Dumnezeu nu este autor al raului

[arriel]

În prealabil postat de alyna26

draga mea si eu cred in Dumnezeu si faptul ca-mi pun unele intrebari nu cred ca-mi afecteaza credinta, din contra, ma ajuta sa-l cunosc mai bine, sa-l inteleg. dar ceea ce spui tu, mi se pare de-a dreptul aberant. ai putea sa stai in fata unor parinti ai caror copil este bolnav de inima(desi mama a avut grija sa nu fumeze sa nu bea cafea sau alcool in timpul sarcinii) si sa le spui ca ei sunt vinovati de asta si chiar ai crede asta cu adevarat? daca da, mergi te rog la un spital pentru copii, sa zicem marie currie si si spunele te rog acest lucru.
eu nu cunosc un Dumnezeu atat de rau si atat de razbunator care sa se intoarca impotriva unor micuti pentru ce? daca parintii lui comiteau vreun pacat capital, sa zicem crima, erau in inchisoare, si atunci? Dumnezeul meu este buna si milostiv si ieratator, in nici un caz ranchiunos. si atunci ma gandesc ca trebuie sa existe alt motiv pentru care acel copil se naste bolnav, si asta as vrea sa aflu, care este acel motiv?

important nu e sa cerem explicatii de la Dumnezeu de ce e bolnav copilul,cine e vinovat,nu cred ca trebuie sa dam "vina" pe ceva/cineva.Sa ne rugam sa avem puterea sa nu strigam catre cer "de ce Doamne?" Iarta-ma alyna m-ai inteles gresit,nu acuz pe nimeni ,nu asta e solutia.

[alyna26]

multumesc delia inca o data pentru ca esti aproape singura care ai venit cu argumente concrete, acestea putand fi desprinse din pildele pe care ni le-ai impartasit. aproape tot restul imi pare rau sa va spun, dar daca va-ti afla in fata unui juriu sau a unui judecator, cu astfel de argumente ati pierde din start.
multumesc

[delia31]

În prealabil postat de alyna26

buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase? unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici? si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el? sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea? eu cred in Dumnezeu dar totusi aceste lucruri nu mi le pot explica, poate reusiti dumneavoastra sa mi le explicati, dar va rog logic si nu prin prisma dogmaticii si a acceptarii fara sa intrebam, totusi Dumnezeu ne-a lasat cu ratiune ca sa o folosim nu ca sa o ignoram. este motivul pentru care multi oameni se indeparteaza pe nedrept de Dumnezeu deoarece multi preoti nu stiu sa explice logic o intrebare sau o dilema. deci va rog argumente logice asa cum sunt cele din restul articolului.
multumesc si sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun cu totii! la multi ani!

despre nestiutele cai ale lui Dumnezeu - o istorioara care raspunde exact la intrebarile puse de tine: http://blog.pustniculdigital.info/articole/65/

apropo de ratiune: Dumnezeu ne-a dat mintea, evident sa ne-o folosim. Ea e parte din sufletul nostru rational si e ca o fereastra prin care avem acces la intelegerea celor ce nu se vad. Insa daca "fereastra" e murdara (de pacatele care se aseaza ca o crusta pe suflet), atunci nu avem cum sa vedem limpede (duhovniceste vorbind).
Intai avem de curatat "fereastra" si apoi se limpezeste si privelistea si cele ce ni se par ilogice si scandaloase, le percepem in alta lumina.

Cat despre nestiutele si neintelesele cai ale lui Dumnezeu, e clar ca infinitatea si judecatile Creatorului ne depasesc si nu pot fi inghesuite, comprimate intre limitele mintii noastre de creaturi.
Ideea e ca asa cum intr-un buzunar nu poti pune decat ceva de forma si marimea buzunarului, tot asa, nici judecatile lui Dumnezeu nu se "potrivesc" cu marimea buzunarului mintii noastre.
daca vrei, vezi si aici mai multe intamplari cam in aceeasi idee:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=10732
lectura cu folos si declicuri launtrice!

[alyna26]

În prealabil postat de delia31

despre nestiutele cai ale lui Dumnezeu - o istorioara care raspunde exact la intrebarile puse de tine: http://blog.pustniculdigital.info/articole/65/

apropo de ratiune: Dumnezeu ne-a dat mintea, evident sa ne-o folosim. Ea e parte din sufletul nostru rational si e ca o fereastra prin care avem acces la intelegerea celor ce nu se vad. Insa daca "fereastra" e murdara (de pacatele care se aseaza ca o crusta pe suflet), atunci nu avem cum sa vedem limpede (duhovniceste vorbind).
Intai avem de curatat "fereastra" si apoi se limpezeste si privelistea si cele ce ni se par ilogice si scandaloase, le percepem in alta lumina.

Cat despre nestiutele si neintelesele cai ale lui Dumnezeu, e clar ca infinitatea si judecatile Creatorului ne depasesc si nu pot fi inghesuite, comprimate intre limitele mintii noastre de creaturi.
Ideea e ca asa cum intr-un buzunar nu poti pune decat ceva de forma si marimea buzunarului, tot asa, nici judecatile lui Dumnezeu nu se "potrivesc" cu marimea buzunarului mintii noastre.
daca vrei, vezi si aici mai multe intamplari cam in aceeasi idee:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=10732
lectura cu folos si declicuri launtrice!

multumesc mult delia, foarte frumoase povestioarele si uitasem ca intradevar necunoscute sunt caile Domnului, doar ca atunci cand doare, nu te mai poti gandi la asa ceva.
multumesc

[I.Calin]

În prealabil postat de alyna26

buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase? unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici? si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el? sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea? eu cred in Dumnezeu dar totusi aceste lucruri nu mi le pot explica, poate reusiti dumneavoastra sa mi le explicati, dar va rog logic si nu prin prisma dogmaticii si a acceptarii fara sa intrebam, totusi Dumnezeu ne-a lasat cu ratiune ca sa o folosim nu ca sa o ignoram. este motivul pentru care multi oameni se indeparteaza pe nedrept de Dumnezeu deoarece multi preoti nu stiu sa explice logic o intrebare sau o dilema. deci va rog argumente logice asa cum sunt cele din restul articolului.
multumesc si sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun cu totii! la multi ani!

Sper că suntem de acord că Dumnezeu a creat ființe raționale cu putere de decizie, libere să aleagă ceea ce vor și ce nu. N-a programat roboți sau androizi, destinați să înfăptuiască chiar și dreptatea, binele sau să le impună valorile creștine ca proceduri / rutine în creier. Creierul nu este, totuși, un (micro)procesor.

Dumnezeu permite răul, fiindcă răul este opțiunea creaturilor Sale, înzestrate cu liber arbitru și nu pentru că El este autorul răului (răul ca absență a binelui). Dumnezeu a creat, a adus în ființă ceva viu, a înființat, nu a desființat; creaturile Sale au desființat viul (existența) prin refuzul binelui, adică înființarea răului ca ceva care nu era creat dinainte, au adus practic în ființă neființa (răul) prin opțiunea lor de a nu fi întru creația lui Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, e foarte simplu.

Dumnezeu a zis „Să fie lumină!”, dar a permis creaturilor Sale să-(și) stingă lumina, dacă chiar își doresc să aleagă întunericul (absența luminii), dacă ei au ales în locul eternității vremelnicia dată de șarpe la pomul cunoștinței binelui și a răului.

Și în rest, recitiți cu atenție următoarele:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...625#post320625

Doamne ajută!

[alyna26]

În prealabil postat de I.Calin

Sper că suntem de acord că Dumnezeu a creat ființe raționale cu putere de decizie, libere să aleagă ceea ce vor și ce nu. N-a programat roboți sau androizi, destinați să înfăptuiască chiar și dreptatea, binele sau să le impună valorile creștine ca proceduri / rutine în creier. Creierul nu este, totuși, un (micro)procesor.

Doamne ajută!

de acord , multumesc si felicitari pentru ca stiti sa argumentati!

[iustin10]

În prealabil postat de alyna26

buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase?

Pana aici totul e clar exprimat in Biblie.Dumnezeu permite suferinta personala ,in scopul indreptarii sau incercarii noastre,un bun exemplu fiind Iov.De asemenea ,precum se vede in pilda saracului Lazar si a bogatului,exista acest paradox,ca cel bun va suferi pe pamant,pt ca e placut lui Dumnezeu ,si e incercat aici,si isi va lua rasplata in rai,iar la cel rau e invers,se bucura pe pamant,pentru ca viclenia pe pamant aduce bogatie si staisfactii,dar va suferi in viata vesnica,pentru ca va vedea ca nu a folosit cum se cuvine viata care i-a dat-o Dzeu

unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici?

Asa ca intrebarile de mai departe nu isi au rostul,ca sunt exact cazul care in prima fraza il accepti.Cel mult doar sa primesti mai multe pasaje care sa dovedeasca ca suferinta are rol de tamaduire.Dar asta e f f clar subliniat in Biblie.Si sa nu mai vezi caracterul de nedreptate,incercand sa vezi mai mult binele care il vor primi cei care sufera,si mai putin greutatile la care sunt supusi pe pamant.Caci bolile vin peste toti,necazurile vin peste toti,dar doar pt cei care ii iubeste Dzeu au rol de indreptare

si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el?

Aici nu se poate stabili o legatura directa cu pacatul cuiva.Cert e ca pt parinti e o mare suferinta.Sunt acele suferinte,fara o cauza evidenta,din care unii ies blestemand pe Dzeu iar altii ies intariti,avand incredere in intelepciunea lui Dzeu,si incredere in mila Sa.

sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea?

Frumusetea si acceptare societatii sunt totusi o suferinta mai mica,nu sunt comparabile cu boala.Si se poate compensa prin frumusete interioara,care in cele din urma va fi descoperita de cineva,si daca nu,chiar de Dzeu insusi.

[arriel]

În prealabil postat de iustin10

Pana aici totul e clar exprimat in Biblie.Dumnezeu permite suferinta personala ,in scopul indreptarii sau incercarii noastre,un bun exemplu fiind Iov.De asemenea ,precum se vede in pilda saracului Lazar si a bogatului,exista acest paradox,ca cel bun va suferi pe pamant,pt ca e placut lui Dumnezeu ,si e incercat aici,si isi va lua rasplata in rai,iar la cel rau e invers,se bucura pe pamant,pentru ca viclenia pe pamant aduce bogatie si staisfactii,dar va suferi in viata vesnica,pentru ca va vedea ca nu a folosit cum se cuvine viata care i-a dat-o Dzeu

Asa ca intrebarile de mai departe nu isi au rostul,ca sunt exact cazul care in prima fraza il accepti.Cel mult doar sa primesti mai multe pasaje care sa dovedeasca ca suferinta are rol de tamaduire.Dar asta e f f clar subliniat in Biblie.Si sa nu mai vezi caracterul de nedreptate,incercand sa vezi mai mult binele care il vor primi cei care sufera,si mai putin greutatile la care sunt supusi pe pamant.Caci bolile vin peste toti,necazurile vin peste toti,dar doar pt cei care ii iubeste Dzeu au rol de indreptare


Aici nu se poate stabili o legatura directa cu pacatul cuiva.Cert e ca pt parinti e o mare suferinta.Sunt acele suferinte,fara o cauza evidenta,din care unii ies blestemand pe Dzeu iar altii ies intariti,avand incredere in intelepciunea lui Dzeu,si incredere in mila Sa.


Frumusetea si acceptare societatii sunt totusi o suferinta mai mica,nu sunt comparabile cu boala.Si se poate compensa prin frumusete interioara,care in cele din urma va fi descoperita de cineva,si daca nu,chiar de Dzeu insusi.

"cel bun va suferi pe pamant".Adica un om daca e bun trebuie neaparat sa fie nefericit pe pamant pentru ca sa isi ia rasplata in rai?Dupa parerea mea oamenii "rai" nu sunt fericiti ,doar asa vedem noi,de fapt ei nu vor fi niciodata numai daca se schimba.In schimb cei care sunt "buni" sunt fericiti ,chiar si daca au necazuri sunt mai fericiti ,nu cred ca necazurile ne vin ca sa ne "incerce Dumnezeu" cred ca vin ca sa ne deschida ochii ,sa vedem ce avem de facut in continuare,sa evoluam,sa iubim mai mult ,sa avem credinta,suferinta nu e necesara decat atunci cand e nevoie ca sa ne faca sa mai urcam o treapta,iar cand o urcam ,eu cred ca putem fi fericiti si aici pe pamant,chiar foarte fericiti.Corecteaza-ma Iustin daca gresesc.

[I.Calin]

În prealabil postat de arriel

"cel bun va suferi pe pamant".Adica un om daca e bun trebuie neaparat sa fie nefericit pe pamant pentru ca sa isi ia rasplata in rai?Dupa parerea mea oamenii "rai" nu sunt fericiti ,doar asa vedem noi,de fapt ei nu vor fi niciodata numai daca se schimba.In schimb cei care sunt "buni" sunt fericiti ,chiar si daca au necazuri sunt mai fericiti ,nu cred ca necazurile ne vin ca sa ne "incerce Dumnezeu" cred ca vin ca sa ne deschida ochii ,sa vedem ce avem de facut in continuare,sa evoluam,sa iubim mai mult ,sa avem credinta,suferinta nu e necesara decat atunci cand e nevoie ca sa ne faca sa mai urcam o treapta,iar cand o urcam ,eu cred ca putem fi fericiti si aici pe pamant,chiar foarte fericiti.Corecteaza-ma Iustin daca gresesc.

NU te supăra că mă amestec și eu (te-ai adresat altcuiva), dar nu numai că nu greșești, dar dacă am trăi cu toții aceste adevăruri simple de credință, am fi cu adevărat înduhovniciți sau "ne-ar mânca raiul", nu ne-ar mânca atâtea necazuri și griji, fiindcă nimeni nu-i ferit de căderi în vremuri tulburi și mai ales, în vremuri de liniște și de acalmie drăcească (mă gândesc la stabilitatea comunistă lăudată atât de mult și de atât de mulți, și eu mai cad pe aici). Esențial este ca aceste căderi să nu ne influențeze în rostul și scopul nostru creștin ortodox. Da, într-adevăr, suferința și necazurile sunt un prilej de a mai urca o treaptă...

Doamne ajută!

[arriel]

În prealabil postat de I.Calin

NU te supăra că mă amestec și eu (te-ai adresat altcuiva), dar nu numai că nu greșești, dar dacă am trăi cu toții aceste adevăruri simple de credință, am fi cu adevărat înduhovniciți sau "ne-ar mânca raiul", nu ne-ar mânca atâtea necazuri și griji, fiindcă nimeni nu-i ferit de căderi în vremuri tulburi și mai ales, în vremuri de liniște și de acalmie drăcească (mă gândesc la stabilitatea comunistă lăudată atât de mult și de atât de mulți, și eu mai cad pe aici). Esențial este ca aceste căderi să nu ne influențeze în rostul și scopul nostru creștin ortodox. Da, într-adevăr, suferința și necazurile sunt un prilej de a mai urca o treaptă...

Doamne ajută!

Nu ma supar chiar ma bucur cand se "amesteca " oricine si mai invat si eu de la voi cate ceva...multumesc