singura in doi.

[iosif]

În prealabil postat de erzbet

Lasa ca este foarte ortodox modul "delicat" cum ma jignesti. Eu mi-am spus parerea. Nu este "moral", "decent" sa te folosesti de topicul deschis de o femeie care are nevoie de sfaturi atacandu-ma pe mine(sau nu pe mine, precum ai zis, ci atitudinea mea). Puteai sa imi trimiti un mesaj privat sau sa iti exprimi opinia pe un alt topic, uite cum o dam dintr-una in alta. Oricum cu toata neortodoxia, imoralitatea si toleranta mea, nu ma supar absolut deloc si iti respect opinia chiar in ceea ce ma priveste-este dreptul tau.

Erzbet, iarta-ma, ai dreptate. Am fost un pic deplasat. Imi doresc sa reusesti sa ma intelegi de ce am reactionat asa. Nu am vrut sa iti trimit un mesaj privat pentru ca am considerat necesar sa te contrazic public spre folosul nostru al tuturora.

Iti multumesc pentru respectul exprimat, e un prim pas sa ma contrazici in cele afirmate. Si eu ma bucur din toata inima daca ma contrazici prin ceea ce scrii, prin modul in care tu participi pe acest forum. Imi doresc acest lucru din toata inima.

Vreau sa ne intelegem f bien, chiar daca avem pareri diferite. Aici invatam sa ne respectam, asa cum frumos ai dat exemplu in mesajul tau, chiar daca avem viziuni diferite. Insa, in probleme de morala ortodoxa trebuie sa fim cat se poate de categorici, nu putem fi toleranti cu pacatul.

Prin critica mea nu am vrut sub nicio forma sa spun ca eu as fi mai moral, ci pur si simplu sa iti amintesc faptul ca Ortodoxia traieste datorita principiilor ei mereu valabile.

Multumesc inca o data pentru intelegere si iarta-ma daca ti-am produs o prea mare suparare.

[lilia]

Va multumesc pentru parerile date! Am citit mesajele cu lacrimi in ochi, toate au fost de suflet si cu mare dreptate, insa tot greu e sa iau o hotarare acum cand ar fi trebuit sa avem sufletul linistit si sa ne traim viata in armonie. Se pare ca el, sotul nu a stiut sa aprecieze viata pe care ia dat-o Dumnezeu batandu-si joc de ea, dar si de a mea. Aveti dreptate ca a facut un mare pacat ca a neglijat familia si ca va avea de suferit in viata vesnica, dar nu ii pasa, de mantuit nu o s-o faca pentru ca nu le are cu credinta absolut deloc, refuza sa mearga la biserica.
Am suferit toata viata, am cerut ajutor de la Dumnezeu sa trec mai usor peste pb dificile. E adevarat ca l-am si primit si pentru asta ii multumesc neincetat, dar oare gresesc daca nu mai pot sa ma limitez la fericirea pe care o am numai din partea copilului?(multumesc Lui Dumnezeu si pentru asta) Dar se pare ca cer prea mult si trebuie sa-mi port crucea, insa n-am sa inteleg niciodata de ce...
Cred ca menirea mea pe acest pamant e sa fiu nefericita, sa fericesc pe altul, pe sot(nu stiu daca alta l-ar fi tinut, ar trebui sa imi multumeasca permanent, dar nu o face ca e orgolios), iar eu sa ma multumesc cu putin, cred ca de aceea mi-e frica de nou.
E greu sa renunt la atatia ani de casnicie, cu toate ca as vrea sa fiu langa persoana care ma doreste... Daca il refuz in mod sigur o sa sufar si o sa regret. De ce oare sunt situatii de genul acesta?

[D.C.]

Pentru rai Lia, pentru rai.:)

[erzbet]

Iosif, nu m-am suparat absolut deloc, si da, ai dreptate, ne putem respecta chiar daca avem opinii diferite

[Sylvie]

Lilia,daca tu cauti PACEA suletului,prin rugaciune sau lacrimi,Dumnezeu te va intari,daruindu-ti RABDARE...:).Iar prin rabdare,dobandesti MULTA USURARE...:).
Ai sa vezi ca nu o sa te mai apese aceasta suferinta ci chiar va fi PLACUTA...:).Deci cautati-L pe Dumnezeu,atat tu cat si copilul tau,ca prin voi sa lucreze Bunul Dumnezeu,si va sfatuiesc sa-i acordati si lui atentia de care are nevoie,cautand sa-i aratati DRAGOSTE im momentele de "singuratate"...:).

[Grigorie]

Cred ca trebuie sa te sfatuiesti cu duhovnicul si sa asculti ce-ti spune.
Casatoria este pentru mantuire. Daca sotul tau a devenit o piedica in calea mantuirii, te poti gandi si la varianta despartirii. Divortul este descurajat de Biserica, dar intre doua rele, trebuie ales cel mai mic.
Ar fi crestineste daca ai putea sa-ti duci crucea mai departe incercand sa-l schimbi pe sotul tau. E o cruce grea sa traiesti alaturi de cineva pe care nu-l mai iubesti si nu te mai iubeste, dar mai incearca, mai roaga-te. Poate nu e totul pierdut. Vorbeste-i despre viata vesnica si unde duce comportamentul sau iresponsabil. Poate reusesti sa misti ceva in el.
Situatia este ceva mai complicata pentru ca a aparut cineva care te place, te face sa te simti dorita, spre deosebire de sotul tau.
Vorbeste cu duhovnicul. Numai cineva care te cunoaste bine poate sa te sfatuiasca cu mai mult folos.

[macs]

În prealabil postat de Sylvie

Ai sa vezi ca nu o sa te mai apese aceasta suferinta ci chiar va fi PLACUTA...:)

cat de masochist sa fi sa gandesti asa? :|

lilia, tu ai zis asa: "sotul nu a stiut sa aprecieze viata pe care ia dat-o Dumnezeu batandu-si joc de ea, dar si de a mea."
daca ai de ales, oare nu inseamna ca de fapt nu el e cel care isi bate joc de viata ta? oare nu esti tu cea care face asta, alegand aceasta viata? de-aia ai viata? crezi ca posibilitatea de a fi fericita impreuna cu copilul tau vine de la satana? gandeste-te la asta...

[lilia]

Of, cat de greu e! Din cauza parerilor pro si contra pe care le am si eu dealtfel, nu pot sa iau nici o decizie. E f complicat, inima mea nu stiu daca mai rezista, cred ca ma prabusesc...

[silvimiha]

Lilia,inteleg perfect prin ce treci! Daca imi permiti sa spun,parerea mea este ca mai intai trebuie sa discuti cu duhovnicul tau si apoi sa vorbesti cu sotul tau,incercand sa aflati unde s-a "subtiat puntea" dintre voi! Numai incercand sa comunicati,veti ajunge la un raspuns!

Dar daca pleci,crezi ca vei scapa de necazuri si ca va fii mai bine? Oriunde sunt probleme,depinde de noi cum incercam sa le rezolvam!
Insusi Mantuitorul spune:"In lume necazuri veti avea,dar intru Mine va veti bucura" si mare e bucuria intru Domnul! Roaga-te Maicii Domnului si sigur vei primi mangaiere si intelepciune pentru problemele tale!
Sa auzim de bine !

[Grigorie]

Probabil ca treci acum printr-o criza pentru ca intrevezi posibilitatea de a fi (mai) fericita / implinita cu acea persoana care te place. Sa refuzi asa ceva ti se pare ca si cum ai da cu piciorul unei sanse poate nesperate. Cred ca-ti este greu ... Gandesti ca ai dreptul la fericire si nu sa-ti irosesti vremea cu un om care nu merita.

Totusi, nu actiona pripit. Trebuie sa te linistesti mai intai. Apoi sa discuti cu sotul tau si cu un duhovnic bun. Daca nu ai duhovnic, cauta-ti!