.Nu vreau sa dau sfaturi,sau sa intru in polemici,as vrea doar sa recomand celor interesati de existenta lor cartea ,,Rugaciunea-piatra de incercare a tuturor lucrurilor''avandu-l ca autor pe parintele Teofil Paraian,acolo unde poate vor gasi ,,cheia''care va deschide ,,usa schimbarii''.Va rog sa ma iertati.