Intrebare

În prealabil postat de SlimShady

Imi cer scuze poate ca am deschis acest topic in locul nepotrivit dar am mare nevoie de ajutor.
Ma numesc Cosmin,am 16 ani,locuiesc intr-un sat din jud.Botosani.Pe la varsta de 6-7 ani am vrut sa imi fac o viata placuta lui Dumnezeu,faceam fapte bune(dupa puterile mele)si doream foarte mult sa ma calugaresc cand voi ajunge la 18 ani....

Daca nu deranjez pe nimeni va rog sa treceti in lista de mess id-ul kidpoker_1432.Multumesc mult ca ai citit ce am scris eu mai sus si astept sfaturi!

Da, cred ca ai nevoie sa te lasi de trolling !!!

[Adriana-Simona]

Calugaria,
E un lucru minunat, dar trebuie sa fie o algere cu bucurie. Adica sa simti ca fiind acolo si traind doar pentru rugaciune si pentru Dumnezeu sa iti provoace o neasemuita bucurie.
Sa primesti cu inima usoara dispretul si ocarile celor din jur, sa fii dispus sa iti dedici ziua muncii si rugaciuni. Sa fi un om al tacerii si al ascultarii, si mai ales sa nu judeci pe nimeni.

In manastire nu se intra din dezamagire, din motive ca nu te potrivesti cu lumea, sau ca ai suferit din dragoste. Mai intai trebuie sa biruiesti lumea din tine si abia apoi sa mergi in manastire.

Din experienta iti zic ca parintii monahi ii sfatuiesc pe tineri sa isi tremine studiile, si toate responsabilitatile lumesti (sa isi asigure parintii la batrnete, sa nu aibe datorii la stat, probleme in justitie, etc).

Regula asta cu asezarea e de cand e monahismul. Si Sfantul Siluan a fost trimis mai intai sa isi faca stagiul militar, abia apoi a fost lasat de duhovnic sa se faca monah. Cuviosul Paisie asemeni. Si chiar ei insisi sfatuiau la randul lor ca mai intai sa asezi toate in lume cu familia, scoala, statul si abia apoi sa te faci monah. Altfel va reusi aghiuta sa te streseze in vreun fel cu probleme lumesti, si te va amagi sa renunti la viata monahala pe motiv ca trebuie sa faci scoala sau armata sau ai vreo sora care trebuie maritata(dau doar niste exemple).

Apoi daca ai tragere spre aceasta viata cerceteaza sfintele manastiri. Mergi la Frasinei, la Oasa, in tabere sau pe cont propriu, dupa putere. Important e sa nu opresti cautarea pana nu gasesti pacea, sa nu te impotmolesti in idei tabu, sau sa iei decizii pripite.

Rabdarea e prima virtute spre traiul minuntat al monahismului.
Poate iti este cu folos:
http://www.tvr.ro/inregistrari_tvr2....O%20DE%20HARTA

[hanico]

Pina termini liceul incearca sa te desprinzi de lume: renunta la TV, muzica si altele de acest soi.
Spovedeste-te des, roaga-te mult si nu lipsi de la slujbe (acolo o sa ai parte din plin).
Deprinde-te sa fii cit mai calm si sa te simti smerit in inima ta, pina la calugarie toti fratii sunt incercati in manastire, se numeste ispitire canonica. Deprinde-te sa-ti faci canonul zilnic dat de parintele duhovnic, in manastire fara canon facut e greu sa rezisti. Dumnezeu sa-ti ajute si sa te calauzeasca.

[Ali_Ioana]

SlimShady de unde sti tu ce vrea Dumnezeu?
Un lucru e cert, ne vrea aproape de El cu sufletul.
Cat despre studii poti trai si in manastire, poti sa iti continui si studiile.Exista calugari juristi, calugari, calugarite care sunt medici, profesori, etc...
Insa mai este si un alt aspect ce atrage intr-o manastire.
ASPECTUL FINANCIAR.Calugarii si calugaritele ce au masini de lux si o viata dubla, liniste si stabilitate financiara...
Daca vrei sa fii calugar cu adevarat, nu mai sta pe ganduri.Du-te intr-o manastire rupta de cele lumesti, caci calugarul nu trebuie sa mai traiasca printre oamenii de rand...Sa fie o manastire unde toti calugarii sa traiasca smeriti, sa munceasca pentru manastire, pentru hrana lor, sa are pamantul, sa il cultive, sa se ocupe de stupi,toate acestea,sa le faca cu inima deschisa, fara acces la televizor, sau internet, sa traiasca in smerenie si rugaciune, sa traiasca pentru Dumnezeu.Sa vezi daca rezisti, pentru ca nu vei fi facut calugar imediat.
iti recomand, cu caldura, o carte : Mantuirea pacatosilor.

[Seraphim7]

În prealabil postat de Ali_Ioana

SlimShady de unde sti tu ce vrea Dumnezeu?
Un lucru e cert, ne vrea aproape de El cu sufletul.
Cat despre studii poti trai si in manastire, poti sa iti continui si studiile.Exista calugari juristi, calugari, calugarite care sunt medici, profesori, etc...
Insa mai este si un alt aspect ce atrage intr-o manastire.
ASPECTUL FINANCIAR.Calugarii si calugaritele ce au masini de lux si o viata dubla, liniste si stabilitate financiara...
Daca vrei sa fii calugar cu adevarat, nu mai sta pe ganduri.Du-te intr-o manastire rupta de cele lumesti, caci calugarul nu trebuie sa mai traiasca printre oamenii de rand...Sa fie o manastire unde toti calugarii sa traiasca smeriti, sa munceasca pentru manastire, pentru hrana lor, sa are pamantul, sa il cultive, sa se ocupe de stupi,toate acestea,sa le faca cu inima deschisa, fara acces la televizor, sau internet, sa traiasca in smerenie si rugaciune, sa traiasca pentru Dumnezeu.Sa vezi daca rezisti, pentru ca nu vei fi facut calugar imediat.
iti recomand, cu caldura, o carte : Mantuirea pacatosilor.

Dar mai intai,asa cum mi-a spus mie duhovnicul,cand am vrut si eu sa ma fac monah, inainte de a intra in manastire ispiteste-te,incearca-te sa vezi daca poti rezista ispitelor,poti sa ramai cast toata viata,poti sa traiesti o viata in rugaciune,poti sa traiesti modest in saracie de bunavoie si poti sa te lepezi de tine si sa faci ascultare?Toata acestea necesita VOCATIE.

[anna21]

În prealabil postat de mirelat

Da, cred ca ai nevoie sa te lasi de trolling !!!

.. de acord.
"Will the real Slim Shady please stand up?"

[NECTARIE]

Cãlugãria este o viatã mai presus de viata obisnuitã. Nimeni nu este obligat sã se cãlugãreascã însã, dacã se face cãlugãr, este obligat sã fie cãlugãr!Dacă stareţii şi duhovnicii vor fi ca făcliile în sfeşnic şi vor merge, ca păstorul cel bun, în fruntea turmei, atunci mănăstirile vor înflori văzând cu ochii, iar călugării vor lăuda pe Dumnezeu împreună cu îngerii, iar dacă nu, nicidecum!Unii nu–s nici de manastire si nu–s nici de lumea asta. La manastire se zice ca unii–s de ruga iar altii–s de fuga.Un calugar trist e un calugar cu luminile stinse.Calugaria fara lepadare de sine, fara ascultare, fara smerenie nici nu exista. Am putea spune ca de fapt, calugaria inceteaza cu fiecare incalcare a voturilor monahale.

[NECTARIE]

Mănăstirea este locul unde creştinul se încearcă pe sine ca aurul în cuptor. Nu e lucru puţin a vieţui în mănăstire şi a rămâne credincios până la sfârşit. Rasa şi tunsoarea însă nu‑l fac pe monah, ci lepădarea omului lumesc şi îmbrăcarea în cel duhovnicesc, precum şi răstignirea desăvârşită a poftelor.
Spre deosebire de chemarea la apostolie: „Veniţi după Mine...” (Matei IV, 19) sau chemarea obştească: „Veniţi la Mine toţi...” (Matei XI, 28), chemarea monahului este o iniţiativă proprie, supunându‑se de bună voie vocaţiei lăuntrice, potrivit recomandării Mântuitorului: „De voieşte cineva să vină la Mine, să se lepede de sine...” (Matei XVI, 24).
De tăria hotărârii noului începător depinde sporul şi urcuşul spre îmbunătăţire, căci „omul hotărăşte şi Dumnezeu orânduieşte” (Urmarea lui Hristos), şi de multă strădanie are nevoie cel ce voieşte a spori în cele duhovniceşti.
Prima virtute a monahului, care le chea*mă şi pe celelalte, este ascultarea, ca treap*tă sigură care duce la desăvârşirea mult dorită.
Monahul va trebui să nu uite nicio clipă, în toată viaţa sa, căldura zelului, hotărârea şi scopul ce l‑au determinat să intre în mănăstire. Totdeauna să fie preocupat de mijloacele care îl pot duce la desăvârşire, cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu (Ioan XV, 5), prin lepădarea de omul lumesc şi îmbrăcarea în cel duhovnicesc (Efeseni IV, 22– 24), deci prin răstignirea desăvârşită a patimilor.
Cel ce în mănăstire caută altceva, iar nu pe Dumnezeu şi mântuirea sufletului său, nu va putea suporta ceea ce îi impune de la sine această viaţă, căci poarta ei „este strâmtă şi îngustă... şi puţini sunt cei ce o află” (Matei VII, 14).