Un sfat in privinta drumului

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Asemenea hotărâri fundamentale nu se iau pe fugă. Şi, în nici un caz, urmând sfaturile primite pe un forum. Dacă este să luaţi în considerare sfatul cuiva, acela trebuie să fie duhovnicul dv.
Întrebaţi-L pe Dumnezeu, în rugăciune, care este planul Lui cu dv. Şi nu planul dv, ci planul Lui urmaţi-l. Vă cheamă El la călugărie sau vă cheamă la căsătorie ? Oricare ar fi chemarea Lui, urmaţi-o, fiindcă dacă veţi urma calea cealaltă, vă puteţi mântui, dar veţi fi nefericit pe pământ. Precondiţii ale unui bun discernământ vocaţional sunt: rugăciunea şi postul.
Cele mai importante semne spre o chemare sau spre alta acestea două sunt:
-mai întâi, o puternică dorinţă de a urma o cale sau alta. Când Dumnezeu ne vrea fie la călugărie, fie la căsătorie, mai întâi sădeşte în noi dorinţa. Deci, îndepărtaţi din inimă şi din calcule toate celelalte care ar putea face zgomot de fond, cum ar fi "ce ar face fata ?" sau "ce ar spune mama" ori "dacă mă căsătoresc, din ce am să trăiesc?" şi ceea ce rămâne după ce veţi îndepărta acestea, este dorinţa pură pe care o sădeşte Domnul în inimi ca să pregătească planul Său.
-mai apoi, examinaţi darurile cu care sunteţi dăruit. Nu se poate să avem chemare într-o direcţie fără ca Dumnezeu să ne dea şi ceea ce este necesar spre a urma acelei direcţii. Aşa cum eu nu pot răspunde la înjtrebarea dacă Dumnezeu mă vrea muzician sau artist plastic fără să mă întreb mai întâi dacă a sădit în mine mai degrabă talent spre muzică sau mai degrabă spre artele plastice, tot la fel se pune problema şi în privinţa alegerii călugărie versus căsătorie. Sunteţi o persoană ascultătoare ? E semn spre călugărie. Sunteţi mereu gata să vă asumaţi riscuri ? E semn spre căsătorie. Suportaţi uşor şi chiar cu drag gălăgia copiilor ? Căsătoriţi-vă ! Nu o suportaţi ? Călugăriţi-vă. Şi aşa mai departe.
Ca exerciţiu, faceţi un tabel cu ce calităţi trebuie să îndeplinească un bărbat căsătorit şi ce calităţi se cer de la un călugăr şi bifaţi-le pe acelea pe care le aveţi. Apoi adunaţi bifele. Ca regulă generală, bărbatul căsătorit trebuie să aibă abilitatea de a conduce o familie, de a asigura femeii şi copiilor tot ceea ce este necesar ca să trăiască, de a-şi creşte copii în Cristos, de a-şi iubi soţia. Aveţi asemenea calităţi ? Sunteţi sigur că aţi găsit persoana potrivită ? Căsătoriţi-vă ! Călugărul trebuie să aibă abilitatea de a se conforma rigorilor unei vieţi mănăstireşti, de a lucra, uneori zi lumină pentru obşte, de a se ruga ore întregi pe zi, de a trăi cu puţin. Aveţi asemenea abilităţi ? Stabiliţi data când veţi vorbi cu stareţul !

Fie ca Dumnezeu, prin Spiritul Sfânt, să vă lumineze spre fericirea pământească şi viaţa de veci !