Citat:
În prealabil postat de MarinaAlca
Am si biserica si duhovnic... macar de as veni...
|
Am fost si eu plecat aproape 4 ani si ajunsesem din punct de vedere spiritual un zombi, o minciuna de om, este o viata blestemata cea petrecuta peste hotare.. Am citit acum cateva luni o carte care se numeste cuvinte pentru strapungerea inimii si spre final se pomeneste de certarea lui Dumnezeu care te goneste de pe meleagurile tale, te trimite printre straini, departe de tot ce e sfant si de tot ce iti e drag si acolo te lasa in parasire si te face sa te agati asa de tare ca sa nu mai poti sa scapi si sa te intorci si cuvant cu cuvant erau toate cele ce in realitate se petrec cu un suflet pribeag.. Scopul acestei parasiri, desi aparent cel pribeag se roaga, crede , este ca Dumnezeu vrea mai mult de la acesto oameni si ii pune in situatia in care chiar trebuie sa faca o alegere! Ori lui Dumnezeu ,ori lui mamona? Trebuie sa renunti la absolut tot si sa intri pe un fagas foarte riguros ca sa poti iesi din chingile astea.. Rasfoieste psaltirea, te rog, rasfaoieste si vei vedea cati psalmi intregi sunt si chiar cei mai semnificativi si mai miscatori exact asta spun, cum Dumnezeu alunga sufletul in departari si-l lasa prada in locuri lipsite de El .. Cei ce nu au fost plecati astfel, cred ca e o viata "cool" ei nu inteleg drama care se petrece in sufletul bietei fiinte umane si nici penitentul nu pricepe caci se minte si ajunge uneori sa stapaneasca arta minciunii de sine la perfectiune! Abia cand se intoarce ACASA si intra intr-o Biserica ortodoxa si se indreapta spre altar cu pasi mici si timizi si cu lacrimi de pocainta intelege ce s-a petrecut cu el si cat a gresit ca a iubit mai mult cele ale lumii decat pe El.. Si din acel moment toate le leapada si afara de El nimic nu-i mai trebuie.. Insa cosmarurile despre strainatate persista ani la rand, si pe masura ce trece timpul iti dai seama ca atunci cand erai in strainatate erai de fapt in iad ,dar erai atat de lovit si de mintit ca un om care de atatea lovituri saracul nu mai simte nimic.. Si impietrirea inimii.. ani si ani iti ia sa o readuci de unde ai plecat.. Recomand sora draga multa cainta si meditatie si Psaltirea! O sa para ca un cutit in rana, dar ca sa curga puroiul este foarte necesara durerea.. Apoi Psaltirea va aduce o pace de nedescris..