O mica intrebare despre icoane

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de costel

Icoana nu va putea fi acceptata de neoprotestanti pentru ca ea descopera o natura indumnezeita, iar de vreme ce ei nu pot vorbi de acest lucru, caci natura umana a fost distrusa de pacat in conceptia lor, invoca cateva versete, pe care le interpreteaza eronat, pentru ca nu mai tin seama de Intruparea Domnului. Cel mai elocvent exemplu este porunca a doua din Decalog, porunca ce avea menirea sa-l fereasca pe om sa nu confunde creatia cu Creatorul. Intruparea Domnului face posibila existenta icoanei.

Marea problemă a ortodocșilor legată de icoane, este că ei nici măcar nu pot invoca vreun text biblic, interpretat sau neinterpretat. Singurele argumente sunt din patristică și din practica bisericească.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Marea problemă a ortodocșilor legată de icoane, este că ei nici măcar nu pot invoca vreun text biblic, interpretat sau neinterpretat. Singurele argumente sunt din patristică și din practica bisericească.

Iata ce spune Sfantul Apostol Pavel : Crucea pentru cei pieritori, nebunie este - cum sunt sectantii -,iar noua, celor ce ne mantuim, Crucea este intelepciunea si puterea lui Dumnezeu. Ai auzit ce-i Sfanta Cruce ? Nu-i maciuca ! Este intelepciunea si puterea lui Dumnezeu ! Le-am spus acolo, de huiau, bateau din palme, aplaudau. Ati auzit ce-i Crucea, voi, sectantilor, care inselati oamenii si-i duceti in iad ?
S-au ridicat cu icoanele. Altul a citit in Deuteronom :
-Sa nu-ti faci chip cioplit, nici asemanarea vreunui lucru din cate sunt in cer, sus, pe pamant, jos, in apa si sub pamant. Sa nu te inchini lor, sa nu slujesti lor.
- Ce-s acestea, icoane ? caci sectantii zic ca icoanele sunt idoli ! Ia sa-ti spun eu ! Cine a facut primele icoane ?
Dumnezeu a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa. La Sfantul Ioan Damaschin spune ca prima icoana o face Dumnezeu, adica pe om, dupa chipul si asemanarea Sa.
-El a facut, dar ne-a poruncit noua sa nu facem.
- Iata, citeste la " Iesire " ( 23 - 29 ). Vezi in Biblie ca tot ce este in biserica este facut cu porunca lui Dumnezeu. Si icoanele si catapeteasma si sicriul Legii Domnului si heruvimii slavei si vestmintele preotilor si mitra arhiereilor si cadelnitele si sfesnicul cu sapte lumini, toate.
Nu i-a zis Dumnezeu lui Moise ? " Moise, fa aceasta ! Moise, ia si fa o lada de salcam si o poleieste toata cu aur ! Moise, fa doi drugi de salcam imbracati cu aur, si lada sa aiba verigi, ca sa bati drugii si sa ridici sicriul Legii. Moise, pune in lada aceea Tablele Legii, pe care ti le-am dat Eu pe Muntele Sinai. Pune sarpele de arama, pe care l-a facut cand ii mancau serpii in pustie, pune toiagul lui Aaron, care a infrunzit cand a rezemat de sicriul legii cele 12 toiege, caci al lui Aaron in noaptea aceea a infrunzit si a facut migdale. Si cup acu mana, o cupa de aur ". Mana era ca painea uscata, din care au mancat evreii in pustie 40 de ani.
Astea nu erau lucruri de maini omenesti ?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de cristian67

problema nu e ortodocsilor,ci a celorlalti

Serios? De parcă ceilalţi ar fi venit cu inovaţia aceasta condamnată de Cuvântul lui Dumnezeu...

[mirabela]

De 2000 ani in biserica ortodoxa si cea catolica exista icoane, daca e asa cum spui tu, de ce ne ingaduie bunul Dumnezeu?

În prealabil postat de tricesimusquintus

Serios? De parcă ceilalţi ar fi venit cu inovaţia aceasta condamnată de Cuvântul lui Dumnezeu...

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de mirabela

De 2000 ani in biserica ortodoxa si cea catolica exista icoane, daca e asa cum spui tu, de ce ne ingaduie bunul Dumnezeu?

Dumnezeu ne îngăduie pe toţi că e bun. Dar vine şi o zi a judecăţii...

[Eugen7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Marea problemă a ortodocșilor legată de icoane, este că ei nici măcar nu pot invoca vreun text biblic, interpretat sau neinterpretat. Singurele argumente sunt din patristică și din practica bisericească.

Dumnezeu insusi prin Sfanta Scriptura ne invata sa ne facem chipuri de ingeri... iar dupa ce Hristos s-a facut om, putem sa ne facem si chipul Sau si al Sfintei Sale Maici si a Sfintilor Sai:


"1.Cortul însă să-l faci din zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă.
...
31. Să faci o perdea de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă; (Iesirea 26,1,36)


"8. Atunci toţi cei cu minte iscusită, care se îndeletniceau cu facerea locaşului sfânt, au făcut pentru cort zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; şi în ţesătura lor au făcut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinţă.
...
35. După aceea au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de în răsucit şi pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu iscusinţă alese, ca să o pună între sfânta şi sfânta sfintelor. " (Iesirea 36,8,35)

"Pereţii casei, tavanul, uşorii, ferestrele şi uşile le-a acoperit cu aur şi [u]pe pereţi a sculptat chipuri de heruvimi. " II Cronici 3,7

[camy_d]

În prealabil postat de glykys

Icoanele se cinstesc prin sarutare si metanie.

In ceea ce priveste "instructiunile de folosire", am gasit o postare mai veche, lamuritoare, a lui Zaharia 2009:

Citat:

Intarim faptul ca harul unei icoane este asemenea conditionat ca si harul preotului precum si a altor lucruri sfinte, adica depinde covirsitor de modul in care procedezi cu el . Ca o icoana sa-si pastreze harul dat la sfintire si sa si-l manifeste este necesar ca ea sa fie cinstita exact ca si cind persoana intruchipata in icoana este prezenta real in casa ta . Adica, se curata periodic de praf cu aghiasma, se tamiiaza cit de des, i te inchini cit de des in timpul unei zile cu ocazia trecerii prin camera sau altele, ii citesti acatistul sau paraclisu macar o data pe luna , la ziua sa , la ziua pomenirii sale calendaristice se fac din nou toate acestea cu mai multa smerenie si consideratie chiar daca cu 2 zile anterior ai mai facut asa . De asemenea , inaintea icoanelor nu umblii desbracat la maieu si chilot(schimbarea hainelor se face la oamenii civilizati in baie... si ce sa mai vorbim de oamenii duhovnicesti !) si cu atit mai mult in pielea goala indiferent de motiv, nu vorbesti in jargon sau vulgar, nu desfrinezi sau daca faci impreunare binecuvintata cu sotul/sotia se face cu trupurile acoperite de lenjuri; icoana va avea candela care functioneaza iar cind te rogi inaintea ei esti imbracat ca si la biserica (adica, cu capul acoperit femeia si fara pantaloni si cu membrele superioare desgolite maxim pina la coate ).
Cinstind cu adevarat persoana reprezentata in icoana abia atunci putem gindi ca icoana noastra este sfinta si ca sfintul respectiv ne ocroteste . Altminteri nu suntem decit depozitarii unor tablouri cu subiect religios !

(http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ane#post257894)

Dar dacă am mai multe icoane, ce fac?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Eugen7

Dumnezeu insusi prin Sfanta Scriptura ne invata sa ne facem chipuri de ingeri... iar dupa ce Hristos s-a facut om, putem sa ne facem si chipul Sau si al Sfintei Sale Maici si a Sfintilor Sai:

"1.Cortul însă [etc., etc.]

Haideţi domnu' Eugen, care două puncte!? Unde ne învaţă Sf. Scriptură că putem? Cât erau evreii de jidani, nu vedeai unu' să pupe cortu' cu toată vopseaua dupe el, ori să-şi facă semnu' stelei lu' David în faţă la "icoana"... se poate aşa ceva? Mai scormoniţi, mai scormoniţi...

[Eugen7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Haideţi domnu' Eugen, care două puncte!? Unde ne învaţă Sf. Scriptură că putem? Cât erau evreii de jidani, nu vedeai unu' să pupe cortu' cu toată vopseaua dupe el, ori să-şi facă semnu' stelei lu' David în faţă la "icoana"... se poate aşa ceva? Mai scormoniţi, mai scormoniţi...

deci pana la urma recunoasteti ca Sfanta Scriptura ne invata sa ne facem chipuri (icoane) pe care trebuie sa le cinstim. Evreii au primit poruca sa puna aceste chpuri la loc de cinste, in Sfantul Cort pe Sfanta Sfintelor si pe Chivotul legii.

Preotii si tot poporul cinsteau aceste chipuri (icoane). Preotii tamaiau Cortul Sfant iar mai apoit Sfantul Templu si tot ce se aflatu in el (vasele sfinte etc.) intocmai cu fac si preotii nostri in ziua de astazi, dupa indemnul lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura. Biserica Ortodoxa Crestina urmaza intru totul Sfanta Scriptura.

sa inteleg ca va deranjeaza modul de cinstire ortodox al sfintelor icoane... prin sarut, ingenunchere. Trebuie sa va reamintesc ca in cultul crestin ortodox exista deosebire intre adorare (lateria) care se cuvinte exclusiv lui Dumnezeu si cinstire care se aduce sfintilor, ingerilor si icoanelor. Maica Domnului Nascatoarea de Dumnezeu este preacinstita (adica cinstita mai mult decat toti sfintii si toti ingerii si toate icoanele) insa in nici un caz nu este adorata.

[Eugen7]

http://ro.orthodoxwiki.org/Adorare

Adorare

Adorarea (lat. adoro-are sau latria de la gr. latreia - a aduce un cult, o jertfă, închinare, venerare) este o atitudine profund religioasă, însoţită de ritual și resturi, prin care se exprimă dependenţa şi supunerea totală faţă de Dumnezeu, ca Domn atotputernic şi atotţiitor : «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti» (Matei 4, 10 ; 10, 12 ; Luca 4, 8 ; Fapte 7, 7 ; cf. Deuteronom 6, 13). Adorarea ţine de însăşi natura religiei Vechiului şi Noului Testament (Romani 9, 4) şi implică credinţa în Dumnezeu cel viu şi personal, Care intră în dialog conştient cu fiinţele personale. Fericitul Augustin (354—430) consideră latria ca atitudine fundamental creştină, de supunere totală faţă de Dumnezeu (Despre adevărata credinţă, cap. 45). Creştinii, chiar de la începutul Bisericii, cu toate că au practicat cultul jertfei euharistice, au refuzat să aducă sacrificii idolilor păgâni, invocând nu numai inconsistenţa jertfelor de alimente şi animale, ci şi caracterul idolo-latru al cultului zeilor (Rom. 1, 25). În cursul disputelor provocate de iconoclasm, ortodocşii au arătat că venerarea icoanelor nu înseamnă idololatrie, deoarece în reprezentarea iconografică sau picturală, persoanele nu sunt cinstite ca «dumnezei», pe temeiul material, cum credeau iconomahii, ci pe temeiul asemănării lor cu chipurile pictate. Cinstirea dată icoanelor revine direct persoanelor reprezentate (a se vedea: Icoană).

Adorarea sau «latreia» constituie cultul suprem, sau închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi, şi se deosebeşte de actul de venerare sau de cinstire în general (proskynesis). Urmează supracinstirea '(sau hiperdoulia) Maicii Domnului, în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstirea (doulia) îngerilor şi sfinţilor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi cult de adorare, pe când Evanghelia, crucea şi icoanele sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate. Adorarea se exprimă în acte de prosternare (v. metanie), aducere de ofrande, rugăciuni de invocare şi doxologie, în gesturi de pietate şi reverenţă.

Adorarea se deosebeşte în mod radical de idolo-latrie, după cum între religie şi mitologie, între mister şi mit, există o diferenţă totală. În actul de adorare, creştinul se adresează lui Dumnezeu ca fiinţă personală şi plină de iubire, pe când idololatria provine din frica (sau din mitul) faţă de divinitatea impersonală, reprezentată prin idoli tăcuţi. Apostolul Pavel vorbeşte de logiki latia, adică de aşezarea fiinţei omului în stare de jertfă spirituală : «Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească» (Rom. 12, 1).

«Căci pe El (Hristos) noi Îl adorăm deoarece este Fiul lui Dumnezeu ; cât priveşte pe martiri, noi îi iubim ca discipoli şi imitatori ai Domnului şi aceasta anume din cauza consacrării lor fără egal faţă de Împăratul şi Stăpânul lor. La rândul nostru, noi putem fi prietenii şi ucenicii lor» (Martiriul Sfântului Policarp, XVII, 3, trad. cit., p. 233).
Surse

- Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Adorare”