Alocatia de fericire

[NECTARIE]

Atunci, nu ne ramane decat rugaciunea, tezaurul de nefurat. "Pentru a gusta la vremea potrivită din roada prea dulce a rugăciunii, trebuie să ne rugăm cu statornicie. Trebuie să îndurăm cu statornicie ostenelile şi necazurile de care este însoţită nevoinţa în rugăciune. Să deschidem inima noastră, prăvălind de la intrarea ei greaua piatră a învârtoşării; să ascultăm, să privim, să primim, să ne însuşim învăţătura Domnului nostru. Noi credem şi învăţăm a crede astfel de la Sfinţii Părinţi, că dacă Însuşi Domnul nu va da cuiva să înţeleagă calea ascultării, acela de la oameni nimica nu va primi, căci, chiar de va avea înaintea sa pe Sfinţii Apostoli, până şi asupra lor va arunca cu pietre" (Sf. Ignatie Briancianinov). Ne rugam noi, dar suntem si statornici?

Dumitru Staniloae reia o afirmatie a Sf. Grigore Palama: "Se arată Dumnezeu în mintea curată ca într-o oglindă". Curata, Doamne, mintea noastra impatimita. Lumineaza mintea noastra intunecata. Da-ne gand luminos si pasnic, pentru a transmite si mintea semnalul fericirii. Dupa ce se intoarce din Athos, H. Vlachos poate concluziona: "Fiecare rugaciune are o putere uriasa. Este un strigat al sufletului. Ajutorul dumnezeiesc vine potrivit credintei si stradaniei celui ce-l cere".

Sfântul Simeon Noul Teolog, locuind înlauntrul Luminii necreate a Taborului, binecuvânta „iubitii“ lui Dumnezeu: „Binecuvântati cei îmbracati în lumina/ Caci ei poarta vesmânt de nunta./ Mâinile si picioarele lor nu se vor chinui,/ nici nu vor fi aruncati în focul vesnic." Iisuse, Cel ce esti începutul si mijlocul si sfârsitul nostru, curateste-ne inimile cele pline de multe necuratii.