Biserica si preotul spitalului

[ebadea]

Preotul de la Spitalul SF. IOAN din Bucuresti trece zilnic prin toate saloanele. Si e unul singur.

În prealabil postat de ebadea

Preotul de la Spitalul SF. IOAN din Bucuresti trece zilnic prin toate saloanele. Si e unul singur.

ah, se practica turul de forta ? la cate sute de bolnavi sunt in spital, ma indoiesc ca vizitele astea in viteza sunt si efective ptr "pacientii" acelui preot. poate pentru vreo cativa doar. dar e bine ca macar este vointa de schimbare - se pare ca 1 preot de spital a dovedit-o - cum se zice "daca vrei, poti". :))

PS ptr Anca : teoria ca teoria, practica ne mananca.

Acum doi ani am stat în Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi cu o persoană dragă mie care a suferit o intervenţie complicată la cap.
Am descoperit capela spitalului care era mereu deschisă şi unde puteai merge să te rogi, să laşi pomelnice şi să vorbeşti cu preotul.
Uimirea mea a fost mare căci mereu de câte-ori mergeam să mă rog nu am vazut pe nimeni să facă acest lucru dintre bolnavi sau însoţitori.
Preotul de acolo venea miercurea şi vinerea prin secţii, facea rugăciuni la sala de mese şi la patul bolnavilor la cerere.
Pot să vă spun că participau foarte puţini la slujbe aceştia fiind mai ales din manastiri sau preoţi care erau internaţi.

Capele sunt prin spitale, preoţi de asemenea dar, din păcate interesul pentru vindecarea şi prin intermediul tainelor bisericii este scăzut.

[dany123]

dpmdv intr-un spital ar trebui sa fie numai personal medical care sa se ocupe cu tratarea pacientilor.

nu stiu daca in curicula institutelor teologice exista psihologia si/sau discipline conexe asa ca nu stiu ce ajutor poate oferi un preot.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dany123

dpmdv intr-un spital ar trebui sa fie numai personal medical care sa se ocupe cu tratarea pacientilor.

nu stiu daca in curicula institutelor teologice exista psihologia si/sau discipline conexe asa ca nu stiu ce ajutor poate oferi un preot.

Preoţii oferă ajutor spiritual, nu psihologic. Importanţa asistenţei spirituale a celor bolnavi şi, mai ales, a celor muribunzi este foarte mare. Diavolul ştie foarte bine cât de important e ultimul ceas al vieţii. Îşi va înteţi atacurile. Dacă mori în ghearele lui, a lui vei fi veci după veci. Deşi creştinii e bine să fie instruiţi cum să se descurce în acel ceas chiar şi fără preot, prezenţa lui poate oferi multă întărire. Eu cel puţin, nu aş vrea de loc ca preoţii mei să mă lase de izbelişte tocmai atunci. Cred că foamea şi setea după Domnul meu îmbracă forme de mare intensitate în acele împrejurări.

[sophia]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Preoţii oferă ajutor spiritual, nu psihologic. Importanţa asistenţei spirituale a celor bolnavi şi, mai ales, a celor muribunzi este foarte mare. Diavolul ştie foarte bine cât de important e ultimul ceas al vieţii. Îşi va înteţi atacurile. Dacă mori în ghearele lui, a lui vei fi veci după veci. Deşi creştinii e bine să fie instruiţi cum să se descurce în acel ceas chiar şi fără preot, prezenţa lui poate oferi multă întărire. Eu cel puţin, nu aş vrea de loc ca preoţii mei să mă lase de izbelişte tocmai atunci. Cred că foamea şi setea după Domnul meu îmbracă forme de mare intensitate în acele împrejurări.

Ce inseamna la tine, in acest caz, ajutor spiritual?
Poate ca ar trebui sa ofere de amandoua. Pana de curand preotul venea in spital la bolnav numai...in ultimul ceas. De ce numai asa?
Poate ca acum vin mai devreme si chiar in alte cazuri mai putin grave, pur si simplu ca sa-i ajute sa se vindece, sa capete incredere.
Ar trebui sa stea de vorba cu ei, sa le explice cum ii poate ajuta Dumnezeu, sa le dea si mangaiere sufleteasca.
Citeam (ca practic n-am avut ocazia sa vad), ca in alte tari se ocupa de bolnav si de apropiati/insotitori. Ii incurajeaza, sfatuieste. De multe ori acestia sunt mai daramati decat bolnavul insusi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Ce inseamna la tine, in acest caz, ajutor spiritual?

Ajutorul spiritual înseamnă ajutor în lupta nevăzută. Este cu totul altceva decât ajutorul material şi decât ajutorul psihologic. Dacă am de ridicat o greutate de 500 de kilograme, am nevoie de ajutor material, nu spiritual. Îmi trebuie câţiva prieteni să pună umărul. A ridica o greutate e chestie materială, deci îmi trebuie ajutor material. Când am o dificultate spirituală, îmi trebuie ajutor spiritual. Am nevoie de preot, care mă asistă spiritual în următoarele forme:
-îmi oferă Sf Taine: spovadă, împărtăşanie, extrema ungere.
-mă ajută să-mi fac un examen de conştiinţă, fiindcă poate că nu am deprinderea, sau poate că o am dar mintea mi-e tulburată deja.
-îmi arată cum să mă rog şi se roagă împreună cu mine, pentru mine şi cei dragi.
-îmi poate oferi un obiect purtător de haruri lucrătoare. Sunt în spital, nu am pe nimeni şi îmi pare rău că am lăsat cruciuliţa acasă. Ce mângâiere ar fi să am una acum !
-îmi vorbeşte despre încercările şi suferinţele prin care a trecut Domnul meu şi sfinţii bineplăcuţi Lui şi mă îndeamnă să fiu asemenea lor.
-mă avertizează asupra atacurilor diabolice care m-ar putea găsi în stare vulnerabilă: cutare gând, cutare pornire, lucruri pe care ar fi bine să nu le fac.

Cam în asta ar consta, cred eu, ajutorul spiritual al preotului. Cel puţin eu un astfel de ajutor aş dori.

De sfaturi şi încurajări se pot ocupa şi alţii: consilieri, psihologi, de regulă cu rezultate mai bune decât preotul. Sau cei dragi, care mai îmi aduc şi portocale. Dar ajutorul de felul celui de mai sus mi-l poate da preotul şi nimeni mai bine decât el.

[sophia]

În prealabil postat de dorinastoica14

Acum doi ani am stat în Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi cu o persoană dragă mie care a suferit o intervenţie complicată la cap.
Am descoperit capela spitalului care era mereu deschisă şi unde puteai merge să te rogi, să laşi pomelnice şi să vorbeşti cu preotul.
Uimirea mea a fost mare căci mereu de câte-ori mergeam să mă rog nu am vazut pe nimeni să facă acest lucru dintre bolnavi sau însoţitori.
Preotul de acolo venea miercurea şi vinerea prin secţii, facea rugăciuni la sala de mese şi la patul bolnavilor la cerere.
Pot să vă spun că participau foarte puţini la slujbe aceştia fiind mai ales din manastiri sau preoţi care erau internaţi.

Capele sunt prin spitale, preoţi de asemenea dar, din păcate interesul pentru vindecarea şi prin intermediul tainelor bisericii este scăzut.

Dorina, asa este, dar lumea nu pricepe ajutorul dat de preot, in ce consta el anume.
Aici este problema pentru multi. Ar trebui explicat cum functioneaza acest lucru (rugaciunea, slujba) pentru bolnav.
Nu reusesc sa ma exprim grozav, sunt f.obosita, dar multi nu potaface legatura intre credinta si boala, adica in ce mod un preot poate ajuta un bolnav.
Unii se si sperie, pentru ca de obicei preotul vine la bolnav...inainte de moarte.
Abia mai de curand sunt preoti si biserici la spitale.

În prealabil postat de mirelat

a

PS ptr Anca : teoria ca teoria, practica ne mananca.

Din pacate, Mirela, am intalnit de multe ori oameni, care nu vor sa cheme preotul la capataiul bolnavului aflat pe moarte. Le e teama sa nu isi dea seama bolnavul, cat de grava e situatia in care sunt.
E vorba deci de practica, nu de teorie, caci teoretic stiu si ei ca trebuie chemat preotul; totusi nu o fac. Si e si mai dureros cand e vorba de persoane pe care le cunosc.

În prealabil postat de Miha-anca

E vorba deci de practica, nu de teorie, caci teoretic stiu si ei ca trebuie chemat preotul; totusi nu o fac.

pai exact asta am zis si eu - ca la teorie stam bine, dar... "practica ne mananca".