Un mod propriu omenirii

[colaps]

În prealabil postat de George.m

Sfantul Maxim Marturisitorul zicea ca in spatele fiecarui om "pornit" impotriva noastra se afla diavolul, care incearca sa ne determine sa incalcam cea mai importanta porunca - a iubirii. Semenii nostri plini de rautate sunt de fapt inselati de diavol si bine ar fi sa ne rugam pentru ei.

De rugat ne rugăm dar nici să nu stăm muți. În toate discuțiile ăstea despre destrăbălare, plăceri și patimi nefaste să mai introducem și noi tacticos câte o referire la ceva creștinesc.
„Dar la biserică tu te duci?”, „Nu, azi nu vin cu tine, mă duc la spovedit”, „Nu fac asta că-i păcat!” etc.

Așa cum pe o cămașă neagră se observă îndată dacă cade un strop de diluant și se curăță așa și în conversațiile lumești pline de inutilități se observă imediat dacă începi să vorbești despre ceva vrednic. Vorbim în gol? Inutil? Degeaba? Mulți s-au dezobișnuit din a mai auzi de Dumnezeu, de Hristos, de Biserică așa că orice referire la Creștinism va avea o rezonanță mai mare în peștera sufletului. Peștera călduroasă și întunecoasă unde dorm lucrătorii, dar care sunt treziți de conștiință pentru a purcede întru zidirea Împărăției.

Împărăția Conștiinței. Fără o împărăție proprie nu poți birui pe vrăjmaș și armele lui. Dacă nu ai nici măcar ziduri la cetate cum vei vedea armatele potrivnice ce se apropie sau pe generalii ce poartă numele de păcat, patimă, răutate, minciună, ură, dezbinare, distrugere?

Când omul e cuprins de răutate, trebuie degrabă să dea afară pe acel diavol. Dar cum el robit de drac să se mai trezească fără să fie ajutat de cineva ? Cum poate regatul aflat în sclavie să scape de asediatori și cotropitori fără ajutorul unei armate aliate? Aliații aceia suntem noi. Aliat este și Dumnezeu, dar fără voință cei împătimiți nu vor avea puterea să scape. Sau poate că Dumnezeu Își trimite ostașii: virtutea, curăția, fecioria, dreptatea, milostivirea, blândețea, curajul la oameni dar aceștia îl refuză și rămân nestrămutați în căile lor.

Ne stă în datoria noastră să îi ajutăm pe ei, să vadă lumina adevărului. Și prin rugăciune, rugăciunea e fundația împărăției lor, dar numai cu o fundație nu vei avea niciodată un turn pe care va sta străjerul sufletului. Trebuie să ne implicăm și să ajutăm când vedem o cădere, să nu rămânem indiferenți.