Cum sa ne impartasim?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana-Simona

In biserica am vazut adeseori oameni care se Impartasesc doar pentru ca le-a zis duhovnicul ca Impartasania deasa e buna(si oarecum ii anima atentia acordata de parinte, si de cei care ii privesc). Insa desi la biserica se poarta cuvios, dupa ce se intorc pe la casele lor duc o viata destul de rece, cu brafa, cu invidie, si alte lucruri triste.
Dealungul anilor am vazut ca situatia nu s-a imbunatatit in cazul lor desi se spovedeau/impartaseau des, ba din contra au adunat si mai multa deznadejde in suflet.

Si atunci ma intreb cum e mai bine: sa ne impartasim desi nu suntem vrednici, sau sa ii spunem duhovnicului starea care o avem, sa nu ne impartasim dat sa ramanem realisti si sinceri cu noi insine?

Motivul pentru care situaţia oamenilor respectivi nu s-a îmbunătăţit nu este legat de deasa împărtăşanie. Este de presupus că situaţia lor ar fi fost la fel sau mai rea şi cu împărtăşanie rară sau absentă.
La Cina cea de Taină s-au împărtăşit 12 ucenici ai Preotului Isus. Dar unul dintre ei L-a trădat... Ceea ce ţine în viaţă sufletul nostru este Cristos Însuşi. Dacă, în loc de a ne goli de noi spre a ne umple de El, acoperim prezenţa Lui preasfântă cu jegul nostru, nici chiar primirea Lui în formă substanţială prin Sfânta Comuniune nu ne ajută.

În mod natural, după Cădere nimeni nu este vrednic de a primi preasfântul Său trup şi sânge. Dar ne putem curăţi prin mijlocul supranatural al Spovezii. Deci, Împărtăşania nu trebuie să fie nici deasă, nici rară, ci trebuie să fie pregătită.

Eu personal, împreună cu cei mici ai mei, ne împărtăşim, de regulă, săptămânal. Înainte de aceasta, ne facem cercetarea cugetului (examenul de conştiinţă). Dacă, de la ultima spovadă, am păcătuit grav, înseamnă că este necesară o nouă spovadă. Dacă am păcătuit cu păcate uşoare, ne căim. Concret, aceasta înseamnă că:
-îngenunchem în faţa icoanei Mântuitorului
-spunem o rugăciune prin care Îi transmitem că ne pare rău de păcatele noastre, că ne pare rău că L-am jignit pe El, care este preabun şi că suntem hotărâţi să nu mai păcătuim şi să fugim de orice prilej de a păcătui.

La coadă pentru primirea Sfintei Împărtăşanii mai facem un examen de conştiinţă pentru a vedea dacă nu cumva a scăpat ceva de ultimă oră neobservat. După ce Îl primim pe Cristos în cadrul Sfintei Liturghii, mergem la icoana/statuia Lui sau la locul nostru din biserică şi Îi mulţumim pentru darul Său.