Plictisit de viata...

[jonzy30]

.[/quote]Problema e ca nu pot sa fac ceea ce spunti voi aici...am fost si la biserica,am incercat sa ma rog insa imi e foarte greu...practic nu simt nimic fata de lucrurile astea duhovnicesti,si este incredibil de greu sa faci ceva in care nu crezi...nu stiu daca este vre-un mod prin care sa imi pot recapata credinta,s-ar putea sa fie prea tarziu.[/quote]

Nu iti pierde speranta si incearca sa te rogi asa cum poti si un sincer Doamne ajuta-ma e bine primit daca e dintr-un suflet sincer ... orice inceput e greu dar pe zi ce trece o sa vezi ca o sa progresezi incetul cu incetul .... mie de exemplu imi era greu sa merg la biserica Duminica si acum nu cred ca as mai putea sta acasa Duminica si NICIODATA NU E PREA TARZIU ...dovada talharul de pe cruce rasignit alaturi de HRISTOS care s-a cait in ultimul moment
DOAMNE AJUTA!

[florin1966]

În prealabil postat de Sebastian.Seby

Problema e ca nu pot sa fac ceea ce spunti voi aici...am fost si la biserica,am incercat sa ma rog insa imi e foarte greu...practic nu simt nimic fata de lucrurile astea duhovnicesti,si este incredibil de greu sa faci ceva in care nu crezi...nu stiu daca este vre-un mod prin care sa imi pot recapata credinta,s-ar putea sa fie prea tarziu.

niciodata nu e prea tarziu .sa mori nu inseamna ca rezolvi toate problemele.viata trebuie traita asumandu-ti responsabilitatea faptelor bune sau rele ,sa indrepti ce este rau , si sa privesti cu speranta spre viitor. nu cred ca ai vazut chiar tot. cum se creste si educa un copil ai incercat? responsabilitatea familiei ai incercat-o? cu nadejde in dumnezeu si asumandu-ti responsabilitati vei iesi din criza. in primul rand iesi din casa si socializeaza cu oamenii, apoi priveste femeia si relatia cu ea nu doar prin prisma placerii , ci a unei persoane care te ajuta si pe care te poti sprijini. daca ai experimentat raul pana acum incearca si revarsul

Suntem morţi până iubim
Suntem reci şi suferim
Până vine Duhul Sfânt
Şi ne luminează-n gând.
Inima o dezmorteste
Sufletul îl încălzeşte
Mintea o prealumineaza
Ochii îi dez- întinează.
Abia de-atunci noi gândim
Şi începem să trăim
Rugăciunea luminează
Căci iubirea-n noi lucrează.

[ionut stefan]

În prealabil postat de sebastian.seby

peste 3 saptamani implinesc 27 de ani...si stau si ma gandesc cum de am reusit sa rezist atat de mult intr-o lume atat de cruda si plina de durere???
De mic am fost un copil cuminte,imi ascultam parintii,invatam bine la scoala si credeam in dumnezeu(mergeam la biserica aproape in fiecare duminica).dar cu timpul,dupa ce am crescut ceva s-a schimbat in mine...poate din cauza parintilor care au fost prea duri cu mine(am fost 3 frati acasa,eu eram cel mai mare si poate cam neglijat din cauza asta) sau poate din cauza persoanelor care ma inconjurau am inceput sa devin rau in adevaratul sens al cuvantului...la 21 de ani am plecat in italia,la roma...aveam doar 100 de euro in buzunar,nu stiam italiana,nu cunosteam pe nimeni,nu aveam o casa si nu aveam un loc de munca...am fost nevoit sa dorm pe afara si sa mananc la caritas...atunci a fost pentru prima data cand mi-am dat seama cat de grea poate fi viata si cat de rai pot fi oamenii...erau multi in situatia mea si imi spuneam ca nu poate fi chiar atat de rau daca ei rezista,insa eu nu eram la fel ca ei...am incercat sa imi gasesc ceva de munca si mi-am inchirait o camera sa am unde sta.dar imi era foarte greu sa ma descurc singur si la un moment dat am intrat in depresie si am incercat sa ma sinucid de mai multe ori...cel mai aproape am fost cand am luat cateva cutii de pastile cu o sticla de vin,si ca sa fiu sigur am dat drumul si la o butelie cu gaz in camera la mine...insa nu am reusit si de atunci am luat-o pe alta cale.am facut tot ceea ce a fost necesar sa ma ridic...cineva mi-a spus ca cel mai usor mod de a face bani era sa devii un gigolo si e ceea ce am facut...am inceput sa ma culc cu femei si cu barbati si nu mi-a placut neaparat acest lucrul,insa imi placea luxul si avand tot ce vroiam am devenit un egoist,arogant si narcisist caruia nu ii mai pasa de nimeni...m-am certat cu ai mei si nu am mai vorbit cu ei pt doi ani.la un moment dat unul din clientii mei ma ajutase sa imi gasesc un loc de munca bun si am incetat sa mai practic prostitutia...am economisit ceva bani si m-am intors in romania anul trecut in august,prima data dupa 5 ani...
Acum am un apartament inchiriat in suceva,in care stau cu sora mea.insa aici nu imi place deloc,m-am izolat complet de lume si nu mai ies cate 2-3 saptamani din casa,am tot ceea ce si-ar putea dori cineva insa nu sunt fericit...singuratatea este cea mai buna prietena am mea.imi petrec timpul citind o carte interesanta sau uitandu-ma la un film bun.nu am o iubita si nici nu am nevoie,cand imi trebuie o femeie gasesc pe net si pt 2-300 ron sta cu mine o noapte.insa ma simt foarte trist,nu am nici un chef sa vad pe nimeni si ma intreb ce imi mai poate rezerva destinul de acum inainte??a trecut foarte mult timp de cand mi-am pierdut credinta in dumnezeu,insa cateodata parca as vrea sa mai pot crede din nou...cred ca in inima mea a mai ramas ascunsa o farama de bunatate care incerca sa iasa la suprafata,dar nu stiu daca va avea putere sa o faca.acum cateva zile ma uitam la un film,e vorba despre ''the pursuit of happyness'' si aproape mi-au dat lacrimile si nu mi se intampla de foarte mult timp asa ceva.impresionant filmul,vi-l recomand la toti cei care sunteti amatori de filme de calitate.
Cred ca viata nu mai are nimic de oferit pentru unul ca mine...in 27 de ani ai mei am vazut mai multe decat vor vedea unii in toata viata lor,am facut multe greseli insa nu imi pare rau de nimic...sunt pregatit sa mor si cred ca asta se va intampla in curand...nu ma sperie asta,din contra sunt atras de necunoscutul de dincolo.o statistica spunea ca in in fiecare secunda moare 1,5 oameni;deci nu voi fi singur acolo si chiar as vrea sa vad cum e.si este un proverb care spune ca ''viata celui care se teme de moarte e tot un fel de moarte''.dar inainte de asta as vrea sa fac si un lucru bun,dupa tot raul pe care l-am facut...daca aveti vreo idee sa stiti ca sunt binevenite.eu as vrea sa ma inscriu ca voluntar pe undeva,mi-ar placea dar nu cred ca e pentru mine lucrul asta.

Asta e povestea vietii mele si daca nu v-ati plictisit de citit pana aici inseamna ca aveti multa rabdare!!!

Daca am facut vreo eroare gramaticala va rog sa ma scuzati...asta a fost tot.

ar fi bine sa cauti un duhovnic sa te spovedesti

În prealabil postat de Sebastian.Seby

Peste 3 saptamani implinesc 27 de ani...si stau si ma gandesc cum de am reusit sa rezist atat de mult intr-o lume atat de cruda si plina de durere???
De mic am fost un copil cuminte,imi ascultam parintii,invatam bine la scoala si credeam in Dumnezeu(mergeam la biserica aproape in fiecare duminica).Dar cu timpul,dupa ce am crescut ceva s-a schimbat in mine...Poate din cauza parintilor care au fost prea duri cu mine(am fost 3 frati acasa,eu eram cel mai mare si poate cam neglijat din cauza asta) sau poate din cauza persoanelor care ma inconjurau am inceput sa devin rau in adevaratul sens al cuvantului...la 21 de ani am plecat in Italia,la Roma...aveam doar 100 de euro in buzunar,nu stiam italiana,nu cunosteam pe nimeni,nu aveam o casa si nu aveam un loc de munca...am fost nevoit sa dorm pe afara si sa mananc la caritas...atunci a fost pentru prima data cand mi-am dat seama cat de grea poate fi viata si cat de rai pot fi oamenii...erau multi in situatia mea si imi spuneam ca nu poate fi chiar atat de rau daca ei rezista,insa eu nu eram la fel ca ei...am incercat sa imi gasesc ceva de munca si mi-am inchirait o camera sa am unde sta.dar imi era foarte greu sa ma descurc singur si la un moment dat am intrat in depresie si am incercat sa ma sinucid de mai multe ori...cel mai aproape am fost cand am luat cateva cutii de pastile cu o sticla de vin,si ca sa fiu sigur am dat drumul si la o butelie cu gaz in camera la mine...insa nu am reusit si de atunci am luat-o pe alta cale.am facut tot ceea ce a fost necesar sa ma ridic...cineva mi-a spus ca cel mai usor mod de a face bani era sa devii un gigolo si e ceea ce am facut...am inceput sa ma culc cu femei si cu barbati si nu mi-a placut neaparat acest lucrul,insa imi placea luxul si avand tot ce vroiam am devenit un egoist,arogant si narcisist caruia nu ii mai pasa de nimeni...m-am certat cu ai mei si nu am mai vorbit cu ei pt doi ani.la un moment dat unul din clientii mei ma ajutase sa imi gasesc un loc de munca bun si am incetat sa mai practic prostitutia...am economisit ceva bani si m-am intors in romania anul trecut in august,prima data dupa 5 ani...
Acum am un apartament inchiriat in Suceva,in care stau cu sora mea.insa aici nu imi place deloc,m-am izolat complet de lume si nu mai ies cate 2-3 saptamani din casa,am tot ceea ce si-ar putea dori cineva insa nu sunt fericit...singuratatea este cea mai buna prietena am mea.imi petrec timpul citind o carte interesanta sau uitandu-ma la un film bun.nu am o iubita si nici nu am nevoie,cand imi trebuie o femeie gasesc pe net si pt 2-300 ron sta cu mine o noapte.insa ma simt foarte trist,nu am nici un chef sa vad pe nimeni si ma intreb ce imi mai poate rezerva destinul de acum inainte??a trecut foarte mult timp de cand mi-am pierdut credinta in Dumnezeu,insa cateodata parca as vrea sa mai pot crede din nou...cred ca in inima mea a mai ramas ascunsa o farama de bunatate care incerca sa iasa la suprafata,dar nu stiu daca va avea putere sa o faca.Acum cateva zile ma uitam la un film,e vorba despre ''The pursuit of happyness'' si aproape mi-au dat lacrimile si nu mi se intampla de foarte mult timp asa ceva.impresionant filmul,vi-l recomand la toti cei care sunteti amatori de filme de calitate.
Cred ca viata nu mai are nimic de oferit pentru unul ca mine...in 27 de ani ai mei am vazut mai multe decat vor vedea unii in toata viata lor,am facut multe greseli insa nu imi pare rau de nimic...sunt pregatit sa mor si cred ca asta se va intampla in curand...nu ma sperie asta,din contra sunt atras de necunoscutul de dincolo.o statistica spunea ca in in fiecare secunda moare 1,5 oameni;deci nu voi fi singur acolo si chiar as vrea sa vad cum e.si este un proverb care spune ca ''viata celui care se teme de moarte e tot un fel de moarte''.dar inainte de asta as vrea sa fac si un lucru bun,dupa tot raul pe care l-am facut...daca aveti vreo idee sa stiti ca sunt binevenite.eu as vrea sa ma inscriu ca voluntar pe undeva,mi-ar placea dar nu cred ca e pentru mine lucrul asta.

Asta e povestea vietii mele si daca nu v-ati plictisit de citit pana aici inseamna ca aveti multa rabdare!!!

Daca am facut vreo eroare gramaticala va rog sa ma scuzati...Asta a fost tot.

Foarte interesant discursul tau. E chiar interesant cum un fost gigolo care practica prostitutia cu ambele sexe ,fara protectie (cum specifici in alt mesaj),care a vrut sa se sinucida de cateva ori( nu inteleg cum de nu ai murit beat de alcool si pastile si gazat????) si a esuat,care nu regreta nimic din ce a facut( deci nu se caieste), este totusi constient ca a facut rau si culmea...e ingrijorat sa nu se fi strecurat vreo greseala gramaticala in text...Mai mult, insinuezi ca din nou vei incerca sa te sinucizi desi ai totul acum dar nu esti fericit ...
Si totusi ai intrat pe acest forum sa ce? Sa iti spuna cineva ce fapta buna sa faci inainte de urmatoarea tentativa de suicid?

[Sebastian.Seby]

Mie mi se pare mai interesant modul cum unele persoane intra pe un forum si se apuca de comentat unele discutii despre care nu au nici o legatura.daca nu ai de spus nimic care sa fie folositor pentru ceilalti ar fi mai bine sa iti pastrezi parerile personale pentru tine,asta ar fi un lucru mult mai util unei comunitati,fie ea si virtuala...
As putea incepe sa te injur cum fac altii cu cei ca tine care se prezinta asa cu o atitudine de superioritate si dau verdicte despre cei care nu ii cunosc,stiinduse in siguranta in spatele unui monitor,insa eu nu imi permit sa ma cobor la asa un nivel de imbecilitate...

[andreicozia]

În prealabil postat de Sebastian.Seby

Mie mi se pare mai interesant modul cum unele persoane intra pe un forum si se apuca de comentat unele discutii despre care nu au nici o legatura.daca nu ai de spus nimic care sa fie folositor pentru ceilalti ar fi mai bine sa iti pastrezi parerile personale pentru tine,asta ar fi un lucru mult mai util unei comunitati,fie ea si virtuala...
As putea incepe sa te injur cum fac altii cu cei ca tine care se prezinta asa cu o atitudine de superioritate si dau verdicte despre cei care nu ii cunosc,stiinduse in siguranta in spatele unui monitor,insa eu nu imi permit sa ma cobor la asa un nivel de imbecilitate...

Ai auzit de vorba:
"din detalii aflii adevarul despre cel cu care vorbesti"
asta a vrut sa-ti puncteze Melissa mai sus, iar reactia ta neavenita si refuzul tau de a clarifica aceste DETALII FOARTE IMPORTANTE PENTRU TOTI dovedeste ca tu de fapt ai venit aici sa joci un rol, mistocareala...pentru a genera un suvoi de mila din partea oamenilor de treaba de pe forumul acesta.
Uite i-ai pacalit, esti multumit?
Nu esti nici primul si sigur nici ultimul!

[Marius22]

Sebastian, viata are inca multe sa-ti ofere, iar tu, de asemenea, mai ai multe de oferit altora. A crede ca moartea detine "cheia" dezlegarii tuturor problemelor este o inselare. Aceasta "cheie" ne apartine, o purtam cu noi, uneori fara sa stim de ea. Numai cu aceasta putem deschide Portile Cerului, in timp ce Portile Iadului ne asteapta larg deschise. Nu exista decat o singura "cheie", dupa cum nu exista decat o singura "cale", spre viata, Hristos.

Pe El trebuie sa-L cauti si sa-L gasesti pentru ca viata sa-ti descopere sensul ei. Nu spun povesti, pentru ca in astfel de situatii - si dupa o anumita varsta - nu este vremea povestilor. Apropie-te de biserica, cauta un duhovnic, cere ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciune si vei gasi puterea sa reincepi lupta. Insa de data asta, de partea binelui.

În prealabil postat de andreicozia

Ai auzit de vorba:
"din detalii aflii adevarul despre cel cu care vorbesti"
asta a vrut sa-ti puncteze Melissa mai sus, iar reactia ta neavenita si refuzul tau de a clarifica aceste DETALII FOARTE IMPORTANTE PENTRU TOTI dovedeste ca tu de fapt ai venit aici sa joci un rol, mistocareala...pentru a genera un suvoi de mila din partea oamenilor de treaba de pe forumul acesta.
Uite i-ai pacalit, esti multumit?
Nu esti nici primul si sigur nici ultimul!

Si uite Andrei,o dovada pe care o pot vedea si altii, nu doar noi doi (citez din fostul gigolo care vrea ambuscade pe forum ortodox):

"As putea incepe sa te injur cum fac altii cu cei ca tine care se prezinta asa cu o atitudine de superioritate si dau verdicte despre cei care nu ii cunosc,stiinduse in siguranta in spatele unui monitor,insa eu nu imi permit sa ma cobor la asa un nivel de imbecilitate..."

Deci ca sa fie clar : toti cei care ii injura pe cei ca mine( care am cerut sa clarifice niste detalii importante) sunt niste imbecili si domnul fost prostituat bisexual,cu o labilitate psihica ce reiese din tentativele repetate de suicid,NU SE COBOARA LA ACEST NIVEL......atentie: NU ISI PERMITE SA SE COBOARE...

[Carmen FUNIERU]

Pentru că porţi numele unui mare sfânt, m-am gândit că poate vrei să citeşti Viaţa lui şi Acatistul. Cred că te poate ajuta.
O faptă bună care ţi-ar fi de folos este şi aceea de a pune un leu în cutia unei biserici. Ai putea fi pomenit la toate slujbele ca binefăcător.
În privinţa sinuciderii, nu te sfătuiesc să ai curiozitatea de a vedea lumea cealaltă în acest fel, căci nu te vei mai putea întoarce niciodată.
Unii cred că scapă de suferinţă, dar ei nu ştiu că, săvârşind acest cumplit păcat, îi aşteaptă o suferinţă cu mult mai mare şi veşnică.
Chinurile iadului nu sunt doar o poveste.
În privinţa unor persoane de pe Forum, nu te grăbi să te superi, înainte de a le cunoaşte mai bine.