Citat:
În prealabil postat de Fani71
Ma bucur mult, Florin Ionut!
Sa va dea Dumnezeu numai binecuvantari!
As vrea sa te intreb, daca poti raspunde, ce atitudine ai avut: i-ai vorbit desopre credinta sau a devenit ea curioasa vazand ca te duci la biserica?
Nu intreb din curiozitate, am un motiv personal pentru a aduna marturii despre acest subiect.
|
Sa stii ca mai mult am scris decat am vorbit, pentru ca ea a citit cam tot ce am postat pe forum. :) Am mai si discutat direct, insa numai cand a avut ea chef. I-am explicat ca omul este liber sa aleaga, ca eu nu fac prozelitism. A trebuit sa fac si compromisuri, adica sa nu exagerez cu chestii "bisericesti" prin casa sau in comportament. La un moment dat, am inceput sa mergem impreuna la Liturghie, deoarece voia sa fim cat mai mult nedespartiti. Am avut grija unde sa mergem, caci si eu sunt pretentios la calitatea slujbelor. Mai mult, mi-am schimbat duhovnicul cu un preot-calugar pe care intamplator a venit la noi pentru o sfestanie si pe care l-am simpatizat amandoi, sperand ca intr-o buna zi sa aiba curajul sa i se marturiseasca. Asta a fost partea cea mai grea, pentru ca se stie parerea generala a eterodocsilor despre clericii nostri. Nu o data mi-a zis ca se va spovedi numai cand m-oi face eu preot...
Oricum, ea si-a dat seama ca ortodoxia este o cale nobila de existenta, care merita atentia. Iar eu imi pun mari sperante in sotia mea, deoarece stiu ca samanta semanata a cazut intr-un pamant bun, pe care l-am ales cu grija mai dinainte.
Acum ati descoperit un alt motiv pentru care mi-am petrecut timpul tastand mii de mesaje aici. :)