Sa nu judecam, caci toti suntem pacatosi!

Cred ca ar trebui sa luptam si cu mandria noastra. Spun acest lucru, pentru ca s-a intamplat de multe ori ca sa vina reactii neprincipiale la citate din Sfintii Parinti, adresate aceluia care ii citeaza, de parca noi am fi Sfintii Parinti.
Din punctul meu de vedere, citatele din Sfintii Parinti sunt un raspuns si la propria noastra nedumerire, la care am gasit un raspuns in aceste scrieri. Pentru mine un asemenea raspuns este cel mai corect, fara a-mi apartine, dar care ma reprezinta.

Catre o nastere noua tindem cu totii, care vrem sa ne schimbam in bine; o nastere de sus. Si tocmai in acest sens scriem aici, ca sa invatam mai repede drumul spre mantuire; caci de la cine sa inveti mai bine, daca nu de la duhovnic si de la Biserica si Sfintii Parinti?!?
Ori, sa ne imaginam ca cineva ne pune o intrebare, de genul:

- Care e drumul spre locul X? La care ii raspunzi, uitandu-te pe harta:
- Drumul acesta se infunda, dar mergi pe a doua la dreapta si apoi tot inainte. La care primul raspunde:
- A, faci pe desteptul, dar tu nu iti vezi barna din propriul ochi? Etc.

Evident ca aici se intrerupe comunicarea. Ori comunicarea trebuie sa existe, daca vrem sa invatam ceva. Daca credem ca le stim pe toate si nu mai avem nimic de invatat, atunci nu mai e nimic de facut.
Scriu acestea, caci "judecata" de multe ori este doar inchipuita, pentru a ucide dialogul dintre cei aflati in acelasi duh.