de ce va e teama in lume ?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mirela0110

apropo de subiectul "Dumnezeu ,Tata grijuliu cu copiii Sai!", deschid alt subiect. de ce va este cel mai tare frica in lumea asta ?

Mi-e cel mai teama ca il vom vedea pe Antihrist in actiune. Mila Domnului cu noi toti, ca sa ne putem pastra credinta in caz de vremuri mult mai grele.

[camy_d]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mi-e cel mai teama ca il vom vedea pe Antihrist in actiune. Mila Domnului cu noi toti, ca sa ne putem pastra credinta in caz de vremuri mult mai grele.

Ai grijă, că frica de sfârşitul lumii nu-i prea sănătoasă. Sf. Părinţii ne sfătuiesc să ne îngrijim de sfârşitul nostru, nu al lumii. E bine să fim cu ochii în patru, dar să nu ne consumăm prea mult pentru acest fapt. Nu ştiu exact ce simţi tu, dar am zis pentru orice eventualitate.

[Raoul]

N-am eu treaba de antihrist. Sa-si vada de pierzania lui! Eu sunt cu Hristos,din mila Lui...

[sophia]

De oameni in primul rand, din pacate.
Dumnezeu si cei ai Lui ne ajuta, sunt cu noi. Dar oamenii (ne) fac atat rau...
Apoi de deruta, nestiinta si neputinta de a schimba ceva (lumea)...

Motto: ,,Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea." (Ioan 16:33)

Ma tem ca oamenii sa nu inlocuiasca bucuria cu nebunia,diversitatea cu garduri de sarma ghimpata,cultura cu demagogia,binele cu intunericul,viata cu un sir de circuite ale unui robot.Ma tem sa nu vad ziua in care sa nu mai ai cui sa-i spui ,,cele doua cuvinte" intrucat vor fi demodate,mi-e teama de ziua cand zgarie-norii ne vor strapunge si sufletul, mi-e teama ca indiferenta, rautatea,extremismul vor ajunge materii obligatorii de studiat la venirea pe lume a unui suflet.Mi-e teama sa nu se implineasca cele spuse de Ioan Ianolide:

,,In acest secol eroismul a fost invins de lasitate, calitatea coplesita de cantitate, omul dominat de tehnica; duhul a fost subordonat materiei, adevarul rastalmacit dialectic, bi­nele uitat de atata rautate, iar crestinii prigo­niti de anticrestini.

Lumea actuala este in plina invalmaseala, caci coordonatele ei principale fac viata insuportabila.Bogatii nu se mai satura de bogatii si vor sa stapaneasca pamantul, iar puternicii nu mai au limita in putere si reteaza orice opozitie din lume.Tehnica ne copleseste si pe noi si natura, devenind un cosmar. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ca ucidem pruncii ce-si anunta aparitia la portile vietii. Ne uram intre noi, incat am devenit insensibili la suferinta reciproca ce ne-o cauzam. Simturile declansate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialism.Oare asa a procedat Mantuitorul? Oare asta e invatatura crestina? Oare asa se ajunge in imparatia lui Dumnezeu?

Discutii aprige se poarta privind folosirea unor prepozitii - "pe", "din" sau "la" - in diverse definitii teologice, in timp ce oamenii nu mai au un ideal, nu mai au nadejde in lu­mea asta si o pierd si pe cea vesnica, fiindca lumea e cotropita de egoism, tiranie, exploa­tare, robie, saracie si mizerie. Facem rugaciune pentru saraci, bolnavi, intemnitati, slabi, dar practic nu intreprindem nimic pentru ei.

O lume fara Dumnezeu si fara suflet

[costel]

La mine temerea vine mai degraba atunci cand imi spun ca sunt stapan pe situatie. Cunosc foarte bine pasii pe care trebuie sa-i parcurg si imi scapa esentialul. Asa cum i se poate intampla unui preot care stie rugaciunile, tipicul, dar pierde din vedere ca ia parte la jerta Domnului. Deci imi este teama uneori sa nu treaca viata pe langa mine.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costel

La mine temerea vine mai degraba atunci cand imi spun ca sunt stapan pe situatie. Cunosc foarte bine pasii pe care trebuie sa-i parcurg si imi scapa esentialul. Asa cum i se poate intampla unui preot care stie rugaciunile, tipicul, dar pierde din vedere ca ia parte la jerta Domnului. Deci imi este teama uneori sa nu treaca viata pe langa mine.

Oricât de bine ştie preotul rugăciunile şi tipicul, el este legat să ţină Liturghierul (sau, după caz, Orologhion-ul sau Moltivelnicul) deschise. Încălcarea acestei reguli este abatere liturgică gravă.
Tot aşa şi noi: oricât de bine ştim care este esenţialul, cartea sufletului nostru trebuie să fie mereu deschisă acolo.

[bairstow]

Cea mai mare teama este aceea a ignorantei si a infumurarii!