Grija de cei morti

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Seraphim7

Pai practica acesta in BOR,BC si alte confesiuni crestine exista.Ea are radacini in Bibile dupa cum v-am oferit versetele,,necanonice'',care este adevarat nu sunt dogmatice.Dar ,,crestina'' este totusi putin mai greu de demonstrat,fiindca intradevar argumente din NT in favoarea ei sunt mai putine dar totusi sunt,si un alt temei in favoarea ei este faptul ca exista inca de pe vreme a apostolilor,si nu este o inventie a Bisericii,ea are asa cum au spus alti frati ortodocsi o traditie in BO si BC,vezi masa ce se da dupa inmormantare(,,pomana''-popular-),parastasul,pomenirea la Sf Liturgie,privegherea etc.Si invierile din morti facute de sfinti,,mult poate rugaciune staruitoare a dreptului''(Iac,nu mai retin cat) ,arata totusi ca izbavirea mortilor ,este posibila si prin interventia celor vi.

Practica aceasta este o invenţie omenească, ea nu este nici poruncită de Hristos, nici validată de practica apostolilor. Dacă ar fi s-ar reflecta în FA şi în epistole, fiind o chestiune importantă, "de viaţă şi de moarte"-la propriu. Îmi veţi replica din nou, şi uite aşa ne depărtăm de topic... vedeţi de ce e important să fim consecvenţi şi punctuali?

În prealabil postat de Seraphim7

Acuma argumente din NT:

În sfârşit intrăm în miezul problemei după 4 pagini de bătut apa-n piuă! Vedeţi că nu e greu?

În prealabil postat de Seraphim7

1,,Este si pacat de moarte nu zic sa se roage si pentru acela''(ioan,5,16)
,deci vedem ca doar pt pacatul de moarte suntem datori a nu ne ruga.

1a. Nu e Evaghelia după Ioan, ci epistola 1 Ioan 5,16 (partea a doua)
2a. Versetul (întreg) la o citire mai atentă spune tocmai invers: să se roage pentru păcatul "nu de moarte", şi să nu se roage (mă rog, apostolul formulează altcumva ideea- nu asta e important) pentru cel de moarte.
3a. Nu este vorba despre oameni morţi, ci păcate care conduc la moarte (la nişte oameni vii care n-au murit încă).

În prealabil postat de Seraphim7

2,,....impreuna cetateni cu sfinti si casnicii lui Dumnezeu,ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor,piatra cea din capul unghiului fiind insusi Hristos"'(Efes.,2,20),vedem comuniunea noastra cu sfinti,apostoli ,proorci etc.Dar in NT indemnul la rugaciune este unul universal si continuu,dominat de legea iubirii,care nu are limite.

Unde este aici rugăciunea pentru cei morţi?
Aş avea mai multe de comentat la acest verset (de fapt sunt două Efes.2,19-20), însă trebuie să plec acum la Biserică.
Vă doresc un sabat plăcut!