282. Noul Ierusalim de la Pucioasa – o clonă a Ortodoxiei (III)
282. Noul Ierusalim de la Pucioasa – o clonă a Ortodoxiei (III)
Iată de pildă un subiect aparent banal: portul baticului(vălului) de către femeile creștine. În Biblie scrie textual că:
“…orice femeie care se roagă sau proorocește, cu capul neacoperit, își necinstește capul; căci tot una este ca și cum ar fi rasă.
Căci dacă o femeie nu-și pune văl pe cap, atunci să se și tundă. Iar dacă este lucru de rușine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-și pună văl.” (1 Cor. 11,5-6)
De aici, pucioșii trag concluzia că femeia trebuie să poarte acoperământ pe cap în mod permanent, ziua și noaptea, pe motiv că tot în Biblie scrie pe undeva “Rugați-vă neîncetat!”(1 Tes.5, 17). Deci în mintea lor apare construcția aparent logică: Dacă femeia trebuie să se roage neîncetat, iar când se roagă trebuie să aibă capul acoperit, rezultă fără greș că ea trebuie să aibă permanent baticul pe cap. Viciul de fond rezidă tocmai în înțelegerea incorectă, literală, a termenului de “rugăciune”. Când Pavel îndeamnă la “rugăciune neîncetată” el se referă la o stare de spirit, o atitudine, o disponibilitate permanentă la dialogul cu Dumnezeu, și nu la rugăciunea în sine, ca lucrare văzută a trupului și a sufletului; altminteri, creștinul nu s-ar mai ridica din genunchi, 24 de ore din 24 fiind tot mereu așezat la rugăciune. Oare și când stă pe WC, femeia se tot roagă? Când profesoara explică lecția la copii în clasă, simultan ea se mai și roagă la Dumnezeu? Când inginera proiectează pe planșetă, când casiera numără banii, când chimista manipulează substanțe periculoase, când dactilografa bate la claviatură, când artista cântă la pian sau la flaut, ele se și roagă în același timp, ca rugăciunea lor “să fie neîncetată”? Măcar atunci ar trebui să aibă dreptul de a sta fără batic pe cap; dar pucioșii pretind că, pe temeiul biblic menționat mai sus, la acest subiect nu există pentru creștine nici un fel de derogări sau de excepții. În realitate, chiar ei sunt primii “neîmplinitori” ai acestui precept biblic căci nici un pucios și nici o pucioșiță nu se roagă neîncetat, ci au ore precise de rugăciune, prestabilite. Dimpotrivă, atunci când femeia intră în Biserică pentru a participa în mod organizat la o rugăciune colectivă, sau când se așează în camera ei în chip special în genunchi, în fața icoanei, ca să-și facă rugăciunea de dimineață sau cea de seară, bine este să marcheze văzut această lucrare personală, ca și ascultarea ei de îndemnul apostolului, ca și supunerea ei, prin gestul formal al acoperirii capului.
Dar pucioșii nu sunt nici măcar consecvenți pe acest subiect. Dacă se ghidează neapărat după litera Scripturii și nu după spiritul ei, atunci ar trebui să folosească aceeași unitate de măsură și în ceea ce-l privește pe bărbat, căci iată ce scrie Scriptura:
“Căci bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, fiind chip și slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.” (1 Cor. 11,7)
Deci, după Biblie rezultă limpede că bărbatul trebuie să fie permanent cu capul descoperit. Or, la pucioși nu e așa, ci dimpotrivă: bărbații pucioși stau mereu cu capul acoperit, uneori chiar și în incinte închise, ceea ce este chiar o impolitețe.
În ce constă însă principala deviație de fond a învățăturii pe care o propovăduiește clona Ortodoxiei de la Noul Ierusalim? Pucioșii descriu un alt fel de “Dumnezeu”, un “Dumnezeu” neobișnuit pentru creștinii care se adapă de 2000 de ani din aceeași învățătură: un “Dumnezeu” care nu este Atotputernic, nu este Atotțiitor, dar este în schimb plângăcios și neputincios, așteptând mereu ajutor de la oameni și în special de la liderii pucioși. Dar, mai presus de toate, este un “Dumnezeu” care învață că iubirea față de om întunecă automat iubirea față de Dumnezeu. Aceasta este așadar principala învățătură greșită a pucioșilor: în loc ca ei să pună pe picior de egalitate iubirea de Dumnezeu cu iubirea de aproapele (așa cum învăța Domnul Iisus despre aceste două porunci, că sunt “asemenea una cu alta” – și cum apare și în Evanghelia după Matei, cap. 22, vers.39: “Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”) pucioșii transformă iubirea de aproapele într-o adevărată piedică în fața iubirii de Dumnezeu. Una dintre învățăturile care decurg în mod firesc din această teorie deformată asupra iubirii (de Dumnezeu și de aproapele) este aceea că instituția căsătoriei este blamată definitiv ca o sursă disimulată a desfrânării dintre bărbat și femeie. Pucioșii reneagă taina Căsătoriei și implicit ei nu mai au nici copii de botezat!
Clona Ortodoxiei de la Pucioasa nu este lipsită cu totul de oameni de calitate. Pucioșii de rând sunt niște oameni foarte de treabă, buni gospodari și iubitori de frumos. Din păcate ei s-au lăsat manipulați, ajungând exaltați în credința lor că textele recitate de Nicușor (și despre a cărui voce Mihaela zice că este identică la timbru cu vocea lui “Dumnezeu” pe care o aude ea când scrie pe caiet “mesajele care-i vin din cer”) sunt însăși cea mai recentă cuvântare a lui Dumnezeu. Singurii care manipulează pe față cioporul de creștini sunt cei doi moguli (Mihaela și Nicușor), secondați în ascuns de câțiva sfetnici credincioși cu trecut dubios, care îi ajută în toate manevrele lor oculte. Restul sunt o masă de manevră, niște servi blânzi și buni la suflet, dar ale căror creiere au fost de mult spălate, executanți orbi ai oricăror dispoziții primite “de sus”, convinși că “Dumnezeul” lor este la ananghie și are acum mare nevoie de ei, și de aceea trebuie să-I dea Lui tot sprijinul.
|
14.12.2010, 15:22:56
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid