Fariseul

Observam in noi insine, daca suntem suficient de sinceri, o sumedenie de gene si cromozomi apartinand fariseului din parabola: gena afirmarii in fata semenilor, gena laudelor desarte, gena spiritului de competitie, gena adularii propriei imagini… Astazi fariseii nu mai exista asa cum ii cunoastem din paginile Scripturii, dar spiritul lor , din nefericire, supravituieste.
De cate ori, calatorind pe drumurile vietii, nu dam de semeni de-ai nostri cu doua sau mai multe fete?
De cate ori nu trebuie sa constatam cu amaraciune ca multe din faptele de binefacere care se trambiteaza pe la posturile TV nu se fac din compasiune curata fata de cei necajiti, ci pentru o reclama dezgustatoare?
Cine erau fariseii de pe vremea Mantuitorului ?
In istoria poporului evreu, fariseii apar sub acest nume cu putin timp inainte de secolul intai I.Hr. , inainte de razboaiele macabeilor. Ceea ce a contribuit mult la aparitia acestei partide a fost faptul ca la data aceea Palestina se afla sub dominatie greceasca, grecii facand presiuni puternice pentru a-i eleniza pe evrei. La data aceea, elenizarea era privita de evrei ca o incercare de patrundere a spiritului lumesc in biserica. Grecii nu-si ascundeau intentia de a-i rupe pe evrei de traditiile si obiceiurile lor. In aceste conditii, apar fariseii, ca o reactie de protest a celor credinciosi fata de aceasta tendinta de compromis a poporului. Scopul urmarit de farisei era acela de a pastra integritatea religioasa si nationala a poporului.
La inceput deci, miscarea fariseica a fost un element benefic pentru natiunea iudaica, o miscare cu efecte pozitive si care urmarea scopuri inalte. Pe parcurs insa, scopurile bune au degenerat atat de mult incat, pe vremea Mantuitorului, El a fost nevoit sa-i mustre cu toata asprimea in repetate randuri , din cauza decaderii lor morale, in ciuda aparentei lor religiozitati. Pe vremea Domnului Hristos, fariseii reprezentau secta cea mai numeroasa si cea mai influenta.
Imbracamintea fariseilor avea ceva caracteristic, pentru a putea fi recunoscuti de departe:
-Hainele lor erau lungi si aveau ciucuri
-Filacteriile erau late ( benzi de pergament pe care erau scrise fragmente din Lege si pe care evreii le purtau intr-o mica cutie fixata, fie pe frunte, fie pe brate ).
Religiozitatea fariseilor: Cand au aparut ca o reactie la patrunderea in poporul ales al spiritului elenistic, fariseii au avut un merit deosebit:
-Ei au mentinut in randurile poporului evreu o pietate, o evlavie deosebita prin atentia pe care o cereau in respectarea Legii Morale
-Ei recunosteau Providenta divina care conduce orice eveniment de pe pamant.
-Asteptau Imparatia lui Dumnezeu si venirea lui Mesia.
In concluzie, ei au mentinut in randurile poporului un climat religios inalt.
Dar, pe masura ce timpul a trecut, miscarea fariseica a inceput sa decada intr-o extrema nedorita, facand greseli poate mai grave decat acelea impotriva carora luptau. Aceasta alunecare a idealurilor fariseice L-a determinat pe Domnul sa-i mustre de multe ori foarte aspru:
“Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuilala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia. Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” Matei 23, 23

Un test de autoevaluare :

1. Tin ca imaginea mea in fata semenilor mei sa fie cat mai buna, chiar daca inima mea nu este tocmai curata ? Daca raspunsul este da, atunci sunt un fariseu al secolului al 21-lea.
2. Cand fac o fapta buna unui semen de-al meu, sau cand imi implinesc datoriile fata de Dumnezeu, pentru ce o fac: din teama de a nu pierde mantuirea, din pura datorie sau pentru a-L obliga in felul acesta pe Dumnezeu sa ma mantuiasca ? Daca raspunsul este da, atunci sunt un fariseu al veacului in care traim.
3. Ma plec vreodata in rugaciune fara sa simt nevoia sa-I cer ceva? Simt ca totul e in regula in viata mea astfel incat nu mai am nimic de cerut Domnului? Daca raspunsul este da, atunci, cu siguranta sunt un fariseu al zilelor din urma.


“Cu cat ne apropiem mai mult de Hristos si cu cat vom vedea mai clar curatia caracterului Sau, cu atat mai limpede ne vom da seama de nespus de marea pacatosenie a pacatului si cu atat mai putin vom cauta sa ne inaltam pe noi insine. Aceia pe care cerul ii recunoaste ca fiind sfinti, sunt ultimii care sa faca parade de propria lor bunatate.”

[camy_d]

În prealabil postat de Melissa

1. Tin ca imaginea mea in fata semenilor mei sa fie cat mai buna, chiar daca inima mea nu este tocmai curata ? Daca raspunsul este da, atunci sunt un fariseu al secolului al 21-lea.
[font=\"Arial\"]

Dar dacă încerc să fiu bună la exterior ca să reuşesc apoi să fiu bună şi în interior?

În prealabil postat de Melissa

3. Ma plec vreodata in rugaciune fara sa simt nevoia sa-I cer ceva? Simt ca totul e in regula in viata mea astfel incat nu mai am nimic de cerut Domnului? Daca raspunsul este da, atunci, cu siguranta sunt un fariseu al zilelor din urma.

Deci dacă totul e în regulă în viaţă să nu ne mai rugăm?

În prealabil postat de Melissa

2. Cand fac o fapta buna unui semen de-al meu, sau cand imi implinesc datoriile fata de Dumnezeu, pentru ce o fac: din teama de a nu pierde mantuirea, din pura datorie sau pentru a-L obliga in felul acesta pe Dumnezeu sa ma mantuiasca ? Daca raspunsul este da, atunci sunt un fariseu al veacului in care traim.

Nu ştiu aici, probabil simt câte puţin din toate

În prealabil postat de camy_d

Dar dacă încerc să fiu bună la exterior ca să reuşesc apoi să fiu bună şi în interior?

Nu merge.Sau poate ca merge,dar e fals fata de cei din exterior.Bunatatea trebuie sa izvorasca din inima iar faptele sa fie o consecinta a acestei stari.Daca faci fapte bune mimetic,te inseli pe tine in primul rand.

În prealabil postat de camy_d

Deci dacă totul e în regulă în viaţă să nu ne mai rugăm?

Ba da, te rogi,dar CA SA MULTUMESTI si ca sa mentii contactul interior cu divinitatea.Fara sa ceri nimic.Mie mi s-a intamplat deseori sa fiu in starea asta.Te vei simti grozav daca atunci cand ai o realizare cat de mica, te rogi ca sa multumesti sau mergi la biserica si dai o slujba de multumire doar,fara sa ceri nimic.Nu cred ca e un moment mai intens in care sa=l simti pe Dumnezeu,decat atunci cand,DOAR II MULTUMESTI!

[camy_d]

În prealabil postat de Melissa

Nu merge.Sau poate ca merge,dar e fals fata de cei din exterior.Bunatatea trebuie sa izvorasca din inima iar faptele sa fie o consecinta a acestei stari.Daca faci fapte bune mimetic,te inseli pe tine in primul rand.

Şi dacă în anumite situaţii inima nu mă ajută?

În prealabil postat de camy_d

Şi dacă în anumite situaţii inima nu mă ajută?

Nu-i nimic.Fiecare lucru are vremea lui.Doar ca trebuie ca atitudinea ta exterioara sa exprime ceea ce simti.Si cu timpul ai sa vezi ca te va ajuta si inima pentru ca ai o inima buna.De asta iti si trimit trandafiri!

[camy_d]

În prealabil postat de Melissa

De asta iti si trimit trandafiri!

Mulţumesc mult!