Planificarea familiala - viziunea ortodoxa

[windorin]

În prealabil postat de George.m

Dar ştiţi ce spuneau părinţii noştri: -Câţi copii ai făcut? -Câţi mi-a dat Dumnezeu. Ştiu că nimeni nu crede dintre noi că Dumnezeu poate da unei familii, fără ca aceasta să ia măsurile preventive, numai trei sau patru copii sau doi sau unu, câţi doreşte. Nimeni nu crede, dar asta înseamnă credinţă.

"Cine are urechi de auzit, sa auda" (Luca 8, 8).

"Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte" (Marcu 8, 18).

În prealabil postat de ap2010

Mai bine planificare familiala decat avort sau nasterea a multi copii pe care sa nu-i poti hrani sau imbraca.

Asta e cea mai ieftina aparare a necredintei si a nadejdei.
Mai frumos ar fi sa se spuna: "Nu am putere, nu am curaj, nu am suficienta credinta, nici nadejdea indeanjuns."
Dupa ce ca omul este slab, el mai cauta sa se si ascunda.
Insa pacatul cel mai mare al omului de astazi este dezvinovatirea.
El alege pacatul mai mic, insa se crede complet crestin.

În prealabil postat de arriel

Cineva spunea ca fiecare copil se naste cu o paine sub brat...
sunt deacord, dar... din pacate de la teorie la practica e drum lung

Frumos cuvant.
Nu il stiam, desi adesea zic celor de langa mine ca Domnul are grija de copii, iar nu noi.
Noi facem ce putem, iar Domnul face restul.
Ai doi copii, pentru doi iti va da Domnul. Ai cinci copii, pentru cinci iti va da Domnul si serviciu, si mancare si sanatate.

Cat despre drumul de la teorie la practica... sa stii ca si Biblia este teorie pura.
De noi depinde daca o facem sau nu practica.

În prealabil postat de George.m

Aveti dreptate, dar Petru, cand a mers pe apa, n-a gandit omeneste.
Pentru ca omeneste judecand, fapta lui era nebuneasca.
Un om rational n-ar fi facut asta. Cand a inceput sa gandesca omeneste s-a scufundat.

Subscris. Multumesc pentru cuvant.

În prealabil postat de I.Calin

Ehei, la câte zile ar ajunge un creștin ortodox pe an?
Nu cred că la mai mult de 30, în medie 2-3 ori / lună.

Este incredibil ca cineva a avut curiozitatea sau mania de a calcula matematic zilele "libere" din an.
Fara cuvinte.

În prealabil postat de Jamaica

Decat sa tina masura asta, multi ar prefera sa se calugareasca. :)

Decat sa se casatoreasca cu gandul ca pot lua din casatorie doar ce le place, ba inca si fara masura, da... mai bine sa se calugareasca. Desi si acolo vor gasi "masuri" aspre si inguste, caci nu poate fi altfel calea care merge spre o vesnica odihna.

Casatoria este mai mult jertfa decat odihna.
Cand omul stie ca e mai mult jertfa, el ajunge nica sa nu o mai simta astfel, ci ajunge bucurie.
Daca insa el cauta in ea numai odihna si bucurie, va ajunge sa o simta ca o groaznica povara si manie.

In cele din urma se va ajunge la... decat crestin, mai bine... orice altceva. Fereasca Dumnezeu !

În prealabil postat de AlinB

Chestia cu posturile ca "planing familial" trebuia sa fie o gluma cu iz ortodox insa se pare ca unii au luat-o in serios.
Este nevoie doar de o singura zi pe an ca sa concepi un copil ce sa mai vorbim de 2-3 in fiecare luna.
Degeaba faci abstinenta 30 zile din 31 (pe luna), pentru un cuplu normal dpdv al fertilitatii este suficient ca intr-un an de zile sa iasa cel putin un copil.

Este logic si simplu.
Deci... tot la credinta, dragoste de Dumnezeu si nadejde se reduce totul !

[Fani71]

Mai scrieti de la 4,5 copii incolo.
Sau mai scrieti dupa cativa copii in situatii familiale dificile (boli, saracie, dezechilibru psihic, copii handicapati, cuplu fragil, sot iresponsabil, etc etc)
Daca esti mai putin fertil(a), da; dar cand vorba cuiva de mai sus ajunge sa ai relatii odata pe luna ca sa faci un copil pe an, atunci sa va vad la practica.

Dumnezeu ne da, dar nu ne baga in traista.
Dumnezeu ne da, dar nu ne opreste de la gandire si asumarea responsabilitatii.
Mi-am mai exprimat parerea asta in multe randuri.. Nu mai am acum energia sa reintru in discutii.

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

Mai scrieti de la 4,5 copii incolo. Sau mai scrieti dupa cativa copii in situatii familiale dificile (boli, saracie, dezechilibru psihic, copii handicapati, cuplu fragil, sot iresponsabil, etc etc).
Daca esti mai putin fertil(a), da; dar cand vorba cuiva de mai sus ajunge sa ai relatii odata pe luna ca sa faci un copil pe an, atunci sa va vad la practica.
Dumnezeu ne da, dar nu ne opreste de la gandire si asumarea responsabilitatii.

Se taie, din start, orice incercare de a vietui curat. Nici macar nu se incearca.
Nu suntem handicapati, nu suntem saraci lipiti, etc... insa tare ne place sa ii punem mereu pe aceia in fata, in astfel de discutii.
De ce nu spunem oare, fiecare: "Sunt prea slab, ca sa am atata credinta si nadejde... in puterea de a ma ajuta a lui Dumnezeu." ?!

Spui ca trebuie sa ne folosim "gandirea" si sa ne "asumam responsabilitatea". Bun !
Oare o gandire curata si evlavioasa va ajunge vreodata sa vada in prezervativ ceva curat ?!

Spui ca numai acela care nu e fertil poate vietui cum trebuie ?! Oare fertilitatea nu este in mana lui Dumnezeu ?!
Sau o vezi ca pe un hazard... este sau nu este, iar cand este... este definitiv.

Sa recitim cateva capitole, dar sa le recitim cu caldura. I Regi 1-2

Era în vremea aceea un om la Ramataim-Ţofim, în Muntele Efraim, cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf Efraimitul. Omul acela avea două femei: numele uneia era Ana şi numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii. Omul acela se ducea în fiecare an din cetatea sa, la Şilo, să se închine şi să aducă jertfă Domnului Savaot; acolo însă erau preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli: Ofni şi Finees. În ziua când Elcana aducea jertfă dădea parte Peninei, femeii sale şi tuturor fiilor şi fiicelor ei; Iar Anei îi dădea parte îndoită, deşi aceasta nu avea copii, pentru că el iubea pe Ana mai mult decât pe Penina, căci Domnul închisese pântecele ei. Potrivnica ei însă o amăra grozav, aţâţând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci. Aşa se întâmpla în fiecare an, când mergea ea la casa Domnului: aceea o amăra, iar aceasta plângea şi se tânguia şi nu mânca.

Dar iată o dată Elcana, bărbatul său, i-a zis: "Ana!" Şi ea a răspuns: "Iată-mă!" A zis Elcana: "Ce plângi şi de ce nu mănânci şi pentru ce e întristată inima ta? Nu sunt eu oare pentru tine mai bun decât zece copii?" Atunci Ana, după ce au mâncat şi au băut ei în Şilo, s-a sculat şi a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli şedea atunci pe scaun la uşa cortului Domnului. Ea însă s-a rugat Domnului cu sufletul întristat şi a plâns amarnic, si a dat făgăduinţă, zicând: "Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale şi-ţi vei aduce aminte de mine şi de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da ţie, şi nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui".

Dar pe când se ruga ea aşa îndelung înaintea Domnului, Eli privea la gura ei; Şi fiindcă Ana vorbea în inima sa, iar buzele ei numai se mişcau, dar glasul nu i se auzea, Eli socotea că ea e beată. De aceea i-a şi zis Eli: "Până când ai să stai aici beată? Trezeşte-te şi te du de la faţa Domnului!" Răspunzând însă Ana a zis: "Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu inima întristată; nici vin, nici sicheră n-am băut, ci îmi dezvălui sufletul meu înaintea Domnului. Să nu socoţi pe roaba ta femeie netrebnică, căci din durerea mea cea mare şi din întristarea mea am vorbit până acum". Atunci Eli i-a răspuns şi i-a zis: "Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să-ţi plinească cererea pe care I-ai făcut-o!" Iar ea i-a zis: "Să afle roaba ta trecere înaintea ochilor tăi!" Apoi s-a dus ea în calea sa şi a mâncat şi faţa nu-i mai era tristă ca mai înainte. Iar dimineaţa s-au sculat ei şi s-au închinat înaintea Domnului şi, întorcându-se, au venit la casa lor în Rama. După aceea a cunoscut Elcana pe Ana, femeia sa, şi şi-a adus aminte Domnul de ea. După câtva timp a zămislit Ana şi a născut un fiu şi i-a pus numele Samuel, căci îşi zicea ea: "De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!"

Şi s-a dus Elcana cu toată familia lui la Şilo să aducă jertfă Domnului, după făgăduinţele sale, şi toate zeciuielile de la pământul său. Ana însă nu s-a dus cu el, spunând bărbatului său: "Când pruncul va fi înţărcat de la sân şi va creşte, atunci am să-l duc şi va fi înfăţişat el înaintea Domnului şi va rămâne acolo pe totdeauna". Iar Elcana, bărbatul ei, a zis către ea: "Fă cum ţi se pare că este bine; rămâi până-l vei înţărca; dar să întărească Domnul cuvântul ce a ieşit din gura ta". Şi a rămas femeia aceasta şi a alăptat pruncul până l-a înţărcat.Iar după ce l-a înţărcat, s-a dus cu el la Şilo, luând trei viţei, câteva pâini, o efă de făină şi un burduf de vin, şi a venit la casa Domnului în Şilo şi a venit şi copilul împreună cu ei, dar copilul era încă prunc. Şi l-au adus înaintea feţei Domnului, iar tatăl său a adus jertfa rânduită în asemenea zile şi au junghiat un viţel. Ana a adus pe prunc la Eli, Zicând: "O, domnul meu!, viu să fie sufletul tău, domnul meu! Eu sunt acea femeie care am stat aici înaintea ta şi m-am rugat Domnului. Pentru acest copil m-am rugat eu şi Domnul mi-a plinit cererea ce am cerut de la Dânsul. Si acum eu îl dau Domnului pentru toate zilele vieţii lui, să slujească Domnului". Apoi s-au închinat acolo Domnului.

S-a rugat deci Ana şi a zis: "Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul, înălţată a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu şi gura mea s-a deschis larg asupra vrăjmaşilor mei, căci m-am bucurat de izbăvirea Ta. Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu e altul afară de Tine; şi nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru. Nu vă lăudaţi şi cuvinte trufaşe să nu iasă din gura voastră, căci Domnul este Dumnezeul a toată cunoştinţa şi lucrurile la Dânsul sunt cântărite. Arcul celor puternici s-a frânt, iar cei slabi s-au încins cu putere. Cei sătui vor munci pentru pâine, iar cei flămânzi nu vor mai avea foame. Cea stearpă va naşte de şapte ori, iar cea cu copii mulţi va fi neputincioasă. Domnul omoară şi învie; El coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate. Domnul sărăceşte pe om şi tot El îl îmbogăţeşte; El smereşte şi El înalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din gunoi pe cel lipsit, punându-i în rând cu cei puternici şi dându-le scaunul măririi, căci ale Domnului sunt temeliile pământului şi El întemeiază lumea pe ele. Paşii sfinţilor Săi El îi păzeşte, iar nelegiuiţii vor pieri întru întuneric căci omul nu prin putere este tare. Domnul va zdrobi pe cei ce se împotrivesc Lui; va tuna din cer asupra lor. Sfânt este Domnul; să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa şi cel puternic să nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat să nu se fălească cu bogăţia sa; ci cel ce voieşte să se laude, cu aceea să se laude că ştie şi cunoaşte pe Domnul şi face judecată şi dreptate în mijlocul pământului. Domnul din înălţimea cerului va tuna peste vrăjmaşii Săi, El va judeca marginile pământului, drept fiind, El va da tărie regilor noştri şi fruntea Unsului Său o va înălţa".

Şi au lăsat pe Samuel acolo, înaintea Domnului. Apoi Elcana s-a dus la casa sa în Rama, iar copilul a rămas să slujească Domnului sub povaţa preotului Eli. Însă fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu ştiau de Domnul, Nici de datoria preoţească faţă de popor. (...) Iar copilul Samuel slujea înaintea Domnului, îmbrăcat cu efod de în. Meilul de deasupra i-l făcea mama sa şi i-l aducea în fiecare an, când venea cu bărbatul ei să aducă jertfa rânduită. Şi a binecuvântat Eli pe Elcana şi pe femeia lui şi a zis: "Să-ţi dea ţie Domnul copii de la femeia aceasta în locul celui afierosit, pe care tu l-ai dăruit Domnului!" Şi s-au dus ei la casa lor. După aceea a cercetat Domnul pe Ana şi ea a zămislit şi a mai născut trei băieţi şi două fete, iar copilul Samuel creştea înaintea Domnului.

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Se taie, din start, orice incercare de a vietui curat. Nici macar nu se incearca.
Nu suntem handicapati, nu suntem saraci lipiti, etc... insa tare ne place sa ii punem mereu pe aceia in fata, in astfel de discutii.
De ce nu spunem oare, fiecare: "Sunt prea slab, ca sa am atata credinta si nadejde... in puterea de a ma ajuta a lui Dumnezeu." ?!

Spui ca trebuie sa ne folosim "gandirea" si sa ne "asumam responsabilitatea". Bun !
Oare o gandire curata si evlavioasa va ajunge vreodata sa vada in prezervativ ceva curat ?!

In anumite situatii, indraznesc sa spun ca da.
Cum ar fi cele numite de mine mai sus.

Personal, da, recunosc ca credinta mea nu este destul de tare. Dar mai am si alte motive sa evit sa am mai mult decat doi copii pe care Dumnezeu ni i-a dat pana acum.

Windorin, nu te supara pe mine: chiar suntem, personal, intr-una din situatiile citate de mai sus, nu ma ascund in spatele lor. A avea mai multi decat cei doi pe care ii avem ar fi iresponsabil.
Sau fie, ar fi o lasare totala in voia lui Dumnezeu, de care nu suntem in stare. Daca am fi mai buni, mai sfinti, am fi, poate.
Dar a nu-ti cunoaste nivelul duhovnicesc este, cred, o forma de mandrie. Deci..

Esti foarte idealist, esti casatorit de curand, ai un copil (care inca nu umbla in patru labe). Asteapta sa ai cativa pana sa judeci. Poate nici credinta ta nu va ajunge. Poate va aparea si la voi o situatie critica (sa nu fie!)
Esti asa de sigur de tine? Si asta poate fi o greseala.
Eu gandeam ca tine mai demult, cand nu eram casatorita.

Si nu spun ca responsabilitatea ar trebui intotdeauna sa ne opreasca sa avem un numar nedefinitt de copii. Sunt situatii in acre se poate si este bine. Dar eu am ajuns la convingerea ca este mai degraba o vocatie. Nu o 'obligatie crestina'.

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Spui ca numai acela care nu e fertil poate vietui cum trebuie ?! Oare fertilitatea nu este in mana lui Dumnezeu ?!
Sau o vezi ca pe un hazard... este sau nu este, iar cand este... este definitiv.

Nu exista hazard, sigur.
Insa nu scrie nicaieri ca omului nu ii este ingaduit sa hotarasca ce ia din ce i se ofera.

AlinB a completat ce spuneam si eu.