Protest la parlament

[I.Calin]

În prealabil postat de sophia

In incheiere eu ma mai intreb un lucru: unde este diferenta intre sinucigas si martir? Amandoi se sinucid de fapt, in mod mai mult sau mai putin constient.
Unul pentru Dumnezeu si altul pentru oameni. Ce obtine fiecare din ei si cu ce valoare? Noi ca oameni vom judeca simplu, asa cum putem noi. Paote ca si Dumnezeu la fel, pana la urma? Nu stiu.

Martirul nu se sinucide, ci mărturisește, își afirmă credința întru Dumnezeu, nu se dezice de Iisus Hristos, chiar cu riscul morții sale, fiindcă viața și moartea nu sunt în mâna sa: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!
În schimb, sinucigașul își arogă unul din atributele lui Dumnezeu: acela de-a fi stăpân pe propria moarte.

În rest, aveți multă dreptate. Domnul să ne ferească de ispite grele!

[sophia]

În prealabil postat de I.Calin

Martirul nu se sinucide, ci mărturisește, își afirmă credința întru Dumnezeu, nu se dezice de Iisus Hristos, chiar cu riscul morții sale, fiindcă viața și moartea nu sunt în mâna sa: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!
În schimb, sinucigașul își arogă unul din atributele lui Dumnezeu: acela de-a fi stăpân pe propria moarte.

În rest, aveți multă dreptate. Domnul să ne ferească de ispite grele!

Nici sinucigasii care au fost credinciosi nu se dezic de Dumnezeu.Il cheama pe Dumnezeu in ajutor pana la ultima suflare.
Si nu este nimeni stapan pe propria moarte, nimeni.
Dumnezeu le ia viata amandorura.
El are planurile sale pentru noi toti. Nu le stim noi si de aceea ar trebui sa nu judecam.
Si intreb din nou? Martiri pentru ce trebuie sa moara? Pot sa-si traiasca/arate credinta in Dumnezeu si in alt mod. Dar Dumnezeu le cere/ia viata.
Si nici nu stiu bine (ei) pentru ce anume concret? Ei nu stiu. Este si asta un soi de neputinta psihica si nebunie, dar in in numele credintei.

Si una este sa te sinucizi pentru o prostie: sprturi extreme, droguri, alte tampenii, si alta sa mori pentru ceva bun: pentru familia ta, pentru binele altor oameni, etc.
Si acesta din urma este pana la urma tot un martiriu.
Moartea unor oameni a adus de multe ori ceva bun, schimbari. Tot sinucidere curata este si aia. In scop pur omenesc.
Dar probabil ca tot Dumnezeu este si acolo...

[medusa]

Salarii decente, politicienii nu au de unde sa dea, ca bugetul este mic, ceea ce le cerem noi este sa nu mai fie atat de corupti si de ipocriti.

[windorin]

În prealabil postat de sophia

Cineva facea o comparatie cu Iisus si martiriul lui. Nimic mai gresit. Iisus era om numai in aparenta. El avea puteri mari de la Tatal Sau, putea totul. Si inca si El, pe cruce a ajuns la limita sa spunand "Tata, de ce m-ai parasit". El insusi ca fiu, s-a simtit/vazut parasit de Tatal Sau Ceresc.

"Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. (Matei 11, 28-29)

A fi chemat sa urmez unei aparente este ceva lipsit de sens.
Cand Hristos ne cheama, ne cheama caci Ii putem urma, iar omul nu poate urma decat unuia ca si el.

Toate cele bune, tuturor.

Multi avem evlavie la Sfantul Nectarie, de exemplu. Dar nu stiu cati am fi in stare sa induram necazurile si ispitele pe care le-a indurat acest ierarh. Pendularea intre saracie extrema si bogatie, intre demnitati ierahice si injosiri datorita ispitelor diavolesti, intre slavire si umilinta nu o poate suporta decat cineva care nu si-a lipit inima de cele materiale, cineva smerit, cineva care este in stare sa se lase in voia lui Dumnezeu. Sfantul Nectarie le-a suportat cu multa rabdare pe toate si a devenit placut lui Dumnezeu. Fiecare ispita avea si un rost tainic, deci era ingaduita de Dumnezeu. Daca ar fi ramas inalt ierarh in Egipt, nu s-ar fi putut ocupa de formarea preotilor si a maicutelor din patria sa.

De multe ori Sfantul Nectarie a dat milostenie ultimii bani, iar Dumnezeu i-a daruit mai multi. Intotdeauna exista si altii mai saraci ca noi. Daca-L avem pe Dumnezeu, chiar daca nu suntem bogati, nu vom muri de foame. Dar daca ne legam inima de cele materiale si nu de Dumnezeu, s-ar putea sa ca El sa se manie pe noi si sa se indeparteze de noi. Iar cand Dumnezeu se indeparteaza putin de noi, vine cel rau cu ganduri netrebnice, iar noi singuri nu mai suntem in stare sa-i opunem rezistenta. Si astfel putem face voia celui rau, cazand in cursele acestuia, in loc sa facem voia lui Dumnezeu.

Prin ispite pe plan material, suntem pusi la incercare. Sa dam slava lui Dumnezeu daca avem ,,painea noastra cea de toate zilele'' pe care am cerut-o in rugaciunea ,, Tatal nostru''. Pacea inimii e mai importanta decat luxul.

Dumnezeu sa ne ajute ca atunci cand vom trece prin incercari mai mari sau mai mici sa nu cadem batjocura diavolilor, ci sa strigam cu tarie dupa ajutor dumnezeiesc si sa credem cu tarie ca vom primi tot ce ne este de folos pentru suflet si pentru trup, nu numai pentru trup.

[dobrin7m]

În prealabil postat de windorin

"Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. (Matei 11, 28-29)

A fi chemat sa urmez unei aparente este ceva lipsit de sens.
Cand Hristos ne cheama, ne cheama caci Ii putem urma, iar omul nu poate urma decat unuia ca si el.

Toate cele bune, tuturor.

Foarte frumos vorbesti. cuvintele Scripturii sunt nemasurate.
Dar Windorin, am vazut o femeie care nu a avut de unde sa dea celor 3 copii ai ei de mancare 3 luni in sir, decat turte coapte pe plita din faina cu apa, ciorba de stevie si urzici culese de pe drum si diferite fierturi din ierburi gasite pe camp. Am vazut ca atunci dupa 3 luni cand a dat Domnul si a putut sa cumpere 1 kg de zahar , copiii au strans zaharul la piept topaind de fericire.
Si am vazut ca acei copiii nu intelegeau cum sa puna nadejde in Dumnezeu si le era foame.
Si cel mai mic avea 8 luni si cel mai mare avea 10 ani. Si acea femeie trebuia sa aiba grija de copilasi ei si norocul ei acesta a fost : ca puterea ei de rabdare si de suportare a suferintei a fost mare.
ca ce simte parintele cand isi vede copilul flamand? si nu poate sa ii dea nimic sa manance? ce simte decat o inima sfasiata de durere?
putea biata, sa citeasca din zece Scripturi odata ca copilasii tot flamanzi erau si suferinta ei tot mare era. Dar a rezistat, si a trecut cu piciorul pragul disperarii. si am vazut-o acum multumind la Dumnezeu pentru taria ce i-a dat-o si isi duce viata mai departe. Desi si la aceasta femeie, buboiul s-a spart intr-un fel. Si a platit si ea un pret.
Suntem oameni si oameni, mai tari sau mai slabi , mai sensibili sau mai insensibili, mai incercati sau mai putin incercati.
Iata de ce bine zice Scriptura nu judecati ca sa nu fiti judecati. Ca cu aceeasi masura cu care judecam vom fi si noi judecati.
Dumnezeu sa aiba in paza sa pe toti oamenii in suferinta, pe toti oameni tristi, pe toti oamenii saraci.

[ai2]

stie cineva cat s-a taiat din fondurile alocate copiilor cu dizabilitati (sau cum se zice politically correct)?

[speranta]

25% ...sa luat din salariul unui asistent personal care ingrijeste un copil cu dizabilitati gradul 1
ptr ca copilul meu e minor primeste alocatia dubla, atat...