Astrologia

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu am vorbit nici de caracter, nici de destin. Am vorbit de temperament şi de evenimente.
Principala deosebire dintre temperament şi caracter este aceea că te naşti cu unul, creşti cu celălalt.



Faptul că nu cunoaştem explicaţiile unor lucruri nu înseamnă că nu există acele lucruri. Mai exact, insuficienţa noastră de a explica anumite corelaţii nu înseamnă inexistenţa corelaţiilor.

Caracterul nu include doar trăsăturile morale. Mă rog, cuvântul e utilizat și așa dar eu mă referam la întreaga personalitate, deci și la temperament. Temperamentul de asemeni e rezultatul experiențelor cu care individul a intrat în contact, modelul părinților, ceilalți oameni pe care i-a cunoscut etc.


Deci dumneata susții că se poate descoperi o relație între pozițiile astrelor în momentul nașterii și temperamentul oamenilor sau între aceleași poziții și evenimente din lume?

La cultura și pregătirea matale mă așteptam să fii mai isteț și să vezi că astrologia e o superstiție care s-a născut din imaginația oamenilor, așa cum s-au născut cele mai multe religii. Nu este diferență între ghicitul în stele și ghicitul în cafea. Astrologia provine din vechile religii din orientul apopiat și mediul greco-roman, decurgând din credința în zeii al căror nume planetele respective îl poartă și al căror caracter era asociat cu planetele respective.



Astrologia e respinsă și de Biserică și de știință. Ea face parte din vrăjitorie și este un păcat:



Biserica si astrologia
...
In Nomocanon (culegere de legi si hotarari canonice) e spus destul de clar: “Cei care umbla la vrajitori sau vrajesc sau ghicesc in stele (adica practica astrologia - u.a.), sase ani sa nu se impartaseasca dupa canonul 1 al Sinodului Trulan si dupa canonul 80 al Sfantului Vasile cel Mare. Iar preotul care face asta sa se transforme in scrum”.
Aici vedem ca cunostinta bisericeasca atribuie o provenienta demonica tuturor felurilor de vrajitorie, inclusiv astrologiei, neingaduind nici o comunicare a crestinilor credinciosi cu vrajitorii si pedepsind aspru pe cei care, sub oarecare motive, se hotarasc sa fie in legatura cu ei.
Sfintii Parinti ai Bisericii, de-a lungul intregii istorii a ei, au acordat de asemenea o mare atentie luptei cu vrajitoria si astrologia. Din lipsa de spatiu mi-as permite sa ma refer doar la unele lucrari ale Sfintilor Parinti si invatatori ai Bisericii. Astfel, Tertulian, in lucrarea sa “Despre idoli”, scrie: “In diferitele indeletniciri ale oamenilor nu se poate sa nu observam unele arte sau profesii care inlesnesc inchinarea la idoli. De astrologi nici nu face sa mai vorbim, intrucat insa unul din ei a cutezat sa se justifice de faptul ca continua sa practice aceasta profesie, am de gand sa spun cateva cuvinte in legatura cu aceasta. Nu voi spune ca a aseza nume de dumnezei falsi in cer, a le atribui un fel de atotputernicie si a-i abate pe oameni de la inaltarea rugaciunilor catre Dumnezeu, insuflandu-le credinta ca destinul lor este invariabil predeterminat de astre - nu voi spune ca toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falsi. Eu afirm insa ca, astrologia, in acest caz, se asemuieste ingerilor decazuti, care s-au indepartat de la Dumnezeu pentru a insela neamul omenesc… Daca magia este pasibila de pedeapsa, iar astrologia reprezinta o varietate a ei, atunci impreuna cu genul este condamnabila si specia. Astfel, din timpul aparitiei Evangheliei, tot soiul de sofisti, astrologi, vrajitori, magi, ghicitori trebuie sa fie obligatoriu pedepsiti”.
Tatian, in “Discurs impotriva plinilor”, scrie: “Demonii i-au facut pe oameni victime ale decaderii lor. Ei, aratand oamenilor ordinea plasarii astrelor, ca niste jucatori de zaruri, au inventat soarta care este straina de adevar. Drept temei pentru aceasta le-a servit asezarea animalelor pe cer. Caci ei au conferit onoruri ceresti animalelor cu care au locuit dupa alungarea din cer, taratoarelor, inotatoarelor in ape, patrupedelor, vietuitoarelor muntilor, pentru a-si inchipui ca si ei se afla in ceruri si pentru ca, prin asezarea astrelor, sa convinga oamenii ca viata pe pamant, cea straina de ratiune, armonizeaza cu ratiunea; in felul acesta, daca cineva este plin de manie sau rabdator, cumpatat sau necumpatat, daca cineva este bogat sau sarac, asa au randuit cei ce stapanesc nasterea; caci distribuirea Zodiacului este treaba zeilor. Daca lumina unuia dintre ei este, cum se zice, mai puternica, el rapeste slava celorlalti, si cel care astazi este invins, poate redeveni invingator. Demonii se indeletnicesc cu manevrarea celor sapte planete, ca niste aruncatori de zaruri. Noi insa suntem mai presus de soarta, si, in locul demonilor ce ratacesc, il cunoastem pe Unul Domnul Dumnezeu Cel neschimbator si, nesupunandu-ne soartei, respingem si pe intemeietorul legilor ei”.
Sfantul Ioan Damaschin in cunoscuta sa lucrare “Expunerea credintei crestine”, citandu-l pe Sfantul Vasile cel Mare, caracterizeaza in felul urmator astrologia: “Elinii spun ca toate actiunile noastre sunt conditionate de rasaritul, apusul si apropierea stelelor si ca astrologia se ocupa tocmai de asta. Noi, dimpotriva, sustinem ca aceste fenomene prevestesc ploaie, cer acoperit si cer senin, asijderea vanturi si ape; nicidecum insa nu sunt semne prevestitoare ale actiunilor noastre. Cu adevarat, noi, fapturi libere ale Creatorului, suntem stapani pe ceea ce facem. Iar daca le facem pe toate in virtutea miscarii stelelor, atunci le facem din necesitate. Or, ceea ce se produce din necesitate, nu este nici virtute, nici viciu. Si daca nu avem nici virtute, nici viciu, nu suntem vrednici nici de lauda, nici de pedeapsa, asa cum nici Dumnezeu n-ar fi cu dreptate daca ar da unora bune, altora rele. Mai mult ca atat: daca toate isi urmeaza cursul fiind conditionate de necesitate, Dumnezeu nu mai are pentru ce sa conduca lumea, nici sa se ingrijeasca de creaturile sale. Mai mult chiar, noi n-am avea nevoie de ratiune, de vreme ce nu avem putere asupra lucrurilor pe care le facem, si n-am avea nevoie nici sa gandim la ceea ce facem. Or, ratiunea ne este data fara indoiala pentru a ne gandi actiunile, drept care orice faptura rationala este totodata o faptura libera.
De aceea noi sustinem ca stelele nu conditioneaza nimic din cele ce se intampla pe lume , nici aparitia a ceea ce apare, nici moartea a ceea ce moare, mai curand insa servesc drept semne prevestitoare ale ploilor si ale schimbarilor atmosferice. Cineva, poate, vrea sa spuna ca stelele, chiar daca nu constituie cauzele, reprezinta totusi semnul prevestitor de razboi, si ca diferentierea calitatii aerului, care depinde de soare, luna si stele, produce respectiv temperamente, obisnuinte, si stari de spirit diferentiale: dar obisnuinte fata de ceea ce se afla in vointa noastra, caci ele se supun ratiunii si se schimba sub conducerea ei”.
Minucius Felix, in “Octavia” sa, vorbind despre practica ghicitului si prezicerii la Roma, scrie ca rarele cazuri in care aceste preziceri se impuneau pot fi explicate prin faptul, ca “din multimea de presupuneri false una din ele ar fi putut nimeri intamplator adevarul” si ca vrajitorii si astrologii care se indeletnicesc cu proorociri “nu doar ii cunosc pe demoni, dar tocmai cu ajutorul lor produc naluciri, asemanatoare cu miracolul: prin sugestia sau influenta acestora ei fac vraji, facandu-te sa vezi ceea ce de fapt nu este, sau dimpotriva, sa nu vezi ceea ce este.” Primul dintre acesti magi, prin cuvantul si ispravile sale, a fost Sosten (Ostan)…. adica tocmai acel care, dupa cum am mai aratat, a fost unul dintre cei dintai promotori ai astrologiei in Elada.
Sfantul Ioan Gura de Aur, in omilia sa “Despre cei care se vindeca de boli prin vrajitorie”, ne previne cu asprime ca nu trebuie sa apelam la vrajmasii Domnului - magi si vrajitori, caci e mai bine sa mori decat sa mergi la vrajmasii lui Dumnezeu. Iar cei care se folosesc de serviciile lor, mor inainte de vreme si se duc la chinuri vesnice. Caci, cel care apeleaza la astrologie, “el singur s-a lepadat de ajutorul lui Dumnezeu, (de aceea) diavolul ii conduce viata si dispune de actiunile lor cum ii place lui”.
Sfantul Maxim Grecul, care a consacrat o seama de lucrari demascarii astrologiei, in una din ele scrie in special: “Invatatura falsa, nelegiuita a cititorilor in stele si prezicatorilor de soarta dupa zilele de nastere, n-a fost descoperita caldeilor, elinilor si egiptenilor de sus din harul Sfantului Mangaietor, ci de insisi demonii necurati si vrajmasi ai omului, spre pierzania celor care li se incred”.
In continuare, vorbind depre cauzele coincidentei unor proorociri ale astrologilor cu realitatea, Sfantul Maxim Grecul citeaza cuvintele lui Augustul din Hippona: “aceasta se intampla nu atat din pricina semnelor ceresti, cat din pricina ca asta le-o insufla in ascuns satana, actionand pe neobservate asupra mintilor oamenilor, si astfel aceste preziceri se fac in comun cu diavolul, cu acordul acestuia”.
...
Demonii prevestesc, prevazand uneori cu mult inainte ce are sa se intample, si alteori ghicesc; de cele mai multe ori insa mint, de aceea nu trebuie crezuti, desi deseori li se si implinesc prezicerile”.
...
Asadar, vedem ca Sfintii Parinti ai Bisericii se pronunta unanim impotriva astrologiei, demascand-o ca fiind o varietate a magiei, un mijloc de comunicare cu demonii, iar pe astrologi ii compara cu ingerii izgoniti din cer, “care ademenesc de partea lor neamul omenesc”, si ne interzic categoric contactul cu acesti “vrajmasi ai lui Dumnezeu”.

http://www.crestinortodox.ro/religii...gia-71803.html(articolul e mult mai lung și merită citit)