Eu consider ca tristetea, de cele mai multe ori, apare in momentul in care nu vrem, sau nu consideram ca suntem vinovati cu ceva in fata Domnului pentru a fi supusi la diferite incercari. Personal, vreau sa depasesc aceasta atitudine, si in momentul in care are loc vreun eveniment care sa-mi provoace tristete ma autodisciplinez. MI se intampla adesea sa ma supar din niste motive nesemnificative, de exemplu mi s-a intamplat sa gresesc trenul si sa ajung intr-un alt oras, unde am asteptat inca o ora in frig pana la primul microbuz spre destinatia initiala, intamplare avand loc doar din vina mea, deoarece m-am urcat in tren fara sa citesc placuta cu destinatia trenului. Dupa o criza de nervi specifica mie, mi-a trecut prin cap situatia celor care stau efectiv pe strazi pentru ca nu au un adapost si suporta frigul. Dupa acest gand am avut mustrari de constiinta...
Acum, cand nu-mi convine ca nu am ceva, ma gandesc la cei care nu au nimic, nici macar de mancare...
Aceasta e una din metodele mele mele de a inabusi tristetea.
O alta metoda, este sa repet in gand rugaciunea inimii, fie sa cant Fericirile sau "miluieste Doamne poporul Tau", pana consider ca mi-a trecut supararea... chiar ajuta.
__________________
AMIN! Intru Imparatia Ta cand vei veni, pomeneste-ne pe noi Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!
|
13.12.2010, 19:59:26
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode