Omul hazna

[MariS_]

În prealabil postat de George.m

Intr-un articol, Parintele Constantin Coman atragea atentia asupra gravitatii tinerii de minte a raului, tinand sa puncteze faptul ca, prin pomenirea pacatelor celorlalti, omul se transforma intr-un colector de pacate, intr-un fel de hazna.

Sfintii Parinti au condamnat acest pacat, subliniind periculozitatea lui.
Sfantul Ioan Gura de Aur, de pilda, afirma ca pomenirea raului este mai rea decat orice pacat, caci toate celelalte pacate isi pot afla iertare, insa aceasta nu numai ca nu are puterea sa ajunga ea insasi la iertare, ci si pacatele care disparusera odata le aduce din nou la viata.

Efrem Sirul spune ca cel ce ascunde tinerea de minte a raului in inima sa, se aseamana cu cel care hraneste sarpele la sanul sau.

Evagrie Ponticul aseamana tinerea de minte a raului cu o cangrena ce cuprinde sufletul. Cat doare muscatura de scorpion - mai spune el - atata amaraciune are sufletul care tine minte raul.

La baza tinerii de minte a raului ar sta mandria si indreptatirea de sine. Celui mandru ii place sa contabilizeze greselile celorlalti, acest lucru dandu-i o satisfactie, un anumit confort, gandindu-se ca exista altii mai pacatosi ca el.

Da, asa este. Contabilizarea raului e doar prima etapa, urmeaza a doua, dascalirea
celui sau celor in cauza si apoi ultima faza, trecerea la corectia lor cu de-a sila. Cel
ce se crede indreptatit chiar are impresia ca e de datoria lui sa procedeze astfel.
Har, smerenie si jertfa de sine.