Catolicii din Sapanta vor sa ia Biserica si Cimitirul Vesel

[I.Calin]

În prealabil postat de Erethorn

Nu - uzufructul este un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Cele trei coordonate fundamentale sunt cele pe care deja le-am enumerat.

Și dacă "uzufructul este un dezmembrământ al dreptului de proprietate", celelalte trei (posesie, folosință, dispoziție) sunt atribute sau altceva? Atunci care este diferența dintre "dezmembrământ" și atribut / altceva? Nu sunt atunci și celelalte trei "dezmembrământ"e sau toate patru sunt atribute ale dreptului de proprietate?

[Erethorn]

În prealabil postat de I.Calin

Și dacă "uzufructul este un dezmembrământ al dreptului de proprietate", celelalte trei (posesie, folosință, dispoziție) sunt atribute sau altceva? Atunci care este diferența dintre "dezmembrământ" și atribut / altceva?

Iată diferenţa:

1. Xcsulescu este proprietarul bunului y. Aceasta înseamnă că se bucură de toate cele trei atribute:
A. Posesia - adică are dreptul să ţină bunul la el, sa-l posede;
B. Folosinţa - adică are dreptul să folosească bunul, să îl utilizeze (să are pământul, să mulgă vaca, să se uite la televizor, să culeagă fructe din pom);
C. Dispoziţia - adică are dreptul să dispună de bun, să-l vândă, să-l doneze, să-l arunce pe gârlă, ce vrea el.

2. Ygreculescu primeşte de la xulescu uzufructul asupra bunului y.
Aceasta înseamnă că el are dreptul să folosească şi să posede bunul, dar nu să-l înstrăineze. Xulescu rămâne nud-proprietar şi are dreptul de dispoziţie asupra bunului, cu condiţia să respecte uzufructul lui Ygreculescu.

Dreptul de proprietate s-a "dezmembrat" temporar, deoarece anumite atribute ale sale au trecut în seama altui subiect de drept.

[I.Calin]

În prealabil postat de Erethorn

Iată diferenţa:

1. Xcsulescu este proprietarul bunului y. Aceasta înseamnă că se bucură de toate cele trei atribute:
A. Posesia - adică are dreptul să ţină bunul la el, sa-l posede;
B. Folosinţa - adică are dreptul să folosească bunul, să îl utilizeze (să are pământul, să mulgă vaca, să se uite la televizor, să culeagă fructe din pom);
C. Dispoziţia - adică are dreptul să dispună de bun, să-l vândă, să-l doneze, să-l arunce pe gârlă, ce vrea el.

2. Ygreculescu primeşte de la xulescu uzufructul asupra bunului y.
Aceasta înseamnă că el are dreptul să folosească şi să posede bunul, dar nu să-l înstrăineze. Xulescu rămâne nud-proprietar şi are dreptul de dispoziţie asupra bunului, cu condiţia să respecte uzufructul lui Ygreculescu.

Dreptul de proprietate s-a "dezmembrat" temporar, deoarece anumite atribute ale sale au trecut în seama altui subiect de drept.

Iertare că insist:
Xcsulescu este proprietarul bunului y (apartament), bun pe care-l închiriază lui Ygreculescu care astfel primește dreptul de folosință asupra bunului y (apartament), deci Xcsulescu nu pierde dreptul de folosință, oare, pe perioada contractului? Și în acest caz, nu se întâmplă ceea ce ați afirmat mai sus: dreptul de proprietate s-a "dezmembrat" temporar, deoarece anumite atribute ale sale au trecut în seama altui subiect de drept, adică, atributul de folosință are aceleași caracteristici ca "dezmembrământ" - uzufructul (ca și în exemplul dat de dvs.). Și din acest punct de vedere, logic, de ce unul este numit atribut și celălat "dezmembrământ"?

P.S. Să înțeleg, oare, că e încă un caz în care logica juridică nu are nimic sau are prea puțin de a face cu logica naturală (aristotelică)?

[Erethorn]

Deoarece ceea ce numim "dezmembrăminte ale dreptului de proprietate" îmbracă forma unor veritabile drepturi reale.

Uzufructul, de exemplu, sau servitutea se înscriu spre opozabilitate în Cartea funciară; locaţiunea (închirierea) - nu.

În cazul închirierii unui apartament, nu avem de-a face cu dobândirea unui drept real de către chiriaş. El este doar titularul unei obligaţii de a face - proprietarul apartamentului este obligat să-i permită să locuiască acolo (în altă accepţiune, este titularul unui drept de creanţă împotriva locatorului) - cu toate consecinţele ce decurg de aici - apărarea uzufructului pe calea acţiunilor reale, posibilitatea de a-l dobândi prin posesie achizitivă etc.

[I.Calin]

În prealabil postat de Erethorn

Deoarece ceea ce numim "dezmembrăminte ale dreptului de proprietate" îmbracă forma unor veritabile drepturi reale.

Uzufructul, de exemplu, sau servitutea se înscriu spre opozabilitate în Cartea funciară; locaţiunea (închirierea) - nu.

În cazul închirierii unui apartament, nu avem de-a face cu dobândirea unui drept real de către chiriaş. El este doar titularul unei obligaţii de a face - proprietarul apartamentului este obligat să-i permită să locuiască acolo (în altă accepţiune, este titularul unui drept de creanţă împotriva locatorului) - cu toate consecinţele ce decurg de aici - apărarea uzufructului pe calea acţiunilor reale, posibilitatea de a-l dobândi prin posesie achizitivă etc.

OK, atunci să înțeleg că în cazul unui imobil, teren, proprietăți, în general, dacă obții drept de uzufruct (se poate așa ceva?) ești, practic stăpân pe acel imobil cu condiția să nu îl vinzi sau subînchiriezi?
Nu de alta, dar chiar vreau să mă lămuresc dacă există o diferență reală între "dezmembrămintele dreptului de proprietate" și atributele dreptului de proprietate.

[Erethorn]

În prealabil postat de I.Calin

OK, atunci să înțeleg că în cazul unui imobil, teren, proprietăți, în general, dacă obții drept de uzufruct (se poate așa ceva?) ești, practic stăpân pe acel imobil cu condiția să nu îl vinzi sau subînchiriezi?
Nu de alta, dar chiar vreau să mă lămuresc dacă există o diferență reală între "dezmembrămintele dreptului de proprietate" și atributele dreptului de proprietate.

Eşti stăpân pe el cu condiţia să îi conservi substanţa (adică să nu distrugi lucrul şi să nu-l transformi în altceva).

Poţi să-l închiriezi, să-l foloseşti, să-i culegi fructele civile sau naturale, etc., dar nu poţi să-l vinzi, deoarece vânzarea este act de dispoziţie.

Nudul proprietar poate să-l vândă, dar poate să vândă doar ceea ce are, adică nuda proprietate, astfel încât noul nud proprietar nu va avea mai multe drepturi decât el, iar tu te vei bucura în continuare de dreptul de uzufruct.

Încă o dată - prin "dezmembrământ al dreptului de proprietate" înţelegem un atribut al dreptului de proprietate care se desprinde de celelalte atribute şi dobândeşte calitatea de drept real.

De obicei, aceste drepturi reale sunt mult mai stabile şi au o existenţă mult mai îndelungată decât un simplu drept de creanţă al chiriaşului, ele durând de multe ori până la moartea uzufructarului.

Diferenţa dintre cele două, precum şi logica care stă la baza lor, trebuie căutată în anumite condiţii socio economice care au dus la adoptarea acestor uzanţe legale.

Iată un exemplu - eu doresc să gratific sau să plătesc pe cetăţeanul Y, oferindu-i o casă de locuit. Totuşi, nu doresc ca această casă să părăsească definitiv patrimoniul meu, în ideea că într-o zi copii sau nepoţii mei o vor moşteni.

Atunci îi donez lui Y uzufructul asupra casei. Până la moartea lui, Y va beneficia de casă ca un adevărat proprietar, dar fără să aibă dreptul să o vândă; eu nu-l voi putea niciodată scoate din casă.

Dar la moartea lui Y, casa va reveni în în patrimoniul meu sau al moştenitorilor mei.

[I.Calin]

În prealabil postat de Erethorn

Eşti stăpân pe el cu condiţia să îi conservi substanţa (adică să nu distrugi lucrul şi să nu-l transformi în altceva).

Poţi să-l închiriezi, să-l foloseşti, să-i culegi fructele civile sau naturale, etc., dar nu poţi să-l vinzi, deoarece vânzarea este act de dispoziţie.

Nudul proprietar poate să-l vândă, dar poate să vândă doar ceea ce are, adică nuda proprietate, astfel încât noul nud proprietar nu va avea mai multe drepturi decât el, iar tu te vei bucura în continuare de dreptul de uzufruct.

Încă o dată - prin "dezmembrământ al dreptului de proprietate" înţelegem un atribut al dreptului de proprietate care se desprinde de celelalte atribute şi dobândeşte calitatea de drept real.

De obicei, aceste drepturi reale sunt mult mai stabile şi au o existenţă mult mai îndelungată decât un simplu drept de creanţă al chiriaşului, ele durând de multe ori până la moartea uzufructarului.

Diferenţa dintre cele două, precum şi logica care stă la baza lor, trebuie căutată în anumite condiţii socio economice care au dus la adoptarea acestor uzanţe legale.

Vă mulțumesc mult și iertare dacă v-am ocupat timpul cu astfel de probleme pe un site creștin!

Doamne ajută!