Rugaciunea si plansul

[camy_d]

În prealabil postat de Silencer

Si inca ceva, e rau daca zic rugaciunea inimii, dar nu am inca duhovnic ?

Depinde de rezultatele pe care le ai, nu-i foarte grav, dar în viitor trebuie să ai în vedere un duhovnic care să te îndrume.

[Hartford]

A fost o vreme cind aveam multe lacrimi la rugaciune acum nu le mai am, oare de ce?

[camy_d]

În prealabil postat de Hartford

A fost o vreme cind aveam multe lacrimi la rugaciune acum nu le mai am, oare de ce?

Bravo, eu nu le-am avut niciodată. Am avut lacrimi numai când am auzit de copii avortaţi sau de accidentul de la maternitate.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de camy_d

Bravo, eu nu le-am avut niciodată. Am avut lacrimi numai când am auzit de copii avortaţi sau de accidentul de la maternitate.

Ei da camy_d , acestea de care vb tu, chiar sunt lacrimi indumnezeite!

[camy_d]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Ei da camy_d , acestea de care vb tu, chiar sunt lacrimi indumnezeite!

Chiar aşa, eu care-s o fire destul de rece, am lacrimi îndumnezeite?

[Hartford]

Camy alea sint altfel de lacrimi, asa si eu cind vad la tv necazuri si pe cineva care plinge hop si eu incep a plinge. Plinsul la rugaciune este altfel.

[Silencer]

Sf. Ignatie Brancianiov zice sa preschimbam lacrimile firesti(lumesti) indata cum apar in lacrimi duhovniceshti... Adica pentru un oarecare motiv plingi, atunci sa iti aduci aminte de pacatele tale, de cele duhovniceshti...

Citat din scrierile lui Sf. Ignatie Brancianinov despre lacrimi:
"Silirea este de trebuinta mai ales atunci cand din pricina firii cazute sau a rautatii demonilor apare in noi vreo pornire sau tulburare pacatoasa: atunci este nevoie neaparat sa rostim ceva mai auzit cuvintele plangatoare ale rugaciunii.
Plansul material,mashinal,auzit, deosebit de silit nu este pe potrvia celor neputinciosi, fiindca zguduie trupul si pricinuieste in el o durere si o suferinta chinuitoare. Aceasta durere si suferinta au fost asemuite de Partinti cu durerile celei care nashte; in urma lor apare o slabiciune insemnata chiar la nevoitorii puternici.
Monahilor zdraveni la trup le este cu putinta si de folos o silire mai puternica spre plins si lacrimi. Pentru ei e de trebuinta (mai ales cand sunt incepatori) sa spuna cuvintele rugaciunii cu glas plangator, asa incat sufletul care doarme somnul mortii din pricina betiei pacatului, sa se trezeasca la glasul plansului si sa se patrunda el insusi de simtamantul plansului. "

Poate eu nu inteleg ceva corect ? Ce inseamna "silit" dar ?

[calator prin ploaie]

...orice lacrimi izvorate din iubire pentru ceea ce iubeste Dumnezeu....sunt de la El....sigur in rugaciune precum scrisesem..e bine sa ajungem sa plangem de bucurie pentru tot ceea ce este Dumnezeire...( creatie , iertare, darurie, recunostinta etc...)trebuie citit cu profunzime ce exprim...continutul e larg, chit ca vor fi ca de obicei, carcoteli...

[camy_d]

În prealabil postat de Hartford

Camy alea sint altfel de lacrimi, asa si eu cind vad la tv necazuri si pe cineva care plinge hop si eu incep a plinge. Plinsul la rugaciune este altfel.

Niciodată nu mi-am plâns păcatele

[anna21]

În prealabil postat de Silencer

Ash avea o intrebare simpla...

Sfantul Ignatie Brancianinov zicea ca rugaciunea are nevoie de osteneala pe care aceasta o cauzeaza sau cam asha ceva, si ca plansul si lacrimile ar trebui mereu sa o insoteasca...

Dar intrebarea mea ar fi cam asa, daca plansul se apropie cel mai mult atunci cand deja ma culc si zic o rugaciune in mintea mea, si stau culcat in patul meu, deja nu e nici o osteneala pentru mine, plansul cela care parca se apropie ar fi ceva normal aceasta, sau o chestie pe care ar trebui sa o evit, intrucat ar putea fi de la cel rau, eu doar in acel moment nu ma ostenesc deloc... Si se mai intampla asa de cateva ori, in momente cand eu stau si nu ma ocup cu nimic, nu ma ostenesc...

Sper ca a inteles cineva ce am in vedere, si ash vrea sa imi dati un sfat...

Si inca ceva, e rau daca zic rugaciunea inimii, dar nu am inca duhovnic ?

Parerea mea:
1. Dupa cum ti s-a spus, exista mult feluri de lacrimi si NU, NU trebuie sa ne fortam sa plangem! Ca ajungi sa ai un plans mincinos si sa cazi in mandrie, sa te crezi ceva etc..

2. Cauta duhovnic.
Orice lucru il incepi cu spovedanie f amanuntita si cu sfat duhovnicesc.
Eu nu m-as incumeta sa spun rugaciunea inimii fara binecuvantare.
(Pana si rugaciunile acelea zilnice.. dimineata si seara.. Trebuie sa iei binecuvantare de la duhovnic si pt citirea lor.)

Revenind la plans..
Plansul NU inseamna nimic in sine. Vederea pacatelor este importanta!
Poti sa plangi mult si bine, daca nu-ti vezi starea de cadere in care te afli, daca nu vezi ca esti departe de Hristos prin pacatele tale, daca nu vezi ca meriti iadul... apoi degeaba plangi (adica plangi prosteste, fara suparare.. ) sau mai rau: plangi din mandrie si slava desarta.
Nu trebuie sa te straduiesti sa plangi ca este semn de inselare (acesta stradanie este semn de inselare, plus automultumirea ce decurge din plans!)